Bucegi - prin Ciubotea si Gaura

Data publicarii: 12 iul 2008

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dragii mosului, azi e iarasi vreme de mers pe munte. Dupa o saptamina petrecuta la Bucuresti simteam nevoia de a iesi si de a respira. Vorbesc cu Ramona si stabilim obiectivul: urcam la Omu( o veche dorinta a ei ) prin Ciubotea si coborim pe Valea Gaura. Toata tarasenia trebuie sa o facem intr-o zi caci maine suntem invitati la Sacele, la tata care implineste o frumoasa virsta.

Vin val-virtej de la Bucuresti. Ajung vineri seara in Brasov. Simbata la ora 6 dam desteptarea. Ne gatim de drum si merem cu masina la Bran, intram pe Poarta. Facem o scurta vizita acasa la Ramona, apoi mergem pina in capatul satului Poarta. Aici gasim indicatoarele. Vom urma triunghiul galben astazi. Prima parte o facem pe drum forestier pina la Salvamont Ciubotea. Suntem insotiti de un riu nervos pe care il traversam in citeva rinduri. La cabana Salvamont e pustiu. Urcam un soi de pirtie de schi care pina la urma se ingusteaza si astfel  incepem urcarea prin padure pe o poteca ingusta.

Urcam rabdator, sustinut. Suntem ajunsi din urma de doi vecini de oras, Erica si Victor, de la care aflam ca au acelasi drum ca si noi. Convenim sa mergem impreuna. Victor e tare pasionat de plante, e student la silvicultura si imi marturiseste ca a venit la pozat maci galbeni.



El priveste padurea cu alti ochi, observa fiecare planta si mi le arata spunindu-mi denumirile in Latina si romana. Fetele se imprietenesc si ele repede sin e urmeaza si ele la o oarescare distanta. Victor are o reactie faina cind imi afla numele: imi spune ca eu am un munte aici in Bucegi. Il completez spunindu-i ca in Ciucas exista un Munte si Poiana Balaban. Ce bine ar fi sa fie ale mele! Sa pot selecta pe cei ce doresc sa calce toate aceste plaiuri.

Ajungem intr-o poienita, unde ne mai tragem sufletul.


Apoi urcam pe valea glaciara unde gasim o stina. Oile-s pe undeva pe sus, caci se aud clopoteii, la stina au ramas doar magarii si un caine care e inchis.Urcam pe serpentine Ciubotea. Vremea pare incchisa isa este ideala pentru munte. Nu e cald, e un pic de nor insa nu trebuie sa ne facem probleme. Admiram culmea Tiganesti, Turnurile, Craiul care e e ascuns in nori si culoarul Rucar-Bran.


Incet-incet ajungem si la Vf. Scara. Victor spune ca are 2500m, vechea mea harta arata fix 2422m. Facem o pauza de masa in zona Hornurilor Malaiesti. Avem un décor fantastic: Valea Malaiesti, Padina Crucii, Vf. Omu, Vf. Doamnele, Bucoiul, Valea Gaura.

Cu forte proaspete urcam la Omu. Am facut fix 6 ore din capatul Portii. Bem un ceai sin e retragem usor stinjeniti de agitatia de le Omu. E o zi faina si e multa lume in jur. Incepem coborirea spre Gaura si ma intilnesc cu Mihai si inca un amic de-al lui, un amic venit aici pe unde urma sa coborim noi, adica prin Valea Gaura. Ei urmeaza sa ramina la cabana.


Mai jos dam de un grup de adolescenti echipati ca la carte: pantofi, tenisi si care, vazindu-mi betele de trekking ma intreaba la modul cel mai serios daca se poate schia pe iarba. De asemenea s-au aratat extreme de ingrijorati de soarta noastra aflind ca vom cobori pe Gaura. Ne-au atentionat ca acolo e o portiune foarte urita cu cabluri pe care ei de abia au urcat-o. Le spun foarte linistit ca pe acolo noi vom cobori. Ajungem in sfirsit in fundul Vaii. Ocolim o turma de mioare si intram in lumea de poveste a vaii. Peretii semeti strajuiesc valea care e larga in zona aceasta.


Continuam constiincios urmind crucea rosie si ajungem in zona cu cabluri. Toata lumea trece cu bine fara prea mari emotii. Ajungem in poiana de deasupra cascadei Moara Dracului. Fac poze, nu ma pot abtine. Am impresia ca sunt la portile unui castel. Coborim si la cascada..Faina tare! Ma bag printer peretii strimti din aval, in cautare de frumos.


Coborim pina la stina unde se despart drumurile. Spre Padina(prin Gutanu ), Simon si Bran. Mergem spre Bran prin Polite. Urmeaza o urcare de vreo 30 min pt. care nici unul din noi nu era pregatit psihic. Ajungem in Polite dam de un indicator ce ne spune ca ar trebui sa gasim un izvor..insa nu dau de el..

Urmeaza apoi lungul si plictisitorul drum spre Bran. Se merge printr-o padure mica de molid, cu vegetatie, pe un drum neumblat dupa cite se vede. Mai jos dam de soc asa ca profit si string o punga. Ajungem in forestier si e aproape intuneric insa nu e nevoie de frontale. Suntem frinti insa am avut parte de o plimbare foarte faina..


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017