Fagaras 1999

Data publicarii: 16 ian 2006

Intilnirea
Si iata ca a venit vremea intilnirii cu Fagarasul..O parte din vacante le-am petrecut la Porimbacu de Sus cu verii mei Ilie si Mioara. Admiram adesea culmile nestiind la vremea aceea ca intr-o zi voi ajunge sa le pargurg.
 
La Breaza
Plecam cu acceleratul spre Fagaras. Sunt eu si fratii Ovidiu si Manuel Munteanu. Din Fagaras mergem glontz la Breaza de unde il luam pe Tato. Familia Tatomir ne serveste inainte masa iar d-l Tatomir ne duce cu masina pe drumul de spre Cabana Urlea. Mergem cu Dacia pina unde se poate..Apoi o luam pe jos. Vremea nu e prea grozava, dupa-amiaza a plouat putin si acum spre seara e inca innorat.
 
Spre si la Cabana Urlea
Si ne punem pe drum..Depasim un grup marisor cu care am calatorit in autobuz, ajungem apoi doi aradeni,o fata si un baiata, pe care i-am cunoscut tot in autobuz. Urmeaza urcarea finala spre cabana. Efortul e mare, bagajele grele. Dar ajungem pe lumina pina la urma.Punem repede corturile in fata cabanei spre nemultumirea cabanierului Nea Costica( Dumnezeu sa-l ierte, intre timp a murit). Cabanierul era nemultumit ca am pus corturile in fata cabanei si nu in spate. Insa devine mult mai intelegator cind i se prezinta Tato, consatean cu el. Facem o mica incursiune prin imprejurimi: suntem impresionati de ingeniasa instalatie de apa: apa este adusa cu o pompa si vine pe un jgeab. Nea Costica a amenajat un fel de spalator in care apa curgea frumos prin niste orificii si puteai numai bine sa te speli. Apele uzate ca sa zic asa nu se pierdeau definitiv, ci erau dirijate pe sub toalete cu scopul de a spala si acolo. Si pentru ca o astfel de instalatie era mult prea perfecta si idilica ma veti intreba ce nu e in regula: apele acestea uzate ajungeau in riul Breaza...
 
La Somn si la povesti
Seara bem ceai. Nea Costica ne serveste un ceai cald, excelent. Se plinge de turistii bucuresteni care vin, se imbata si fac scandal. Spune ca ii recunoaste dupa urmatoarea intimplare: majoritatea cer apa minerala cind ajung la cabana. El ii trimite la izvor. Ne punem sa dormin. Intram in vorba cu doi turisti austrieci care au o anumita virsta si multi munti la activ. Sunt simpatici si avem o conversatie agreabila. Incepe ploaia. E abundenta. Dimineatza ploua. E ceata. Stam in cort iar apoi mergem in cabana la un ceai. Ploaia se potoleste. Pe la 11 plecam la drum.Cam tirziu dar asta e...
 
Spre creasta
Urcam cu greu. E destul de abrupt. E rece. E ceatza multa in jur. Dam de afine dar nu zabovim prea mult. Urcam mereu si dam de amicii nostri din Arad. Ajungem in creasta la marcajul banda rosie care ne va insoti de aici incolo. Pe Vf. Urlea ii intilnim si pe austrieci. Ceata incepe sa se sparga. Luam masa ca efortul a fost mare, peisajul e fain iar noi avem nevoie de energie.
 
Pe creste
De la Vf. Urlea mergem pina in Ferestra Mare a Simbetei. Facem un scurt popas la intersetia cu drumul ce duce la Cabana Valea Simbetei.Facem un scurt consiliu si stabilim sa mergem pinsa sub Moldoveanu si sa dormin linga refugiul din Valea Rea.Suntem destul de obositi acum. Desele "denivelari" ale crestei le parcurgem din ce in ce mai greu. Pe drum intram in vorba cu un tip care ne recomanda sa campam linga Lacul Galasecu unde, spune el, e loc curta fain si unde mai sunt inca doua corturi. Amicii austrieci au pus cortul drept in creasta. Iglu-ul lor se vede ca o minge undeva in departare.
 
