Hoinari in potcoava Iezer - Papusa

Data publicarii: 24 iul 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In ciuda unei prognoze ce anunta vreme capricioasa in weekendu-ul cu Rusaliile am hotarit sa urcam din nou pe munte. De data asta destinatia a fost noua pentru toata lumea: Muntii Iezer.
 
Toata lumea inseamna Cristina, Ramona, Costi, Sorin si eu
 
Accesul spre munte l-am facut pe la Cimpulung-Muscel, Leresti , Cabana Voina. Am lasat masina linga cabana si ne-am pus pe citit indicatoare. Pina la urma am ales sa urmam planul initial care pentru prima zi prevedea urcare pe Muntele Vacarea si innoptare la Refugiul Iezer.
 
Drumul a inceput destul de abrupt, fara sa ne lase sa ne acomodam macar. Dar nu-i bai, suntem obisnuiti. Urcam pante destul de abrupte urmand um marcaj cu banda rosie care insa in cea mai mare parte ne duce pe un drum forestier.


 
Dupa aproape trei ore iesim din padure intr-o zona defrisata. Din spate se aud clopotei. Vine un cioban insostit de mai multi magari incarcati cu provizii. In perioada a asta a anului turmele de oi se urca pe munti.
 
Stina e aproape, o avem in raza vizuala de citeva minute si aici se va opri si ciobanul. Se apuca sa ii scape de magari de poveri sis a duca proviziile inauntrul stinei.
 
Intilnirea aceasta cu ciobanul a fost foarte oportuna fiindca el ne-a indicat cu precizie un izvor de unde sa luam apa. Informatia a fost foarte utila fiindca a fost singura sursa de apa intilnita pe traseu.
 
Dupa stina am urcat cam 100 de metri iar apoi am parasit marcajul pentru a intra in padure pe un drum forestier. Am coborit pe acest drum cam cinci minute si am gasit si izvorul cu apa rece, buna, cu debit bogat.


 
Dupa ce am umplut toate sticlele cu apa am revenit in traseu. E destul de senin si beneficiem din plin de avantajul de a vedea cam toata potcoava Muntilor Iezer - Papusa. Ne atrag indeosebi virfurile inalte: Vacarea( 2063m ), Tiriltoasa( 2172m ), Catunu( 2319 ), Iezeru Mic( 2409 ), Iezeru Mare( 2462 ), Rosu( 2469 - cel mai inalt din masiv ), Batrina( 2338m ), Papusa( 2391m ).



Spre est vedem Piatra Craiului dintr-un unghi nou care as zice ca ii pune mai bine in evidenta spatele ei de dinozaur.


 
Pe unele din virfurile enumerate mai sus vom urca, pe altele aveam sa le ocolim. Marcajul merge pe drum forestier insa din cind in cind taie serpentinele acestuia. Vremea incepe sa dea semne de inrautatire. Mai intai apare un nor, care apoi se uneste cu alti nori. Temperatura scade si se porneste si vintul.
 
Dinspre Iezere vin trei turisti, singurii intilniti pe traseu. Dupa ce schimbam cu ei citeva vorbe plecam mai departe un pic stresati de posibilitatea de a fi plouati.


 
Tinem mereu drumul, trebuie sa fin atenti. Virfurile cele inalte sunt treptat cuprinse de ceata si ne e clar ca nici noi nu vom scapa de ea. Acceleram atit cit putem si poposim pe un virf frumos cu doua momai mari de pietre. Banuiesc ca acesta e Vf. Catunul. Halim rapid cite un sandwich fiindca incepuse sa ne cam razbeasca foamea si pornim mai departe. Drumul incepe sa coboare usor pina intr-o sa. Valuri de ceata ne ascund din cind in cind poteca iar noi cautam reperul numit Crucea Ateneului. 



Cind ceata se mai ridica vedem clar crucea si ne indreptam catre ea. De aici stiu nu mai e mult pina la refugiu. Vedem de sus Lacul Iezer, cu o apa de un albastru incredibil, vedem si refugiul.


 
Urmeaza o coborire care cred a durat maxim 30 de minute. Intram in refugiu, constatam ca este gol. Ce bine e la adapost de vintul care ne tot biciuise pret de citeva ore. Drumul Cabana Voina - Muntele Vacarea - Refugiul Iezer ne-a luat 6 ore si jumatate.
 
