Jurnal dobrogean: Pe ploaie, la Tutuiatu
Data publicării: 16 iul 2012
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
După cele două zile de umblat hai-hui prin Dobrogea, prietenii de la MecanTurist Galaţi ne-au părăsit şi deocamdată am rămas mai puţini, adică şapte. Am pertecut seara în vecinătatea satului Greci unde ne-am montat corturile într-un loc bun şi drept şi cu izvor aproape.
Dimineaţa suntem treziţi de nea Vasile care dă drumul la radioul maşinii. De acolo răsună Imnul Bucegilor. Ies afară din cort cam nedumerit..Ce naiba de radio ar da o melodie ca asta? Nea Vasile îmi spune că a dat pur şi simplu o căutare şi ăsta a fost primul post găsit.
Rând pe rând ne trezim şi ieşim din cort. De la radio se aud tot cântece de munte, unul mai fain că celălalt. Ceva e putred aici..dar nu reuşim să rezolvăm misterul.
Ne punem pe strâns bagaje mai ales că vremea da semne clare de înrăutăţire. Ne facem gata destul de repede şi punem totul în maşină. Şi cu ocazia asta aflăm şi ce e cu radioul care difuzează cântece de munte tocmai în Dobrogea. Postul de radio..e al meu. Am uitat în maşină un emiţător FM care merge cu card de memorie care îşi făcea treabă de minune. După hohotele de râs de rigoare ne punem în mişcare spre ceea ce se numeşte Acoperişul Dobrogei, Vârful Țuțuiatu, ăl mai mândru şi mai înalt vârf din colţul ăsta de ţară.
Spre deosebire de zilele precedente de data asta avem marcaj şi tot ceea ce facem este să urmăm semnele. După puţin timp apar şi primii stropi de ploaie. Ajungem la un izvor cu apă bună şi rece dar cui îi arde de băut atunci când plouă.
Nu ne lăsăm descurajaţi şi plecăm mai departe urcând spre Izvorul Italienilor. La care ajungem repede căci ploaia se înteţeşte și ne mână cu hotărâre din spate. Aici lângă izvor este un loc de campare foarte bun. În continuare avem de urcat o pantă mai abruptă însă nu ne descurajăm. Poteca merge prin iarbă mare pe lângă stâlpii care odată serveau gardului rezervaţiei. Am uitat să vă spun: Măcinul este parc naţional.
Ne adăpostim câteva minute sub un copac mare şi aşteptam să ne regrupăm fiindcă distanţele dintre noi începuseră să fie cam mari. Din păcate perioada bujorilor de pe Țuțuiatu a trecut aşa că flora nu e spectaculoasă.
Peste câteva minute ploaia se opreşte iar noi atingem cu mândrie Vârful Țuțuiatu, 467m. Urcăm pe pietroiul care marchează altitudinea maximă a Dobrogei şi facem poze de grup. Şi când mă gândesc că oriunde aş fi în Braşov, mă aflu mai la înălţime..
Mergem pe marginea prăpastiei să privim în depărtări. Prăpastia este însă artificială fiindcă în zona Țuțuiatului au existat în trecut o sumedenie de cariere de piatră. Se vede bine satul Greci şi ceva mai departe Iacobdeal, vizibilitatea nu e generoasă în ziua asta.
Coborâm în continuare până într-o şa unde dăm de drumul care străbate Munţii Măcinului şi pe unde există şi ceva marcaje. Noi însă continuăm înainte urcând pe o creastă ascuţită din granit. Drumul pe această creastă e o adevărată plăcere dar cu toate astea trebuie să fim puţin atenţi fiindcă stâncile sunt ude.
La final ajungem pe un ultim vârf, aici muntele pare că se termină darn nu e deloc aşa. Avem vedere spre drumul de culme al Măcinului care se strecoară prin păduri preţ de mulţi kilometri. Aproape de noi este un vârf stâncos numit Cartalu.
Căutam posibilităţi de coborâre în drumul de la baza muntelui care odinioară deservea carierele de piatră. Găsim o potecă mai blândă cu genunchii noştri. Broaştele ţestoase sunt elementul lor. Chiar dacă a plouat ele îşi văd nestingherite de drumul lor în pas lent ori stau liniştite prin iarbă.
Drumul carierei ne va întoarce la Greci pe sub porţiunea cu creasta ascuţită şi pe sub Vârful Țuțuiatu. Din când în când se mai aud vocile ciobanilor care îşi pasc caprele. Cu unii din ei ne şi întâlnim şi ne salutăm.
După puţin timp ajungem şi la maşini. Planul de acasă era să facem şi Culmea Pricopanului însă renunţăm fiindcă vremea se înrăutăţeşte tare. Şi vorba lui nea Vasile: las’ să rămână şi locuri pe care nu le-am văzut, de abia avem pentru ce ne întoarce.
Ne luăm rămas bun şi plecăm fiecare spre casele lor, unii către Bucureşti, ceilalţi spre Braşov. Ca de obicei excursiile în Dobrogea au fost foarte reuşite iar tot ceea ce am văzut a fost încântător.
Nu pot încheia fără a mulţumi celor ce ne-au ajutat cu informaţii sugestii:
- Andrei Raftopol pentru că i-a arătat Dobrogea lui Gigi Cepoiu
- Gigi Cepoiu pentru că a scris despre locurile vizitate cu Andrei Raftopol şi aşa am aflat şi noi de ele
- membrilor MecanTurist Galaţi care ne-au însoţit în aceste excursii.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole