Odată cineva m-a întrebat care sunt cei mai frumoÈ™i munÈ›i în care am fost. Pe atunci eram începător în ale muntelui, făcusem trasee destul de puÈ›ine. DeÈ™i la o astfel de întrebare nu se prea poate răspunde, gîndurile mele s-au îndreptat atunci spre MunÈ›ii Rodnei.

De la precedenta vizită în aceÈ™ti munÈ›i au trecut 13 de ani. Vara asta însă am revenit iar ceea ce am văzut mi-a plăcut foarte mult. Acum am abordat altfel traseul: am mers cu maÈ™ina pînă în localitatea ȘanÈ› din judeÈ›ul BistriÈ›a - Năsăud, iar de acolo am urcat, tot cu maÈ™ina, pe Valea Blaznei pînă la Cabana Diana( http://cabanadiana.wordpress.com ).

Am ajuns seara tîrziu È™i am fost întîmpinaÈ›i de cabanierul Dorel Berende, un om tare cumsecade È™i foarte primitor. Cabana e situată la 1250 de metri È™i beneficiază de un drum în stare destul de bună.


Dorel ne prezintă cabana. E făcută din lemn are mai multe nivele. Living-ul È™i sala de mese sunt decorate cu fotografii È™i hărÈ›i aÈ™a cum ar trebuie să fie în orice cabană care se respectă. Ba mai mult, există toaletă în interior, comună, dar È™i duÈ™. Camerele sunt curate, bine aranjate, ce mai, perfecte pentru iubitorii de munte.

Dorel ne oferă un pahar de palincă, în zona acesta este cel mai simplu gest de ospitalitate aÈ™a că nu se face să îl refuzăm. Nu stăm prea mult de poveÈ™ti fiindcă drumul din BraÈ™ov È™i pînă aici a fost istovitor È™i avem nevoie de odihnă. Mîine va fi È™i mai greu, de aceea nu fixăm o anumită oră de trezire.


Soarele dimineÈ›ii ne mîngîie ploapele. Mă trezesc. Cînd stai în pat È™i te uiÈ›i pe fereastră ai senzaÈ›ia că eÈ™ti în avion, se vede doar cerul. Cînd mă apropii de geam mă frec bine la ochi:

- Parcă m-am întors din Austria acum o lună... Ce e cu sătucul de jos, cu biserica asta?

Minunăția asta de cabană este aÈ™ezată într-un loc extraordinar de frumos, cu o belvedere spre Călimani È™i Suhard.


Pregătim bagajele, umplem sticlele cu apa, luăm cîteva relaÈ›ii de la Dorel despre traseu È™i plecăm pe la ora 10. Drumul nostru este marcat cu cruce albastră. Avem de urcat o pajiÈ™te care este străbătută de un drum forestier. Marcajul este rar însă graÈ›ie datelor oferite de Dorel nu avem probleme deloc. Mai sus găsim un izvor destul de bine alimentat. AÈ™a că bem apa È™i facem plinul. IeÈ™im în creasta secundară care duce spre Vîrful Cobășel. Aproape de noi este staÈ›ia de sus a teleschiului Valea Blaznei. Poposim lîngă un panou pus de cei de la Parcul NaÈ›ional MunÈ›ii Rodnei. Din acela cu reguli care încep cu Să nu...


PoziÈ›ia în care ne aflăm permite o vizibilitate excelentă asupra crestei principale dar È™i a cîtorva creste secundare ale MunÈ›ilor Rodnei. Recunosc Refugiul din Șaua Curățel de unde cu ani în urmă începusem greul È™i lungul urcuÈ™ către Vîrful Ineu. Se văd È™i vîrfurile înalte, triada RoÈ™u - IneuÈ› - Ineu despărÈ›ite de creste înguste ce de aici par a avea pe alocuri aspect de custură.

În depărtare sunt alte vîrfuri È™i vîrfulete. Mi-e greu să le identific È™i aÈ™ vrea să cred că văd È™i Pietrosul, cel mai înalt vîrf din Muntii Rodnei - 2303m.


Continuăm la deal È™i intrăm în pădure, din cîte se pare pentru puÈ›in timp. Traseul ne duce printr-o zonă destul de neumblată. La un moment dat o scară de lemn È™ubredă ne facilitează urcarea pe un bolovan uriaÈ™.