Cu o seara in urma aici dormisera prietenii nostri de la MecanTurist Galati. Ei aveau de parcurs astazi un traseu lung care trebuia sa se termine la Cabana Cuca.
 
Refugiul Iezer nu e chiar un standard de curatenie insa este un adapost decent pentru o noapte. Profitam de faptul ca grupul nostru este primul si ne alegem locurile de dormit. Despachetam izoprenele, sacii de dormit si le punem pe niste saltele groase de burete.


 
Apoi mai dau o tura pe afara sa vedem imprejurimile refugiului. Pe vale este un traseu care coboara la Cabana Voina, lacul are ape limpezi iar din cind in cind florile timide ale rhododendrinului coloreaza peisajul.
 
La refugiu mai apare inca un grup de patru persoane din Bucuresti. Ei vor fi colegii nostri de refugiu. De pe creasta mai coboara doua fete si un baiat. Ei insa aleg sa doarma la cort.
 
Optiunea refugiului s-a dovedit inspirata fiindca toata noaptea a batut un vint rece si puternic. Dimineata crestele erau invaluite de nori si ceata. Era genul ala de atmosfera in care nu prea iti vine sa mai pleci pe sus. Bucurestenii aleg sa coboare la Voina pe vale.



Trupa vesela inainte de plecare: Costi, Bogdan, Cristina, Ramona si Sorin

Noi totusi vrem sa mergem pe traseul de creasta. Nici nu plecam bine fiindca sunt oprit de cei de la cort care ma roaga sa le dau citeva informatii despre Iezer. Dupa cum spuneam, cu Iezerul am mare experienta - o zi  :)), sunt aici prima data, iar ei ma intreaba despre niste locuri unde nici macar nu am fost. Din fericire am la mine o harta , tot ce putem face e sa ne uitam impreuna.
 
Planurile noastre sunt cam aceleasi. Noi intentionam sa parcurgem creasta pina la Virful Batrina iar de acolo sa coborim la Cabana Voina pe Plaiul lui Patru.
 
Imi iar ramas bun si plec la deal, spre Crucea Ateneului. Tovarasii mei de drum sunt mult in fata si ma grabesc sa ii ajung. Plecam pe acel drum care, credeam noi, tine creasta Iezer - Papusa insa dintr-o data ne trezim pe un marcaj tringhi rosu si triunghi albastru.
 
Conform hartii triunghiul rosu duce la Vf. Iezeru Mic si apoi spre localitatea Slatina prin Muntele Papau, iar triunghiul albastru merge spre Cindesti traversind Muntele Portareasa.
 
Ne uitam mai bine si vedem si marcajul pe care trebuia sa fim si anume banda rosie. Din fericire nu ne-am ratacit prea tare, dupa citeva zeci de metri ne aflam din nou in urcare pe marcajul corect.


 
Intram in ceata de-a binelea, vizibilitatea scade. Poteca este clara, marcajul bun si des. Poteca ocoleste virfurile. Cind se mai limpezeste ne dam seama ca am lasat in urma virful Iezer care si acum are pe el o caciula de nori. Am ratat urcarea pe Virful Iezer..si poate si pe virful Rosu..
 
Dam de mici portiuni cu zapada si cu mici paraiase care banuiesc ca sunt tot rezulattul topirii zapezii. Primele raze de soare se apelaca si asupra noastra. Avem speranta ca vremea se va fi mai buna si vizibilitatea ne va permite sa vedem mai departe.


 
Ne continuam urcarea pe o muchie ceva mai ascutita. Spre nord ceata se sparge si putem privi spre vai. Peisajul seamana foarte bine cu cel al Muntilor Fagarasi, aflati in apropiere dar deocamdata putin vizibili.


 
In fata se vede un stilp si o sageata. Se pare ca e o bifurcatie de trasee. Cu bucurie aflam ca suntem pe Virful Rosu. Din acest virf se desprinde un traseu marcat cu triunghi rosu care duce in creasta Muntilor Fagaras prin Curmatura Oticului. Pare a fi un drum frumos pe care mi-ar place sa il parcurg cindva.



