Prima zi in Muntii Sureanu

Data publicarii: 04 oct 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Trebuie să recunosc faptul că ideea unei excursii in Munţii Sureanu mă bintuia de mai multă vreme. Informaţii sunt destul de puţine, accesul părea relativ greoi. Cert este că nu m-am incumetat să merg singur.


Ideea s-a metarializat odată ce Edi Munteanu a reuşit să adune mai mulţi oameni dispuşi la aşa ceva. Surpriza plăcută a fost că şi eu am reuşit să adun citiva participanţi. Ne-am strins aşadar la o pensiune din Luncile Prigoanei urmatorii: Claudia, Ramona, Adrian, Sorin, Lucia si Doru Stoica, George, Edi, Cristi si Bogdan.



Virful lui Patru vazut de la Luncile Prigoanei

Că să ajungi la Luncile Prigoanei este nevoie să părăseşti Transalpina lingă lacul Oaşa şi să mergi pe un drum forestier cam 10-11 km. Acolo este o poiană unde s-au construit pensiuni. Scopul este acela de a caza pe turiştii care vor să schieze in Sureanu.

Seara e plină de veselie şi o petrecem in jurul mesei privind la televizor competiţii de la Jocurile Olimpice.

Dimineaţa toată lumea se prezintă in sala de mese la ora stabilită. Aşa gaşcă punctuală mai rar. Ne echipăm şi plecăm tot cu maşina vreo 3-4 kilometri. Ajungem intr-o altă Poiană numită Gura Raiului.

Din păcate din acest loc probabil va rămâne numai numele fiindcă, deşi este de o frumuseţe rară, incepe a fi populat cu construcţii.



Virful Sureanu

Mergem mai departe şi lăsăm maşinile la baza unei pârtii de schi. De aici continuăm pe un drum forestier care merge pe lingă un pârâu. La un moment dat părăsim drumul şi urcăm undeva pe versantul din dreapta. Nu există potecă, mergem la liber şi ne oprim des pe sub brazii răzleţi ascunzindu-ne de soare.


Puţin mai sus găsim un drum făcut probabil de către cei care au amenajat domeniul schiabil. Peste citeva minute, la capătul acestui drum, dăm de un pârâiaş şi profităm să umplem sticlele. Tot aici găsim şi un marcaj bandă albastră care va trebui să ne urce pină pe Virful lui Patru, 2130m,  cel mai inalt din acest masiv.


In continuare vom urca uşor pe o potecă ce străbate un afiniş care ocupă o suprafaţă impresionantă. Suntem incetiniţi drastic din această cauza. Urcuşul cel uşor se termină intr-o şa unde facem şi regruparea. Edi se tine de şotii şi incepe să creioneze un plan cu tabere de baza avanasate şi echipe care să cucerească Virful lui Patru. Care, apropos, e cam la 15 minute de mers.

incepem urcarea finală. Primul ajunge pe virf George, care deşi este decanul de virsta al grupului e sprinţar ca un copil. Nimeni, dar absolut nimeni din grup, nu e in stare să meargă in ritmul său.


Ajungem pe rind pe virful lui Patru şi incepem sesiunile foto. De sus privim in vecini, către Platoul Diavolului din Munţii Cindrel, către Lacul Oaşa, către Paring, către valea Jiului, unde recunosc oraşul Petrila, şi către Retezat. O priveliste incintatoare oriunde ai intoarce capul.


Următorul obiectiv este Virful Sureanu. Pentru asta ne intoarcem pe unde am venit. Ajungem iarăşi la izvor, umplem sticlele; iar de aici vom tine ţine marcajul care ne va duce intr-o şa unde se afla o construcţie ce pare a fi un restaurant. Mergem pe plai sub un soare arzător. Localul ăsta destinat schiorilor este gol acum. Ne bucurăm de umbră şi de cite ceva răcoritor.