Trecem de zona împădurită È™i ieÈ™im iar în gol alpin. Cu vegetaÈ›ie specifică, adică ienuperi È™i afiniÈ™. Găsim o cruce ce aminteÈ™te de moartea unui tînăr pe munte. Tragem tare la deal să depășim primul hop al zilei de astăzi, vîrful Cobasel.


Ne miÈ™căm destul de bine È™i ajungem repede pe acest vîrf. El este marcat cu o cruce de piatră lîngă care facem un popas mai lung. Examinăm creasta. Ne aÈ™teaptă cîteva urcuÈ™uri È™i coborisuri tari.

Vreau să remarc faptul că o mare parte din traseul de creastă al Muntiilor Rodnei este unul adevărat, în sensul că ia toate virfurile în plin fără a le ocoli. Și asta pe o mare distanță.


Pornim spre vîrful RoÈ™u. UrcuÈ™ul se înăspreÈ™te, simÈ›im bagajele mai grele dar È™tim că pînă la urmă vom birui È™i nu ne va părea rău. Atingem È™i vîrful RoÈ™u. PriveliÈ™tea este extraordinară È™i te lasă fără cuvinte. Înspre est este un hău mare, spre nord creastă e foarte îngustă È™i coboară tare. Se vede È™i o parte din traseul ce pleacă din Pasul Rotunda.


Ramona deja se gîndeÈ™te la următoarea urcare, È™i mai abruptă, pe vîrful Ineut. Dar pînă atunci avem de coborît o creastă ce se încovoiază pe alocuri deasupra hăului dinspe est. Pentru mine cred a fost partea care mi-a plăcut cel mai mult din această tură.


Ramona pleacă în față, eu mai rămîn pe vîrful RoÈ™u pentru fotografii. Văzută de aici pare o furnică ce îÈ™i duce proviziile către adăpost. Peisajul te lasă fără suflare. Plec È™i eu È™i încerc să merg mai repede ca să o prind din urmă. Ne întîlnim la baza urcuÈ™ului către vîrful Ineut.


Urcăm greu, mai bem apa, soarele începe să ardă.


Aproape de vîrf întîlnim un grup care vine din sens opus. Dorel spunea că va fi multă lume pe creastă fiindcă în Pasul Rotunda e o sărbătoare mare.


Ajungem È™i pe IneuÈ›. De aici putem privi piramida vîrfului Ineu în toată splendoarea ei. Nu vedem însă Lacul Lala. Ne oprim pentru cîteva minute. Pe vîrf e intersecÈ›ie de trasee. Din păcate extrem de prost semnalizată. Fără hartă È™i fără să È™tii locurile ar fi fost mai greu. De aici intrăm în marcajul oficial de creastă, bandă roÈ™ie. De parcă pînă acum nu tot pe creastă am fi venit.



Coborîm tare spre Șaua cu Lac unde ar trebui să găsim apă. Asta teoretic. Coborirea asta nu e aÈ™a de solicitantă ca È™i cea de pe vîrful RoÈ™u însă tot are darul de a ne È›ine în priză. în Șaua cu Lac ne despărÈ›im, Ramona pleacă spre Vf. Ineu, eu cobor să caut apă. Și din fericire găsesc un firicel curgător, curat È™i rece. Umplu iarăși toate recipientele disponibile È™i mă duc să îmi recuperez rucsacul. Care bineînÈ›eles ia brusc în greutate.

Ramona s-a miÈ™cat bine, îmi dau seama că nu am să o mai prind din urmă decît pe vîrful Ineu. Ajung în È™aua de sub Ineu aproape de intersecÈ›ia cu traseul ce vine de la Valea Vinului prin Șaua Curățel.


Avem de urcat o diferență de nivel de vreo 60-70 de metri pe una din muchiile piramidei. Ramona mă aÈ™teaptă pe vîrf unde aveam să facem o pauză de masă. Am făcut 6 ore de la Cabana Diana È™i pînă aici.


Pe vîrful Ineu există o cruce mare dar È™i o piatră geodezică. Peisajul s-a mai schimbat, dar este la fel de frumos. Se vede o parte din Lacul Lala Mare, se vede Lacul Lala Mică, Șaua cu Lac, Căldarea Bila.


Creasta de dupa vîrful Ineu e foarte ascuÈ›ită È™i sălbatică. De asemenea se vede continuarea traseului de creastă: Coasta Netedă, Vf. Omului, Vf. Gîrgălău. Superb. Pentru cine ajunge în MunÈ›ii Rodnei eu zic că nu trebuie să rateze aceste trei vîrfuri: RoÈ™u, IneuÈ› È™i Ineu.


După noi mai vin doi băieÈ›i. Ei sunt mai grăbiÈ›i, ne roagă să le facem o poză È™i pleacă repede. La ora 17 pornim È™i noi mai departe. Coborîm pe o altă latură a piramidei cea dinspre Căldarea Bila. De aici ne aÈ™teaptă traseul pe Coasta Netedă, o porÈ›iune care în continuare ne È›ine sus, la peste 2000 metri dar ne urcă È™i ne coboară de cîteva ori. Undeva sub creastă se vede un pîrîiaÈ™, deci sursă bună de apa însă noi stăm destul de bine la capitolul acesta È™i nu mai coborîm.


Èšinem în continuare poteca. Ea merge tot în stilul cunoscut, matematic, trecînd peste toate vîrfurile. La un moment dat creasta se opreÈ™te brusc È™i avem de traversat o zonă puÈ›in mai delicată care necesită o descățărare. Revenim iar pe creasta matematică. Mai avem o urcare lungă È™i lină apoi o coborîre într-o È™a numită TarniÈ›a lui Putredu. Pe crestă încep să apară nori È™i ceață. Pe la 18:45 ajungem în È™a. Acolo este un indicator cu săgeÈ›i, inutilizabil din păcate.


Ca È™i în alte locuri È™i în Parcul NaÈ›ional MunÈ›ii Rodnei s-a pus carul înaintea boilor, adică s-au grăbit să îl declare parc È™i să facă multe panouri din alea cu Să nu.... Iar de marcaje, indicatoare nu s-a mai ocupat nimeni.


Facem o È™edință tehnică. Am putea continuăm pînă un Șaua Gîrgălău, ar fi cam trei ore de mers însă nu am mai vedea mare lucru iar coborirea ar trebui făcută la frontală. AÈ™a că ne hotărîm să găsim un loc unde să punem cortul în speranÈ›a că vom continua dimineata pe vreme bună.

Consultăm harta È™i vedem că în TarniÈ›a lui Putredu urcă un traseu marcat cu triunghi albastru care vine de la Valea Vinului. Decizia de a pune tabăra aici a fost una bună fiindcă într-o oră s-a pornit ploaia. Și a plouat toată noaptea.


DimineaÈ›a mă trezesc niÈ™te ropote. Scot capul din cort È™i văd zeci de cai alergînd fericiÈ›i în creasta MunÈ›ilor Rodnei. Pînă să mă dezmeticesc să le fac o poză ajunseseră departe. TotuÈ™i peisajul asta cu ploi È™i nori are farmecul sau fiindcă în anumite direcÈ›ii te uiÈ›i È™i vezi nori, creste È™i vîrfuri. La fel de bine ai putea fi undeva în Alpi.

Afară continuă să plouă. Ce era însă È™i mai rău era faptul că bocancii noÈ™tri erau foarte uzi fiindcă i-am aÈ™ezat orizontal sub cort..pe unde acum era multă apă.

Iarăși facem È™edință tehnică: e clar că nu vom putea continua în aceste condiÈ›ii. Pe de altă parte afară încă plouă tare aÈ™a că tot ce putem face e să luăm micul dejun È™i să mai aÈ™teptăm o pauză de ploaie.


Pauza vine însă nu durează mult, doar ne amăgim. Strîngem tot ce avem în cort È™i aÈ™teptăm următorul interval. Și îl aÈ™teptăm mai bine de două ore, abia pe la 11:30 strîngem totul È™i plecăm spre Valea Vinului.

Afară e ceață destul de deasă, noroc că am fotografiat terenul seara trecută și știm care e direcția bună. Găsim marcajul cam după 15 minute. E vechi și foarte rar. De aceea l-am pierdut de nenumărate ori.

Teoretic ar trebui să dăm de o stînă iar apoi să coborîm prin pădure. Din fericire atunci cînd ne apropiem de stînă norii se mai risipesc È™i putem vedea clar direcÈ›ia de urmat. Ba mai mult, se văd È™i casele din Valea Vinului.


Dăm de un adăpost părăsit dar în stare destul de bună. Ne oprim pentru cîteva minute să ne tragem sufletul. Mă cațăr pe niÈ™te bolovani mari È™i văd È™i stîna. Nu e departe însă nu pare a fi nimeni prin zonă. Și noi, n-am mai văzut marcajul de mult...


