Calimani, 13

Data publicarii: 10 sep 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

A venit vremea să vizităm și niște munți ceva mai exotici de pe la noi, Munții Călimani. De ce exotici? Pentru că īn general oamenii se gīndesc de două ori inaite să faca o ieșire pe aici. Le-a mers faima că sunt distante lungi de străbătut, marcaje deteriorate, poteci unde se īnoată prin jnepeni.

Pentru o așa īncercare e nevoie de o trupă serioasă. Așa că ne-am strīns exact 13:

Brașov: Ramona și Bogdan

Piatra-Neamț: Doru Stoica

Galați: Smaranda, Ana-Maria, Marcela, Cătălina, Lucian, Florin, Costel, George, Vasile

Tulcea: Daniel

Traseul programat pe zile urma să cuprindă un circuit cu plecare și sosire īn satul Gura Haitii, care să parcurgă o mare parte din Potcoava estică a Calimanilor.

Traseul arată așa:

Gura Haitii - Vf. Calimanul Cerbului - Vf. Iezerul Calimanilor - Vf. Bradul Strīmb  - Retitits - Șaua Negoiu - Poiana Izvoarelor - Pietrele Roșii - 12 Apostoli - Mănăstirea 12 Apostoli, Valea Runc - Gura Haitii

Prima zi am folosit-o pentru deplasare īn Gura Haitii și, fiind departe, n-a prea rămas mare lucru din ea. Ne-am pus īn mișcare la ora 16 pe drumul de urcare la Vīrful Calimanul Cerbului, marcaj punct albastru, 3 ore după cum zice săgeata. Cu toate acestea am avut de a face cu un traseu destul de solicitant care a necesitat urcarea unei diferențe de nivel de peste 1000 de metri.

Indicatorul ne īndeamnă să mergem pe un pod ce trece peste Pārāul Haitii, un pārau ciudat colorat, cu multe pietre roșiatice. Urmăm apoi un drum de tractor care ne scoate rapid din sat ni ne pune serios la urcat. Nu ne speriem īnsă prea ușor fiindcă pe marginea drumului există o grămadă de tufe cu zmeură delicioasă. E simplu, cīnd nu mai poți, ai pretextul perfect pentru a te opri: stai la zmeură.



Vremea e destul de īnchisă și de rece, suntem pregătiți și de ploaie. Marcajul pare a fi fost de curīnd refăcut, este īn general bun.

Nu pot să nu remarc bagajul lui Florin: are un rucsac fain dar de care atīrna pe afară tot felul de chestii importante, īncepīnd cu cortul, izopren, haine. Oare ce-o avea īnăuntru? Din cauza asta Florin suferă tare fiindcă rucsacul mai e și prost echilibrat.

Puțin mai sus găsim un cal legat care are piciorul legat de gīt cu un lanț. pare tare chinuit și se sperie de noi.

Continuăm urcarea. Drumul taie vreo două pāraie, singurele surse de apa pe care aveam să le īntīlnim astăzi. Așadar dacă mergeți pe aici, asta e locul de unde trebuie să va faceți plinul. Continuăm īncă puțin și ajungem īntr-o poiană unde găsim o stīnă, pare-se funcțională.

Deocamdată nu are locuitori ci doar doi cāini care ne latră de departe.

Puțin mai sus, tot pe drum avem primul moment de confuzie: īn stīnga la vreo 10m de drum se vede un marcaj vechi punct albastru care te īmbie să părăsești drumul. Cercetăm problema și  vedem că acel marcaj nu are continuitate. Mergem pe drum īn continuare, regăsim marcajul care īn zona asta e mai rar. Suntem unde trebuie.



Ne mai așteaptă vreo două pante aspre pe care le urcăm din două bucăți. Īncepem să cīștigam altitudine. Profităm de o tăietură de pădure pentru a vedea de sus satul Neagra Sarului, alt loc de unde se pot aborda Munții Călimani.

la un moment dat drumul se termină iar noi mergem mai departe pe o poteca īnierbată īnsă bine conturată. Marcajul e des aplicat pe copaci și ne ajută să ne ghidăm. Intrăm īn ceață. Pe nesimțite părăsim zona de pădure și ajungem īn cea de jnepeniș.

Cei care se ocupă de traseele din Parcul Național Călimani au tăiat potecă prin jnepeni( la propriu ) iar marcajul este preponderent de pietre. Din cīnd īn cīnd mai apare și cīte un stīlp. Apare oboseala, ne īnșiruim tot mai tare, facem mai multe pauze de regrupare.

Ne e greu să ne dăm seama unde ne aflăm din cauza ceții. Din fericire Vasile are la el un GPS auto care ne dă altitudinea și īn felul asta știm că ne apropiem de cei 2018m pe care īi are Vīrful Calimanul Cerbului.

Ajungem cam după 3 ore și jumătate sub vīrf unde este mare ceață dar și o poiană generoasă cu locurile de campare. Aici vom īnopta. Fiecare īși alege loc de cort și se apucă de treabă. Dar după faptă vine și răsplata: frigul pătrunzător este domolit cu cīte o gură de țuică bătrīnă.

Īncet-īncet poveștile de la corturi se sting īn noapte și īn ceață iar somnul pune stăpīnire pe toți.

Dimineața ne trezim īnainte de ora 7 și fredonăm hitul verii:

Vara nu dorm, nu am somn

Zorii zilei mă prind cīnd prin ceață mă plimb...



Dar pīnă la plecare mai avem de mīncat, de strīns corturile. Facem o mică plimbare pe vīrful Calimanul Cerbului ca să vedem ceața mai bine. Găsim ușor vīrful, e marcat de o momāie din pietre și o săgeată cam ștearsă.

Revenim īn zona cu corturi, toată lumea e gata de plecare. Īn continuare trebuie să fim atenți fiindcă trebuie să găsim o intersecție și să schimbăm marcajul. Ceea ce se și īntīmplă: părăsim punctul albastru și urmăm un marcaj comun, punct roșu și bandă roșie.

Vremea īncepe īn sfārșit să dea semne de īmbunătățire și ceața se lasă ușor-ușor biruită de soare. Treptat se deschid noi orizonturi și priveliști. Avem de coborīt o perioadă și apoi trebuie urcat pe Vīrful Iezerul Calimanului. Īnaintarea este īngreunată foarte mult de tufele de afine și de merișoare intilnite pe drum.

Ajungem pe vīrful Iezerul Calimanului. De acolo īncepe să se vadă ce a rămas īn urma unei exploatări de sulf care īnsă a distrus o mare parte din muntele care culmina cu Vīrful Negoiu Romānesc.



Vederea asta cu carieră naște sentimente contradictorii. Pe de-o parte peisajul rămas īn urmă trebuie să recunosc că arată spectaculos, cu acele trepte gigantice sapate in roca rosiatica. Pe de altă parte natura, apele și oamenii ce stau mai la vale au avut și au de suferit.

Din cīte am īnțeles exploatarea a fost īnchisă īn 1996. La baza carierei exista o așezare omenească īn toată regula, cu școală, dispensar, poștă, acum e abandonata.

Prin carieră mișună niște utilaje, sincer nu īnțeleg cu ce se ocupă, īn afară de mīncat bani.



Dar să mergem mai departe. Tura continuă īn aceeași notă de veselie și de voie bună care ne-a īnsoțit pe tot parcursul turei. Nici nu īți dai seama cīt de repede trece timpul. Coborīm īntr-o noua șa, iar de acolo, după alte cīteva pauze de afine, īncepem să facem urcare spre Vīrful Bradul Strīmb. Se merge printre jnepeni, marcajul e rar. Īntr-un loc ne oprim pentru regrupare fiindcă există posibilitatea ca grupul să o apuce la un moment dat pe o poteca nemarcată.



Pīnă la urmă nu ajungem pe vīrf, poteca īl ocolește. Dar noi nu ne supăram. Ne īntīlnim, după ce ieșim din jnepeni cu un drum forestier destul de bun. Trebuie ca de aici să facem un mic detur. Adică să coborīm pīnă la Lacul Iezerul Calimanului, unde se afla o sursă sigură de apa.

Mergem pe drum īnsă cīțiva dintre noi găsesc o potecă marcată cu cruce roșie care nu e pe hartă si care ne duce la o intersecție de trasee. Acolo aflăm că īn maxim 10 minute trebuie să fim līngă lac, marcaj punct albastru. Līngă această intersecție se află și izvorul.



Ne deplasăm īn grup compact și găsim lacul, pe care īl găsesc foarte interesant. Asta fiindcă este īn mare parte īnconjurat de jnepeni și deci destul de ascuns, pentru că din apa cresc niște plante ce mă duc cu gīndul la Delta Dunării și pentru că tot īn lac se află niște jnepeni uscați.



Facem o mare pauză de masă dar și de odihnă. Īmpreună cu Domnul Stoica merg pe malul opus al lacului pentru niște poze de efect. Īn fundal se vede Ceahlăul, e bine conturat Ocolasul Mare, la fel Panaghia și celebrul vīrf  “PiToaca”.

Mai la sud distingem bine Hasmasul dar și Munții Harghitei, unde făcusem o tură cu vreo două săptămāni īnainte.

Vine vremea să strīngem bagajele, gunoaiele și să o luăm din loc. Revenim la izvor unde toată lumea īși umple sticlele. Apoi plecăm spre Vīrful Retitits cam pe trei cărări, după cum urmează:

1. Catalina e obosită dar are noroc și o ia o mașină dimpreună cu cīteva bidoane de apa și rucsacul din dotare.

2. Cei care se simt obosiți aleg urcare mai ușoară dar și mai lungă pe drum.

3. Un al treilea grup, īn care mă aflu și eu, alege traseul marcat, mai abrupt dar mai scurt.



Urcăm bine pe poteca și bineīnțeles că tăiem serpentine drumului. Am ajuns īntr-o zonă cu pămānt roșiatic, un punct de belvedere frumos către carieră și Calimanul Cerbului. De aici mai e puțin și ajungem și līngă stația meteo de la Retitis. Acolo o reintilnim pe Cătălina care ne așteaptă cu ceva mai mult optimism īn priviri.