Plecăm spre virful Sureanu. Urcarea se poate aborda in două moduri: fie direct insă printre jnepeni şi ienuperi, fie urmând marcajul care merge ocolit pe un drum forestier. Urcăm de la restaurant de-a lungul unei instalaţii teleschi şi ajungem intr-o mică şa unde un cioban işi paste citeva oi. Omul are peste 80 de ani insă nu şi-i arată. Puţin mai suseste o săgeată indicatoare. E un marcaj triunghi roşu care merge la Cabana Prislop( 5 ore ), spre Petrila dar şi la Cabana şi Iezerul Sureanu. marcaj triunghi rosu.


Noi o luăm inspre Cabana Prislop şi urcăm destul de tare pe un drum forestier, bineinţeles avindu-l in faţă tot pe George, azi căpitanul nostru. La un moment dat el părăseşte drumul prin dreapta şi merge printre ienuperi. Găsim un alt drum care urca un virf al cărui nume nu il ştiu, coboară puţin şi apoi urca la Virful Sureanu. Vedem in apropiere Virfurile Negovanu şi Cirpa şi Gropsoara.


Pină la urmă ajungem cu toţii lingă stilpul care marchează virful Sureanu, 2059m. Luăm o pauză mai lungă, de masă. Apoi trecem la şedinţa foto cu poze in poziţia luminare.


incepem să căutăm o posibilitate de coborire spre Iezerul Sureanului. Nu ne chinuim prea tare fiindcă de jos apar citiva tineri care ne spun că au venit pe o potecă bine conturată.



Coborirea de pe virful Sureanu. Poiana de jos este Gura Raiului

incepem coborirea care s-a dovedit a fi una destul de dură mai ales cind am ajuns in zona cu jnepeni mari. Aici am avut puţină inspiraţie şi impreună cu Ramona şi doamna Stoica am părăsit poteca clară in favoarea uneia mai puţin prietenoase care insă ne-a scos din jnepeniş. Ba, mai mult, am găsit şi marcajul de care pomeneam mai sus.



Lacul si Cabana Sureanu

in departare, spre Lacul Oaşa, incep să se vadă fulgere şi să se audă tunete. De aceea mărim pasul şi ajungem rapid lingă cabana Sureanu. in spatele ei este Lacul Sureanu şi mergem la el. George deja a făcut cunoştinţă cu apa lacului. Ne uităm după ceilalţi care se pare că au ales drumul cel greu insă incep să apară unul cite unul.



Poza de grup linga Lacul Sureanu: unii pe mal, altii pe pietre, altii in apa

Stăm doar citeva minute fiindcă perspectiva de a fi prinşi de ploaie nu e plăcută. Facem cam pe fugă o poză de grup, revenim la Cabana Sureanu iar de acolo intrăm pe un drum forestier care ar trebui să ne ducă la maşini. Ar mai fi de mers vreo 2km pe acest drum. Ne mişcăm repede in condiţiile in care cerul e din ce in ce mai intunecos si mai zgomotos.



Cabana Sureanu

Din fericire scăpăm uscaţi, iar furtuna avea să ne prindă la adăpost, in maşini in drum spre casă. Acest circuit efectuat in Munţii Sureanu a durat in jurul a şapte ore. Muntele ăsta e interesant şi pentru o prima tură aici tot ce pot spune este faptul că m-a făcut să imi doresc să revin poate pentru un traseu mai lung intins pe mai multe zile. Pină atunci insă imi voi aminti cu mare plăcere de prima mea zi in Munţii Sureanu.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Edmunte

    08 oct 2012 02:03:18

    Felicitari Bogdane, mi-aai adus aminte cu placere de o zi reusita petrecuta pe munte, multumesc

  • Constantin Ceapchi

    18 oct 2012 07:36:36

    O tura pe cat de scurta, pe atat de spectaculoasa si interesanta. Imi anunt de pe acum disponibilitatea de a participa la o tura mai cuprinzatoare in Sureanu

  • Bogdan

    19 oct 2012 00:11:59

    Nea Costele, de om fi sanatoasi facem si tura mai ampla din Sureanu.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017