Poza de grup pe virful Rosu
 
Dupa ce marcam momentul prin citeva poze de grup plecam mai departe pe creasta in directia virfului Papusa. Dupa virful Rosu marcajul banda rosie este tot mai rar si vechi, poteca nu e clara decit pe alocuri. In general se pare ca nu umbla prea multi pe aici. Din fericire vizibilitatea e buna insa in conditii de ceata orientarea ar fi mai greoaie.


 
Dupa citeva minute de coborire sustinuta drumul nostru se potoleste si merge destul de drept pe un platou larg si lung. Eu incerc sa ma tin pe partea nordica a acestuia fiindca norii incep sa paraseasca Fagarasii iar peisajul devine cu fiecare pas mai interesant.


 
Facem o pauza mai lunga sub virful Batrina. Aici ne asteapta un pasaj mai lung de urcare asa ca e musai sa ne reimprospatam fortele. Stam cu fata spre Muntii Fagarasului. Se vede o mare parte a crestei Estice, pina la trapezul Vistea-Moldoveanu.


 
Timpul zboara si la fel trebuie si noi sa zburam spre Virful Batrina. Daca de dimineata ne plingeam ca e inchis si nu e soare, acum transpiram serios sub o atmosfera din ce in ce mai calda. 
 
Atingem in sfirsit si virful Batrina. Aici urmeaza sa stam mai mult, e deja trecut mult de prinz si organismul isi cere portia de hrana. Virful Papusa este si acum in nori, asa cum a fost toata ziua, la fel si Piatra Craiului.


 
Din Virful Batrina ne asteapta o coborire strasnica pe Plaiul lui Patru. De la 2338 pina la 950 de metri citi sunt la Cabana Voina.
 
Drumul pare a fi destul de lung. Iar cind cobori o astfel de diferenta de nivel fiind tot timpul cu frina trasa te rogi sa se termine cit mai repede. Plaiul lui Patru este un loc tare frumos. Ofera peisaje incintatoare mai ales spre Valea Batrina.

La capatul plaiului se afla o stina. Oile sunt deja aici si pasc linistite in poteca la citeva sute de metri mai sus de stina. Ne pregatim pentru ce e mai rau, ne asteptam sa fin atacati de caini.
 
Paza buna insa trece primejdia rea. Am trecut prin mijlocul oilor sub privirile linistite ale unui caine care s-a rezumat la a se ridica in picoare si a ne supraveghea atent pina ce am iesit din aria lui de acoperire.
 
Dupa inca vreo 10-15 minute ajungem linga stina. Nu pare sa fie nimeni pe aici, doar citeva vaci. Nu gasim izvor insa mai avem rezerve de apa. Dupa alte citeva minute intram in padure pe un drum forestier. Dar ce drum..Surpriza a fost totala: se merge mai mult drept, fara serpentine, iar drumul are pante mari, nemiloase cu genunchii tuturor. Nu gasesti un loc ca lumea nici macar pentru a face pauza. In zona s-au taiat copaci insa locurile nu au fost curatate asa ca padurea arata groaznic. Dar cine mai are vreme de observat cum e padurea? Trebuie sa fim atenti la fiecare pas si sa ne asiguram ca ne functioneaza frinele.
 
Ajungem la o zona rasa. E panta mare, in jos e o vila si o intersectie de drumuri. Nu-i chip de coborit pe aici. Tinem in continuare drumul asta pacatos pe care am coborit si care se milostiveste de noi si face prima curba si isi indulceste panta. Dupa citeva sute de metri marcajul paraseste forestierul. Inca o coborie scurta si gata, suntem linga apa pe drumul dintre Cabanele Voina si Cuca.


 
Imediat ne bagam in apa sa ne racorim. In zona se vor efectua lucrari hidritehnice, pe drum sunt depozitate multe conducte cu diametrul mare. De aici pina la Cabana Voina mai e maxim o jumatate de ora. Care trece repede. Iata-ne la masina dupa aproape noua ore de mers.
 
Plecam spre casa pe ruta cunoscuta, Leresti, Cimpulung, Rucar. Facem insa o pauza strasnica la Bran unde parintii Cristinei ne astepata cu bere rece si mici. Nici ca se putea un final mai reusit pentru o tura reusita.
 


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017