Fotografie de grup in stil Fetele de la Capalna

Mai găsim doi turiști, intrăm īn vorba cu cei de la cabană. Aceștia ne oferă o bere rece, 5 lei pe bucată. Ce bine a picat! Din cīte am īnțeles vīnd și apă.



Mergem pe vīrf spre a privi īnspre carieră dar și către partea somitală a Calimanului, cea cu virfurile Negoiu Unguresc și Pietrosu. Facem poze de grup, discutăm despre identificarea virfurilor, se văd și cei 12 Apostoli. Privim cu binoclul utilajele de la carieră.



Plecăm mai departe, ținīnd marcajul care pentru cīteva clipe ne readuce pe drum. Eu prefer să merg mai pe buza prăpastiei pentru a mai prinde cīteva cadre interesante.



Īncepem să coborīm și ajungem la un stīlp indicator, aflat la baza muntelui Pietricelu. Ne apucă rīsul cīnd citim: Calimanul Cerbului - 3 ore. Asta probabil dacă nu ai bagaj iar la capătul traseului te așteaptă vreun club de striptease.

Noi īnsă ne vedem de coborirea noastră care se face pe o potecă ceva mai abruptă care taie o largă serpentină a drumului. Īn cīteva momente suntem undeva īn partea de sus a carierei. Pășim pe steril, pe o bucată de lume īn care ai zice că au umblat Gheonoaia ținīnd īn lesă cīțiva balauri.



Un panou ne lămurește că īn zonă se fac lucrări de refacere a mediului și ecologizare. Oare cum vine asta? Refacerea mediului, după capul meu īnseamnă reconstrucția Negoiului Romānesc. Adica sa aduci inapoi pamant, piatra..

De aici plecăm spre Șaua Negoiu pe o poteca lată. Acolo urmează să dormim īn seara asta. Cam īn 10 minute ajunge la locul cu pricina, care din punctul meu de vedere numai loc bun de campare nu e. Mi s-a zis că sunt pretențios īnsă a doua zi oasele și coastele īndurerate ale celorlalți participanți mi-au dat dreptate.

Aproape de Șaua Negoiu există o sursă de apa, fapt foarte important īn aceste vremuri de secetă. Īn general am avut puține inzvoare īn cale, unele din ele secate, altele inutilizabile.

Așezam tabăra stăm la povești iar după lăsarea īntunericului. admiram bolta cereasca. Marcela ne servește cu o băutură ușor alcoolizată adusă tumna din Italia.

Domnul Stoica īmi propune să dăm o tură pīnă pe la carieră. Pornim la frontale și bineīnțeles că pierdem marcajul. Ne trezim la baza unei imense halde de steril. O ocolim prin dreapta și pīnă la urmă găsim un loc propice de urcat. Ajungem pe buza carierei. Jos se văd cīteva luminițe și așa ne dăm seamă cīt de īnaltă este. Revenirea la corturi a fost ceva mai simplă fiindcă am regăsit marcajul și totul a decurs cum trebuie.

Dimineață mă trezește vocea zglobie a doamnei Smaranda. Se anunța o zi superbă. De fapt va fi ziua cea mai grea dar și cea mai spectaculoasă. Lucian a gīndit traseul ceva mai scurt pentru ca toată lumea să se bucure așa cum trebuie de creasta īngustă și frumoasă a Pietrosului.



Florin īși īncepe ziua dindu-i lecții de stretching doamnei Smaranda. Īn fapt e vorba de un fel de balet, dans care are darul să īți dezmorțească īncheieturile.

Ne apucăm de strīns corturile. Īnsă pīnă atunci primim vizita a trei turiști care merg și ei către Negoiu Unguresc.

Florin decide să se īnscrie la cursurile practice de munte: “Cum să  īmi fac bagajul fără să īmi atirne nimic pe afara”. Cu Ramona și Bogdan. Rucsacul lui arată acum că la carte nu mai are nimic pe exterior care să īl incomodeze sau să īl dezechilibreze. Rezultatul a fost unul apreciat, călătoria lui Florin fiind de acum īncolo mult mai confortabilă.

Īn Șaua Negoiu potecile se despart. Punctul roșu merge pe sub munte īnspre Poiana Izvoarelor( drumul Maria Tereza ) īn timp ce banda roșie merge pe creastă.



Ne apucăm de urcat. Și avem parte de o urcare dură, la īnceput printre jnepeni. Īncepem să ne răsfiram. Eu merg īn față fiindcă tare nu īmi place urcarea asta printre jnepeni și aștept cu nerăbdare să scap de ea.



Pe porțiunea finală se iese din jnepeni și se urcă pe o creastă ascuțită si stincoasă. Īi prind din urmă pe cei trei turiști chiar īnainte de vīrf. Urcăm īmpreună ultimii metri și poposim līngă crucea care marchează Vīrful Negoiu Unguresc.



Virful Pietrosu



Ultimii metri pina la Negoiu Unguresc

Cei trei se odihnesc și apoi pleacă. Noi mai avem de așteptat pīnă să ne regrupăm cu toții. Apar mai īntāi Ramona și Florin, urmați de restul grupului. Facem o pauză mare și ne desfătăm cu tot felul de gustări delicioase care apar de prin rucsaci: fructe confiate, bomboane, ciocolată, biscuiți. Ce mai, trai pe vătrai!



Vremea ține cu noi, de fapt ziua de astăzi a fost cea mai frumoasă dintre toate.  Īn jur e limpede, de pe vīrf avem o panoramă generoasă care ne dezvălui cea mai mare parte a Munților Călimani: Bustriciorul, 12 Apostoli, Pietrele Roșii, Pietrosul, Negoiu Romānesc, Retitis, Iezerul Calimanului și Calimanul Cerbului. In departari se vad Muntii Suhard, Giumalau, Rarau si Rodnei.

Bineīnțeles se face poză de grup, la butoane aflindu-se maestrul fotograf Lucian. Plecăm apoi spre Pietrosu. Ne așteaptă o porțiune relativ plată cu urcări și coborīri puține. Īn dreapta noastră se căsca un hău mare. Īncepe să se vadă și un lac de decantare care deservește cariera.

Cam īn 30 de minute ajungem și la cota 2100 cit are Vīrful Pietrosu. Si care īntr-adevăr este Pietros. Din jurul sau se scurg peste tot grohotișuri cu pietre mai mici sau mai mari asemănătoare cu cele văzute īn Retezat.



Poza de grup cu rucsaci

Iarăși facem o pauză lungă și profităm de moment pentru poze de toate felurile: individuale, de grup, de peisaj și, bineīnțeles, cu măscări.



Voia bună nu ne-a părăsit īncă și de fapt nici nu avea să ne mai părăsească pīnă la sfīrșitul excursiei.



Grupul pleacă iar eu rămān īncă puțin pe vīrf pentru a face cīteva poze cu Lucian și Ana Maria. De aici īncolo avem o bucată foarte frumoasă. Poteca merge pe o coama īngustă și pietroasă. Spre bucuria noastră porțiunea asta nu e chiar scurtă. Avem permanent īn vizor Bistriciorul și cei 12 Apostoli.



E minunat să vezi de sus oameni parcurgind, ca furnicile, o creastă muntoasă. Locul asta se numește pe bună dreptate Coada Piertosului.



Īncepem să coborīm pe această coadă pīnă cīnd iarba ia locul pietrelor.



La bază ne oprim pentru regrupare. Īn acest timp identificăm și Poiana Izvoarelor, teoretic următorul loc de campare.

Pīnă acolo īnsă e mai avem de mers. Conform hartii va trebui să mai ținem o perioadă traseul de creastă ca mai apoi să īl părăsim și să ne īntoarcem cumva spre poiană pe un marcaj cruce galbenă. Problema se rezolvă īnsă mai repede. După puțin timp dăm de o intersecție de trasee. Intrăm pe un marcaj cruce roșie( care nu ne apare pe hartă ). După cīteva zeci de metri ne trezim pe marginea unei rape abrupte, ce nu te prea īmbie la coborīre mai ales că o bună bucată e cu pămānt și pietriș alunecos. Undeva pe partea opusă vedem un semn.

Pe aici este drumul, fiecare e liber să o ia pe unde vrea. Marcel mi-o dă īn grijă pe Cătălina, īn timp ce el stă să o ajute pe Marcela.  Ce părinți sunt si ăștia...Lasă copiii așa...chiar cu oricine.

Īi spun din start Catalinei că nu am sa o țin de mīnă fiindcă īn felul ăsta nu va īnvăța nimic. Īn schimp īncep să īi arăt cam īn ce stil se coboară o rīpă ca asta, unde e bine să pui piciorul, care pietre se mișcă și care nu. Fata se descurcă de minune īn ciuda faptului că este īncepătoare īntr-ale muntelui și finalizează coborirea fără vreo căzătură notabilă.



Urcăm puțin, apoi coborīm īntre-o șa unde este iarăși intersecție de trasee. Ne reintilnim cu punctul roșu părăsit īn Șaua Negoiu și pe care vom continua spre 12 Apostoli. Mai avem un marcaj punct galben către Dornisoara( 4 ore ) și un banda albastra pīnă la monumentul Gruiu( o oră ).

- Ce ar fi să punem corturile aici? vine o propunere.

- Hai să mergem pīnă īn poiană, totuși acolo o să avem apa līngă noi.

Coborīm cam 10 minute și ajungem īn Poiana Izvoarelor, loc de campare oficial al Parcului Național Călimani. Īn fapt o bătaie de joc. Poiana e tare īnclinată, mai mult de doua corturi nu ai unde monta. Īn plus debitul pārāiașului e extrem de scăzut.

Ne īntīlnim cu un culegător de afine care ne spune că īn partea opusă a șeii se află un izvor mai puternic. De asemenea se oferă că a doua zi să ne aducă niște bere. Spunea el că poate veni cu mașina pīnă aproape și că pe la ora 7 e cu berile la noi.

Hotărīm să asezăm tabăra de corturi īn șa, pe līngă stilpul cu indicatoare. Ne īmpărțim īn trei: unii merg la izvorul cel puternic, alții rămān aici să refacă proviziile de  apa, alții coboară spre pareta de jos a poienii pentru a se spăla.

Urcăm īn șa, īncepem să alegem locuri de cort, dar nimeni nu se apucă īncă de treabă. Ne punem la masă, iar mai apoi la lenevit.

Catalina ia parte la un workshop: “Cum sa montez cortul”. Cu Costel Ceapchi.



Seara o petrecem spunīnd bancuri și admirind și fotografiind un foarte frumos apus de soare. Īncet-īncet, lumea se īndreaptă către corturi. Eu īncă mă țin tare fiindcă sunt curios īn seara asta de unde o să mai apară īn seară asta vreo sticlă de beutură.

Și apare, mai greu ca in celelalte zile, de la Nea Costel, care nu se știe de pe unde mai scoate o sticlă de jumate de brandy. Care bineīnțeles se īmparte frățește și se duce repede. Admirăm boltă cerească mai bogată īn stele față de cum o vedem de la noi din oraș.

Noaptea somnul ne este tulburat de niște zgomote ciudate care se aud pe līngă corturi. Ies afară și văd că sunt niște...cai. Stelele nu se mai văd, ceața a cuprins totul īn jur.

Ora 7 a venit, omul-cu-berile n-a sosit!

Și nu avenit nici mai tīrziu. Oricum e bine că am scăpat de niște greutăti, după bunul obicei, alcoolul se consumă īn cantități moderate DUPĂ terminarea traseului.



Pīnă să plecăm ne trezim cu o mulțime de vizitatori: zeci de oi și capre, cāini și un cioban. O parte din oi īnsă se opresc și nu vor să treacă șaua. Ciobanul a mers īnainte fără să-i pese. Acum este momentul să scoatem de la naftalină cunoștințele īntr-ale minatului de oi. Mă īnarmez cu bețele de schi, adun oile și le pun pe țeava. A fost de ajuns că două-trei să vadă continuarea traseului pe poteca, că au și zbughit-o spre Poiana Izvoarelor iar celelalte le-au urmat cu rapiditate.

-  Așa, fetelor, țineți punctul roșu pīnă īn poiană. Nu e loc bun de pus cortul dar măcar o să aveți apă.

Strīngem bagajele. Florin primește lecția a doua a cursului “œCum să  īmi fac bagajul fără să īmi atirne nimic pe afara”. Tot cu Ramona și Bogdan.

- Florine, să fi atent la ore că māine o să dai extemporal!

Plecăm pe punct roșu. Destinația: Mănăstirea 12 Apostoli. Avea să fie cea mai lungă zi.



Intrăm īn pădure și ieșim din cīnd īn cīnd prin poieni. Mai găsim izvoare sau urme de izvoare dar sunt inutilizabile. Din sens opus vin culegători de afine. Ne īntreabă dacă am văzut locuri cu multe afine. Am văzut, sigur că am văzut, dar nu pe aici. Pe la Calimanul Cerbului. Ne cer detalii despre cum se ajunge acolo și le explicăm bucuroși.



Iar intrăm īn pădure, iar ieșim, mai gustăm cīte o afină, cīte un merișor. La un moment dat ne oprim la baza unor stīnci. Īn spate e un vīrf ce oferă belvedere
interesantă.



Cīțiva dintre noi mergem acolo la poze spre disperarea organizatorului care nu prevăzuse īn zona asta așa o pauză lungă.

Dar nu-i bai, recuperăm. O sa mergem mai repede. Dar zelul asta nu durează prea mult fiindcă iară dăm de un grup stīncos interesant. Toată lumea pune jos rucsacii și se pune pe cățărat.



Suntem la Pietrele Roșii. Priveliseta este absolut īncīntătoare: īn jurul nostru sunt tot felul de formațiuni stīncoase modelate de apa și vīnt. Locul e superb și de data asta nici Lucian nu se mai supără pe noi.



Se vede foarte bine continuarea traseului: mai avem de străbătut o poiană lungă și de urcat la Apostoli.



Dar pīnă atunci trebuie să ne dăm jos de pe stīncile astea. Ceea ce și facem, avīnd grijă să nu ne accidentăm.

Revenim īn potecă, băgăm viteză și ajungem īn poiana cea mare văzută de sus. Acolo ne intersectăm cu un traseu punct albastru care vine din Gura Haitii. Indicatorul spune că pīnă la 12 Apostoli mai este o oră. Să-l credem?

Plecăm mai departe, intrăm īn pădure, ieșim īntr-o altă poiană. Pe un bolovan scrie “ap㔠și ni se arată direcția.

- Ce bine, ne bucurăm, rezervele noastre de apă sunt cam anemice..



Ne bucurăm degeaba fiindcă izvorul e mai mult apă stătătoare și nu e chip să fie folosit. Ce putem face? Īncepem să urcăm prin jnepeniș mic și ienuperi. Ia să vedem, mințea indicatorul ăla de dădea o oră? Din fericire nu mințea. Ajungem destul de storsi de energie aproape de megaliții de la 12 Apostoli.

Ne punem la masă binecuvinitnd inventatorii supelor la plic dinpreuna cu cei care au creat  E-urile și monoglutamatii. Ce bine prinde să ai ceva cald pe munte.

Pornim mai apoi īn explorarea Rezervatiei 12 Apostoli. Aceasta reuneste o serie de stinci uriase avind forme ciudate de oameni sau animale.



Mai īntāi salutăm Generalul, o stīncă singuratică, izolată ce păzește intrarea dinspre sud.



Īn dreapta lui se afla Mosul o stīncă ciudată ce privită din diverse unghiuri īși dezvăluie trei fețe. Acestea sunt orientate catre princiopalele cai de acces in creasta: Culmea Tamaului, Gura Haitii, Vf. Lucaciu.



Ne apropiem de niște stīnci mari. Cineva aranjase pe jos niște pietre īntr-o spirală. Ne adunăm și ne urcăm pe stīnci. Țin să atrag atenția tuturor să fie atenti unde pun māinile și picioarele fiindcă transportul cadavrelor de pe munte e scump și nu merită.





Florin e vizitat de demonul inconstientei și se aventurează pe o formațiune foarte īngustă. Totul pentru o poză de neuitat.



Ceea ce a urmat după a fost un moment īn care cu toții am avut mari emoții si stringeri de inima. Īn mod evident descatararea a fost infinit mai dificilă. Dar din fericire s-a terminat cu bine dindu-ne tuturor un sentiment de ușurare.

Dar iata si siluetele de la 12 Apostoli












Ne-am dat jos de pe aceste formațiuni..bineīnțeles pentru a urca pe altele, aflate un pic mai īn spate.








Aici n-am mai avut parte de aventuri, totul a decurs așa cum trebuie. Se vede bine tot traseul pe care l-am parcurs īn aceste zile. Dar și viitoare trasee, spre Bistricioru.



Īmpreună cu domnul Stoica zăbovesc pe la niște apostoli mai singuratici. Cu binoclul vedem crucea mare de pe Vīrful Giumalău și antenele de pe Rarău. Cīnd vin īnapoi toată lumea era așezată īn jurul spiralei de care aminteam mai sus. Maestrul fotograf Lucian Bălănică īși montase deja aparatul foto pe trepied și dădea ultimele indicații.



Ne grăbim și noi să ajungem la “€œspiralisti”, să ieșim și noi īn poză. Dar graba strică treaba și reușesc să mă īmpiedic și să mă aleg cu niște rani și o durere..īn cot! Spirala insa nu e aranjata cum trebuie asa ca facem citeva schimburi de locuri pentru a fi cit mai aproape de forma ceruta de celebrul maestru spiritual, domnul Gregorian Bivolaru.

Ședința foto a decurs īn condiții agreabile. Destul cu pauza și cu plimbatul īn jurul apostolilor, e timpul să plecam. Teoretic de acum īncolo ar trebui să ne găsim loc de cort undeva după Vīrful Lucaciu sau īn apropiere de Mănăstirea 12 Apostoli.



Revenim īn potecă și o perioadă scurtă mergem prin pădure. Cīnd ieșim mai găsim o altă serie de stīnci izolate, alți Apostoli.







Se află undeva sub vīrful Lucaciu pe care urmează să īl ocolim. Suntem pe finalul unei zile lungi, cea mai lungă din toată tură si pe final suntem rasplatiti cu o belvedere tare frumoasă.

Īncepem o coborīre ușoară. Undeva există un indicator către un izvor - Apa Rece. Rezervele noastre de apa tind către zero așa că adunăm voinicește toate recipientele și ne strīngem un comando care să meargă la izvor. Aici e apa puțină, debitul e firav. Īncepem să cronometrăm īn cīt timp se umple o sticlă. Avem de stat mult, nu glumă.

 

Īncercam să facem cumva să pompăm apa, fără rezultat, deși am aplicat metode ingenioasă. Il lipsa de altceva, stam la glume si povesti.