Pe malul lacului
SI ajungem si deasupra Galsescului. Este ora 19. Coborim puternic pina ajungem pe maulul lacului. Acolo mai gasim doua corturi. Salutam locatarii si ne punem si noi pe montat corturi. Apoi ne plimbam putin prin zona. Ne adunam la povesti. Se face foarte rece. Ne incalzim cu votca luata de la Nea Costica. E un soi de Rachiu Ozun, beutura celebra in epoca. Ovi si Tato aleg o metoda inedita de incalzire dorm avind pe maini sosetele de lina. Eu si Manu nu recurgem la masuri atit de radicale. Intram in cort si ne minunam cit de bine protejeaza cortul si cit de repede atmosfera se mai incalzeste.  
 
Prima zi de soare
Dimineatza a trezesc primul: ies afara. Soarele inca nu a rasarit. Merg prin imprejurimi si asist la un frumos rasarit de soare. E atit de frumos afara. E acea atmosfera de dimineata, cu umezeala, cu roua, cu acea racoare placuta care te trezeste si apoi cu soare orbitor. Lumina e jucausa in apele lacului. Un peisaj de vis. Cu toate acestea nu e vreme de stat. Programul de azi este urmatorul Viste-Moldoveanu si Cabana Podragu.
 
Pe Moldoveanu
Taiem drum prin iarba inca prima de roua si ajungem in poteca. Urcam si intr-o ora suntem linga refugiul din Valea Rea. Aici mizerie multa din pacate. Incepem asaltul final. Urcam Vistea cu atentie. Pe Vistea multa lume, rucsaci abandonati aparent de cei ce mergeau spre Moldoveanu. Facem si noi acelasi lucru. Avem norocul sa gasim Virful gol, fara nimeni. Profitam si facem poze cu vechiul aparat cu film. Ne imortalizam cu crucea si tricolorul de virf si remarcam faptul ca unii turisti au lasat pe virf sueniruri: printre lucrurile cele mai ciudate gasite acolo era o umbrela! Doamne, cine veine in Fagarasi cu umbrela?
 
Spre Podragu
Mergem din nou pe Vistea. Inhatam rucsacii si o luam la vale pe micile serpentine pe care le face poteca. Solicitant pentru genunchii nostri..Ne oprim si admiram trapezul Vistea - Moldoveanu. Impunator. Ne continuam traseul pe curbede nivel. La un moment dat mai facem un ultim popas intr-un loc in care vedem Moldoveanul in toata splendoarea lui. Facem poze. Stam destul de mult aici. Ne odihnim si e o adevarata relaxare sa stam aici. Cu greu ne dam plecati. Raminem fara apa. Setea ne chinuie pina in Saua Podragului de unde coborim si dam de apa. Coborim linga Cabana si gasim cu greu un loc bun de cort. E un pic de distanta dar e bine. Instalam corturile si mergem la cabana si bem un ceai. Seara bem rom :)
 
Pe la cabana si prin jur
Seara o petrecem in Cabana. Iara e frig si incepem sa ne incalzim. Povestim intre noi si cu ceilalti de acolo. Raminem ultimii acolo. Iesim din cabana. Afara:bezana. SI mergem sa cautam corturile. Spun sa cautam pentru ca pe bezna aia era cam greu in conditiile in care singura sursa de lumina era o lanterna nu prea puternica. Pina la urma ne descurcam desi ajunsesem cu vreo 30m in stinga corturilor. E ultima noastra seara pe munte.  
 
Dimineata la Podragu
Din nou ma trezesc inainte de rasarit. Afara se luminsase insa soarele nu arasarit inca. Urc pe un versant sa astept rasaritul. Iarasi e atmosfera aia faina de dimineata. Am in fata cele doua lacuri de la Podragu. O raza de soare patrunde de dupa versantul din fata mea. Totul se lumineaza sub ochii mei, e extraordinar! De undeva de deasupra mea se aude cintec de fluier. Probabil un cioban .Se trezesc si colegii de drumetie. Ii vad mici de acolo jos linga corturi. Mai stau putin si cobor la cort. Stringem si mergem linga lac sa facem poze si sa ne luam la revedere de la Podragu. Coborim spre Victoria pe la Turnuri. Pe drum dam de epava unui elicopter. Pe care o cercetam. Insa mirosul de fier ars ne curma entuziasmul. COborim , mereu coborim. Ajungem la Turnuri si florin ne serveste cu un ceai. Admiram cascada, mergem spre ea putin.. Si apoi la vale, mereu la vale. E canicula mare. Ajungem in Victoria pe la prinz. Aflam unde sunt locurile esntiale de aici: autogara si crisma. Bem o bere rece si buna. Apoi ne despartim: Tato la Breaza si noi la tren la Ucea..

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017