O nouă zi de weekend..o zi ce însă nu se anunţă frumoasă de dimineaţă.. Stăm şi aşteptam să se mai limpezească vremea ca să vedem încotro o cotim. E ora 11. Până la urmă hotărâm să mergem pe Fața Frumoasă, o zonă interesantă a muntelui Clincea. Chiar şi de jos, pe Fața Frumoasă se vede Rododendronul înflorit, muntele e roşiatic în acea porţiune. Pornim la drum. Ne întâlnim cu Neluțu care ne dă ultimele indicaţii.

Vom urca pe Muchia Buricii. Începem pe un drum forestier foarte noroios pe care marcajul banda roşie este destul de rar . Urcăm lent dar constant. Până ajungem în pădure. Aici poteca se desparte de drumul forestier iar marcajul este des şi bine aplicat. Ajungem la o răscruce de drumuri: Un drum marcat tot cu banda roşie cobora spre Sohodol. Noi urcăm susţinut şi ajungem în Poiana Râşnovenilor. Aici este o stână părăsită, masă şi băncuță. Şi un izvor se pare..însă noi nu l-am găsit.. Facem un popas mai lung şi ne bucurăm în a lenevi în iarbă.


Dar drumul ne cheamă. Fac o tură de recunoaştere spre a găsi marcajul. După ce parcurg cam jumate de poiană îl găsesc. Urmează un nou urcuş susţinut. Dăm de o altă răscruce de drumuri şi găsim un drum marcat tot cu banda roşie dar asta e fosforescentă. E clar, aici toate drumurile duc prin Clincea sau la Bran.


Puţin mai sus dăm de un grup mare de suedezi care coboară spre Bran. Apoi dăm de un punct de belvedere foarte frumos ce ne arată perspective spre Ciubotea şi spre Piatra de Crai.


Urmează un noi urcuş susţinut până la ieşirea din pădure. Aici avem parte de un spectacol extraordinar. Stânci albe, solitare, ieşite parcă de de nicăieri ni se aştern în față.


Facem poze şi ne continuăm urcarea. Pătrundem din nou într-o pădure de brazi. Ce bine e la umbră. Pasul parcă se întinde mai mult, mai uşor. Ajungem la Fața Frumoasă. Rododendronul e înflorit, un versant întreg e dominat de roşul atât de frumos al florilor.


Continuăm până sub muchia Ţigăneşti. Admiram Vf. Scara. Ce fain ar fi să urcăm la Omu. Nu- nimic, vom reveni, căci azi nu e vreme. Mâine mergem la nunta lui XL.


Coborâm până la punctul de belvedere. Aici luăm masa. Treaba e cam urâtă. Mâncarea nu intră, am rămas şi fără apă. Mergem în jos şi hotărâm să nu mai ţinem drumul pe care am venit, optând pentru drumul marcat cu vopsea fluorescentă. Şi avem noroc. După nici 10 minute găsim un stâlp indicator ce ne indică şi un drum spre un izvor. De fapt e o fântâniţă bine dosită la trunchiul uni pom. Merg şi fac plinul, apoi studiez marcajele:
- spre Vf. Omu 4 ore jumate banda roşie
- spre Bran 3 ore banda roşie
- spre Salvamont Ciubotea 1 oră şi un sfert punct albastru
- spre izvor 3 minute de coborâre pe punct roşu.

Mergem spre Bran urmând marcajul comun bandă roșie - punct albastru. După încă 20 min marcajele se despart. Coborâm spre Bran. Poteca se lăţeşte până devine drum forestier, traversam o sumedenie de pârâiaşe şi ajungem în Poiana Zănoaga, chiar deasupra pârtiei de schi. Se văd casele. Gata am ajuns. Însă nu pierdem prilejul de a culege soc de pe drum, iar Ramona mă coboară în Bran pe o potecă ştiută de ea care trece pe lângă Căsuţa cu Poveşti.

Aici se termină şi povestea mea. Şi am încălecat pe o șa şi v-am spus povestea-așa.