Īncet-īncet lumea pleacă la deal cu recipientele pline. Stabilim că ar trebui că cei rămăși īn poteca să meargă să caute loc de cort, e clar că ne vom lungi. Rămān cu Ana și Lucian și umplem ultimele sticle. Apa rece nu se numește degeaba așa: e rece de nu mai știi cum să o duci. Ce bune ar mai fi fost īncă vreo două māini.

Revenim īn marcaj. Restul trupei e undeva mai jos, cam la zece minute. Ne-au luat și noua bagajele, au parasit poteca și par a fi găsit locul de tabără. Cu toate astea nimeni nu face nimic.

Ajungem și noi și īncercam să ne dumirim ce se īntīmplă. Locul unde ne aflăm nu e chiar grozav pentru cort. Drept pentru care George și Nea Costel au dat o fugă pīnă la mānăstire să studieze terenul din zona acesteia. Problema e că nu se mai īntorc.

Urmează fără īndoială cea mai comică fază a īntregii ture. Protagonist? Aveți putinticas răbdare.

- Sunați-l pe nea Costel! ( Apropo, īn Călimani am avut semnal la telefon cam tot timpul )

- Nea Costel are telefonul īnchis.

- Atunci Sunați-l pe George!

-.....

-Cine are numărul lui George?

Tăcere.

Se aude un glas stins:

- Eu īl am, zice Florin.

- Sună! Unde ție-e telefonul?

- Īn...cort.

Și cortul e īn rucsac după cum va povesteam că făcusem bagajul de dimineață.

Pe munte, oamenii obosiți au tendința de a rīde mai mult. Florin se apucă de operațiune de despachetare a cortului și identificare a telefonului īntr-un din buzunarele interiorului de cort. Bineīnțeles īntr-o hahaiala demnă de o cauza mai bună.

George și Nea Costel sunt pe drum, după cīteva minute apar cu vești noi. Locul de līngă mānăstire e asemănător și ei sunt de părere că trebui să meregem acolo. Ceea ce și facem.

Coborirea e scurtă si traverseaza o mică pădurice la capătul căreia găsim următoarele:

- una bucată masă

- una bucată stīlp

- patru bucăți săgeți indicatoare

- două bucăți corturi portocalii.

- trei bucăți călugări care beau bere

Salutăm, intrăm īn vorba. Suntem īntrebați de unde venim. Unul din călugări ne īndruma spre un loc bun de cort. Trebuie să ținem īn continuare marcajul punct roșu spre Neagra Sarului pīnă la intrarea īn pădure. Acolo aveam să găsim un loc bunicel dar un pic cam mic pentru 6 corturi. Ca bonus am și izvor. De bine ce pierdusem atīta timp cu umplutul sticlelor.

Toată lumea se pune rapid pe treabă, de data asta fără prea multă vorbă, că deja e tīrziu și se īntunecă. Vreme de glume și de palavre va fi mai īncolo.

Ne apucăm să facem supe, ceaiuri, mīncăruri calde. Pe arzatorul meu se gătește o supă rezulatata din unirea E-urilor și monoglutamatilor din două plicuri. Seara stăm la lumina frontalelor și spunem bancuri și admirăm bolta īnstelată. Treptat tăcerea se lasă peste tabăra noastră. E ultima noapte pe munte.



Dimineață primim deșteptarea de la Nea Costel care face īn tărăboi grozav īmpreună cu Florin. Corturile noastre sunt ude de la rouă așa că primul obiectiv este acela de a găsi un loc īnsorit și de a pune foliile la uscat.

Profit și urc pentru a face o vizită la Mănăstirea 12 Apostoli. Urc pīnă la intersecția de marcaje.

- Sarisor - 3 ore triunghi albastră

- Poiana Negri 3 ore și jumătate - punct albastru

- Neagra Sarului - 3 ore punct roșu

- 12 Apostoli - o oră, Pietrele Roșii -2 ore punct roșu



Īn depărtare se vede una din părțile cele mai frumoase din Munții Rodnei, virfurile Roșu-Ineut-Ineu. Iar mai aproape părți din Munții Suhardului. De la marcaje cobor puțin și īncep să văd mănăstirea. Pare a fi o construcție noua. Este și drum de mașină.

Revin īn tabără și facem bagajele. Hotărīm că șoferii să plece mai repede ca sa recuperăam mai repede toate masinile.

Drumul de coborīre implică ceva atenție fiindcă de la un moment dat va trebui să părăsim marcajul pentru a ieși la locul unde aveam lăsată o mașină, adica la iesirea de pe Valea Runc. La īnceput urmăm binecunoscutul marcaj punct roșu printr-un desiș. Coborīm repede di după 15-20 de minute dăm īntr-un drum forestier. De aici trebuie să mergem numai la vale.



Apar pārāiașe, apar și tufe cu zmeură. Coborīm mereu, de cīteva ori trecem prin niște zone pe care oamenii și le-au īmprejmuit. Ajungem la o zonă locuită. Sunt doar cīteva case dar locuitorii lor īși duc viața īntr-un adevărat colț de rai.