Coborîm îngînduraÈ›i la clădirea nouă a stinei unde sperăm că vom găsi pe cineva înăuntru. Din păcate nu e nimeni. Însă partea bună e că găsim apa. De undeva din niÈ™te ceÈ›uri se aud behăiturile oilor.

Hotărîm să coborîm în direcÈ›ia în care văzusem satul la distanță de 100 de metri unul de celălalt. Tactica asta da roade È™i din fericire găsesc marcajul care ne duce în pădure unde e un drum forestier. De aici marcajul e mai bun, dar nu foarte des. Coborîrea pe forestier a fost chinuitoare pentru mine fiindcă bocancii uzi m-au chinuit de numa-numa. Pe drum am întîlnit trei săteni care urcau la stînă ei ne-au lămurit că suntem pe drumul cel bun È™i ne-au spus È™i cît mai avem de mers.

Am coborît preÈ› de o oră acel drum forestier È™i din fericire am ajuns pe vale unde am dat de un drum mai bun È™i mai prietenos. Mai aveam vreo 5km pînă în sat. Pe care ne-am dorit să îi facem cît mai repede.

Pe la ora 15 eram deja în Valea Vinului. Ne-am oprit la un magazin unde am băut cîte o bere. A fost o pauză binemeritată. După 30 de minute plecăm la vale spre Rodna în speranÈ›a că proverbialul meu noroc la autostop va funcÈ›iona È™i de data asta. Și a funcÈ›ionat!

După vreo 10 minute de mers pe jos am fost luaÈ›i de un baiat din Oradea cu un jeep. Și el fusese pe munte în acel weekend. Ba mai mult, ne cunoÈ™tea din poveÈ™tile postate pe acest site. Spre ruÈ™inea mea nu i-am reÈ›inut numele. Dar dacă va citi acest jurnal o să îl rog să posteze un comentariu.

Ajungem în Rodna pe la oră 16, mulÈ›umim È™oferului. Cum ne dăm jos din maÈ™ină începe o ploaie zdravănă. ne adăpostim, ne echipam de ploaie È™i ieÈ™im iarăși la autostop. Cum nu ne ia nimeni o luăm pe jos pînă la ȘanÈ›. După 5 km făcuÈ›i pe asfalt prin ploaie îl sunăm pe Dorel, care urmează să vină să ne ia de lîngă biserică.



Pînă bem noi o bere apare È™i Dorel. Ne spune că peste weekend a avut parte de o trupă de ceteraÈ™i pe la cabană care au cîntat pînă dimineaÈ›a. Cabanierul nostru era tare obosit..

Ajungem din nou la Cabana Diana. Și cu ocazia asta o cunoaștem și pe Diana, fiica lui Dorel, cea care dă numele cabanei. Fata e proaspăt absolventă de facultate și se află probabil la ultima ei vacanță, aici, pe munte.


Despachetăm, punem ce avem ud la uscat. Ramona găteÈ™te pentru toată lumea niÈ™te paste cu carne. Seara facem duÈ™. Ne-am simÈ›it la cabana asta ca acasă, nu am avut în nici un moment senzaÈ›ia că am fi la cineva străin. Și spun asta ca să va daÈ›i seama ce fel de gazde am avut.

Ziua următoare e somn de voie. Vremea s-a stricat dramatic aÈ™a că nu ne grăbim prea tare cu plecatul. La televizor este grandioasa festivitate de închidere a Jocurilor Olimpice de la Londra.



Pe la prînz împachetăm È™i plecăm mulÈ›umind Dianei È™i lui Dorel pentru tot ceea ce au făcut pentru noi. Urmează să coborîm în vale, la Maieru, unde aveam să-l cunoaÈ™tem È™i pe viu ( că să zic aÈ™a ) pe IonuÈ› Croitor, profesor de geografie È™i mare iubor de munte, È™i pe soÈ›ia sa, VictoriÈ›a.

Asta a fost excursia mea cu numărul doi în MunÈ›ii Rodnei. DeÈ™i ne-am fi dorit să vedem mai multe în final am fost mulÈ›umiÈ›i de ceea ce am realizat. Cu siguranță că dacă distanÈ›a de la casa noastră È™i pînă aici ar fi mai mică am veni mult mai des. Peste două zile, urma să fim iarăși pe munte. Începea aventura din Călimani.