Jurnal dobrogean: Pe ploaie, la Tutuiatu

Data publicarii: 16 iul 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dupa cele doua zile de umblat hai-hui prin Dobrogea, prietenii de la MecanTurist Galati ne-au parasit si deocamdata am ramas mai putini, adica sapte. Am pertecut seara in vecinatatea satului Greci unde ne-am montat corturile intr-un loc bun si drept si cu izvor aproape.

Dimineata suntem treziti de nea Vasile care da drumul la radioul masinii. De acolo rasuna Imnul Bucegilor. Ies afara din cort cam nedumerit..Ce naiba de radio ar da o melodie ca asta? Nea Vasile imi spune ca a dat pur si simplu o cautare si asta a fost primul post gasit.

Rind pe rind ne trezim si iesim din cort. De la radio se aud tot cintece de munte, unul mai fain ca celalalt. Ceva e putred aici..dar nu reusim sa rezolvam misterul.

Ne punem pe strins bagaje mai ales ca vremea da semne clare de inrautatire. Ne facem gata destul de repede si punem totul in masina. Si cu ocazia asta aflam si ce e cu radioul care difuzeaza cintece de munte tocmai in Dobrogea. Postul de radio..e al meu. Am uitat in masina un emitator FM care merge cu card de memorie care isi facea treaba de minune. Dupa hohotele de ris de rigoare ne punem in miscare spre ceea ce se numeste Acoperisul Dobrogei, Virful Tutuiatu, al mai mindru si mai inalt virf din coltul asta de tara.


Spre deosebire de zilele precedente de data asta avem marcaj si tot ceea ce facem este sa urmam semnele. Dupa putin timp apar si primii stropi de ploaie. Ajunge la un izvor cu apa buna si rece dar cui ii arde de baut atunci cind ploua.

Nu ne lasam descurajati si plecam mai departe urcind spre Izvorul Italienilor. La care ajungem repede caci ploaia se inteteste sin e mina cu hotarire din spate.  Aici linga izvor este un loc de campare foarte bun. In continuare avem de urcat o panta mai abrupta insa nun e descurajam. Poteca merge prin iarba mare pe linga stilpii care odata serveau gardului rezervatiei. Am uitat sa va spun: Macinul este parc national.

Ne adapostim citeva minute sub un copac mare si asteptam san e regrupam fiindca distantele dintre noi incepusera sa fie cam mari. Din pacate perioada bujorilor de pe Tutuiatu a trecut asa ca flora nu e spectaculoasa.

Peste citeva minute ploaia se opreste iar noi atingem cu mindrie Virful Tutuiatu, 467m. Urcam pe pietroiul care marcheaza altitudinea maxima a Dobrogei si facem poze de grup. Si cind ma gindesc ca oriunde as fi in Brasov, ma aflu mai la inaltime..


Mergem pe marginea prapastiei sa privim in departari. Prapastia este insa artificiala fiindca in zona Tutuiatului au existat in trecut o sumedenie de cariere de piatra. Se vede bine satul greci si ce ceva mai departe Iacobdeal, vizibilitatea nu e generoasa in ziua asta.

Coborim in cntinuare pina intr-o sa unde dam de drumul care strabate Muntii Macinului sip e unde exista si ceva marcaje. Noi insa continuam inainte urcind pe o creasta ascutita din granit. Drumul pe aceasta creasta e o adevarata placere dar cu toate astea trebuie sa fim putin atenti fiindca stincile sunt ude.

La final ajungem pe un ultimo virf, aici muntele pare ca se termina darn u e deloc asa. Avem vedere spre drumul de culme al Macinului care se strecoara prin paduri pret de multi kilometri. Aproape de noi este un virf stincos numit Cartalu.


Cautam posibilitati de coborire in drumul de la baza muntelui care odinioara deservea carierele de piatra. Gasim o poteca mai blinda cu genunchii nostri. Broastele testoase sunt elementul lor. Chiar daca a ploat ele isi vad nestingherite de drumul lor in pas lent ori stau linistite prin iarba.

Drumul carierei ne va intoarce la Greci pe sub portiunea cu creasta ascutita sip e sub Virful Tutuiatu. Din cind in cind se mai aud vocile ciobanilor care isi pasc caprele. Cu unii din ei ne si intilnim si ne salutam.


Dupa putin timp ajungem si la masini. Planul de acasa era sa facem si CUlmea Pricopanului insa renuntam fiindca vremea se inrautateste tare. Si vorba lui nea Vasile: las’ sa ramana si locuri pe care nu le-am vazut, de abia avem pentru ce ne intoarce.

Ne luam ramas bun si plecam fiecare spre casele lor, unii catre Bucuresti, ceilalti spre Brasov. Ca de obicei excursiile in Dobrogea au fost foarte reusite iar tot ceea ce am vazut a fost incintator.


Nu pot incheia fara a multumi celor ce ne-au ajutat cu informatii sugestii:
- Andrei Raftopol pentru ca i-a aratat Dobrogea lui Gigi Cepoiu
- Gigi Cepoiu  pentru ca a scris despre locurile vizitate cu Andrei raftopol si asa am aflat si noi de ele
- membrilor MecanTurist Galati care ne-au insotit in aceste excursii.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017