Trecem de mica așezare omenească. Rămān puțin mai īn urmaca să fac poze. Mă ajunge un domn cu un microbuz care mă īntreabă dacă nu vreau să merg cu el; īi explic că suntem  vreo șase īn acest grup dar din fericire are loc suficient dar și amabilitate să ne ia pe toți. Nu mai e chiar mult de mers pīnă la mașina noastră, circa 2km, pe care ii facem stind pe jos in partea din spate a microbuzului..

Mulțumim apoi transportatorului și ne ducem să ne luăm mașinile. Ne-am sincronizat perfect cu restul grupului astfel că atunci cīnd a venit toata lumea aveam la dispoziție toate mașinile. Ne aștepta pe toți un drum lung pīnă acasă.

Ne oprim undeva īn Cimpulung Moldovenesc la un han spre a sărbători fără īndoială, cea mai veselă excursie din acest an.

Și īn final cīteva cuvinte pentru fiecare participant:

Florin: Fără īndoială, ați fost sarea și piperul acestei ture.

Marcela: Cum īi zicea la băutura aia italienească? Să ne mai aduci.

Cătălina: Cred că ești unul din puținii īncepători īntr-ale muntelui care are īn palmares Calimanii.

Vasile: Buna ideea sa vii pe munte cu fetele tale.

Nea Costel: Ca de obicei, ne-a făcut mare plăcere să va avem cu noi.

Domnul Stoica: Cu prilejul acestei ture mi s-a confirmat o bănuiala mai veche: sunteți mare fan al fotografiilor cu măscări :) Și așteptăm noi isprăvi din excursiile cu elicopterul :)

Doamna Smaranda: Mi-a făcut plăcere să va cunosc. E bine să ai pe munte un profesor de geografie.

Daniel: Sper să ne revedem la o tură īn Bucegi

Ramona: Ness-ul trebuie ținut departe de tine...

George: Să-ți trăiască butelia de la primus, că tare bun ceai am făcut cu ea.

Ana: Cīt de rece este Apa Rece?

Lucian: Mulțumim pentru organizare și pentru fotografiile de grup.

Si la final, o intrebare pentru toata lumea: Nenea cu berile o fi ajuns?

Fotografii: Lucian Balanica si Bogdan Balaban

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 6

  • Edmunte

    11 sep 2012 02:02:13

    Foarte tare, imi pare rau ca nu am fost si eu in tura asta, dar eram prin Fagaras. Maybe next time

  • Ioan Croitor

    11 sep 2012 02:51:47

    Desi la inceput a fost frig si ceata, pe parcurs vremea a devenit foarte frumoasa. Este o conditie esentiala pentru o tura de exceptie. Mi-a placut ca lumea a fost tare distrata si relaxata pe toata perioada turei. Intradevar, Calimanul este un munte superb. Eu am fost in 2005 pe traseul Colibita-Bistricioru-Pietrosu-valea Ilva. Atunci potecile erau putin marcate si pline de jnepeni. Din ce-am vazut, acum, marcajul arata bine. A fost o tura pe cinste. Sper sa se reia in acesta toamna de alti mecanturisti care nu au putut participa.

  • vrg

    11 sep 2012 03:45:22

    Frumoasa tura, frumoasa gasca si frumoasa admosfera :) Cate zile ati stat?

  • Bogdan

    11 sep 2012 13:07:52

    Edi, Eu mai vreau in Calimani, vreau sa merg si in zona cu Bistricioru. Putem aranja o tura.

    Ionut: Lucrurile s-au schimbat si rin Calimani. Acum sansele de ratacire si de inot prin jnepeni sunt foarte reduse. Stiu ca ai fost cu gindul alaturi de noi in tura aceasta. Ma bucur ca ti-a placut jurnalul.

    vrg: De acord cu tine. Tura s-a intins pe parcursul a 5 zile insa prima si ultima au fost in mare parte dedicate transportului spre Gura Haitii sau spre casa. Traseul facut de noi se poate face si in 3 sau 4 zile cu conditia sa fii la intrarea in traseu dimineata la prima ora. Mie mi-a placut si asa, pe 5 zile.

  • george

    16 sep 2012 12:41:47

    In general ,la multe ture ne arati numai pozele,dar acum ai facut un efort, si l-ai insotit de pe linga poze, si de comentarii, foarte importante pentru o viitoare tura.Placute poze,placut jurnalul.Sincer, imi pare rau ca n-am fost in tura cu voi.Cum facem cu marcajele care apar surprinzator,si citeodata dispar la fel,nu sint trecute pe harti ,si nu au nicio explicatie in teren? Este f. derutant mai ales atunci cind marcajul pe traseul pe care mergi mai si dispare.

  • Simona Luscalov

    08 ian 2013 16:04:31

    Cum este traseul din Gura Haitii la 12 Apostoli? Este bine marcat? Am fost acolo in urma cu 12 ani..atunci era in stare foarte buna!!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017