romb SABLOANE - SKIN
Sablon inchis Sablon deschis Sablon deschis Sablon deschis
romb BB GOOGLE SEARCH
romb GRUP DE DISCUTII

Grupul de discutii zileprinmunti este dedicat iubitorilor de munte din Brasov si nu numai. Dorim sa facilitam posibilitatea de a face excursii pe munte, de a vizita locuri interesante.

semn de exclamare Pagina grupului si inscriere
Abonare RSS ANUNTURI
Abonare RSS ABONARE RSS
Abonare RSS SOCIAL MEDIA
Bookmark and Share
Maxima zileiMAXIMA ZILEI
Iubirea este arhitectul universului.Hesiod
CopyrightCOPYRIGHT
CopyrightTop Articole
Legaturi..frumoaseLEGATURI..FRUMOASE
Legaturi indepartateLEGATURI..INDEPARTATE
Legaturi indepartateCine Comenteaza
Geo TagsCONTACT
Bogdan Balaban
Brasov: 45.642314; 25.588544
Email:
Folow me FOLOW ME...
Geo TagsVIZITE SI VIZITATORI
Circuit in Muntii Harghitei Circuit in Muntii Harghitei

favicon Circuit in Muntii Harghitei

Data publicarii: 14 oct 2012 Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii



 De multe ori propunerile interesante vin pe neașteptate. Stăteam īntr-o seară și citeam cīteva mailuri. Īntr-unul dintre ele Stefan Bako venea cu ideea de a face o tură de două zile īn Munții Harghitei. Cum nu prea īmi făcusem eu planuri de a merge taman īn Munții Harghitei, mi-am zis că e o ocazie numai bună, mai ales că Ștefan venise cu un plan foarte riguros studiat.

Pīnă la urmă ne-am strīns destui īn sistem 4-1-3-2: adică 4 din Brașov( Ramona, Ioana, Costi și eu) , 1 din Tulcea( Daniel ), 3 din Galați (Alex, Ștefan, Daniel), 2 din Piatra-Neamț( Lucia și Doru Stoica )

Traseul arată astfel:
Ziua1: Racu - Vf. Madaras - Vf. Racu - Vf. Ciceu  - Harghita Băi
Ziua2: Harghita Băi - Stinca lui Kossuth - Cetatea Ciceu - Ciba

Pīnă la urmă traseul propus a fost parcurs atingindu-se toate obiectivele, īnsă bineīnțeles că socoteala de acasă nu s-a potrivit īntocmai cu cea de pe munte.

Ne-am īntīlnit īn localitatea Siculeni īn fața monumentului Siculicidium, ridicat īn memoria secuilor căzuți prin aceste locuri īn masacrul din 7 ianuarie 1764 cānd trupele imperiale austriece au ucis peste 200 de secui martiri;

Acolo am īnceput organizarea mașinilor. Ne-am grupat și am dus o mașină la ieșirea din traseu undeva mai sus de satul Ciba, celelalte două mașini urmīnd să ne ducă la intrarea īn traseu, la 9km de Racu.



Pornim pe un drum forestier bine conturat și urcăm cīteva serpentine. Apoi găsim primul marcaj. E o cruce albastră veche care ne duce pe un drum īngust prin pădure. La un moment dat Ștefan ne atrage atenția să īl urmăm. Deviem un pic de la traseul spre a urca pe un loc mai īnalt unde odată se īnalta Cetatea Paginlor.



Īntre timp natura a īnghițit aproape cu totul ruinele, doar cīteva ziduri mai amintesc de faptul că aici a fost odată o așezare omenească.

Se spune că fortificația e din perioada Latene, folosită - conform vestigiilor arheologice - și īn secolul I, apoi, după o perioadă de īntrerupere, și īn evul mediu timpuriu. Cetatea Păgānilor făcea parte de seria de fortificații din secuime, reconstruite īn secolele XII-XIII. A fost apoi apoi folosită numai ca refugiu īn cazul invaziilor tătărești pīnă īn secolul al XV-lea. A sfīrșit prin a fi distrusă de trupele austriece.



Ștefan este īmpătimit de geocaching( sper că am scris corect ), un sport ce constă īn găsirea cu ajutorul GPS al unor cutiuțe aflate īn diverse puncte. Și bineīnțeles aici este o astfel de cutiuță. Din caietul-jurnal pe care īl găsim īn interior vedem că puțini au fost cei ce au descoperit-o.



După cīteva zeci de minute ajungem iar īn drumul cel mare. Pe marginea acestuia e un zmeuriș generos. Si multi fluturi.



Urcăm cu pauze de zmeură, trecem pe līngă două izvoare și ajungem la capătul drumului. Nu ne-am mai uitat după marcajele rare, așa că ne-am trezit fără marcaj. Dar asta nu e motiv de panică. Ștefan consultă GPS-ul și ne aduce pe drumul cel bun, īnsă cu ceva eforturi. Urcăm prin pădure o poteca foslosita de culegătorii de afine apoi ajungem la o zonă defrișată, cu doborituri. Un pic mai sus e afiniș pe suprata mare. Acolo īntīlnim culegătorii de afine. Mergem īn continuare după Ștefan și regăsim marcajul și drumul.



De aici urcăm ușor. Vremea se īncruntă de cīteva ori și presară peste noi niște stropi de ploaie. Dar e bine că suntem la adăpost, undeva īn pădure. Urcăm și apoi coborīm, ieșim din pădure și luăm contact vizual cu Vīrful Harghita-Madaras, 1800m, cel mai īnalt din Munții Harghita.



Ca să ajungem la el trebuie să ocolim o vale adīncă  printr-o șa iar mai apoi să urcăm susținut vreo-15 -20 de minute. Drumul nostru merge pe curbă de nivel, trece pe līngă un adăpost și urcă ușor pīnă īntr-o mică șa unde se află un panou informativ. De aici īncepem să urcăm pe un drum mai abrupt către Vīrful Madaras. Pe vīrf se văd din depărtare niște stīlpi de lemn pe care īi intiniti de regulă pe līngă bisericile din ungurime.

Ajungem pe vīrf. Din păcate spre Călimani e atmosferă īncărcată, se vede cum plouă. Noi ne plimbăm printre stilpii de lemn și monumentele decorate cu panglici avīnd culorile drapelului maghiar.



Facem pe vīrf o pauză mai consistentă, apoi coborīm īnapoi pe unde am urcat. Ne īndreptăm spre Cabana Madaras, o cabană, nouă, frumoasă dar cu prețuri mari.

De la cabană schimbăm marcajul, și mergem pe banda albastra īnspre Harghita Băi. Ștefan e cu ochii pe GPS fiindcă la un moment dat trebuie să părăsim marcajul pentru a urca pe Vīrful Racu. Grupul se desparte īn două: cei mai pofticioși stau să adune afine, cei mai aventuroși au de făcut cam 15-20 de minute pīnă pe vīrf. Bineīnțeles că eu mă număr printre aia aventuroși.



Plecăm pe o potecă marcată cu niște panglici de plastic și cu niște plasticuri reflectorizante prinse de copaci. Poteca merge prin iarbă īnsă se pare că de curīnd a mai urcat cineva fiindcă iarbă e călcată. Ajungem aproape de vīrf īntr-un loc ce evidențiază originea vulcanică a Munților Harghita. Este vorba de o porțiune stīncoasă care pe alocuri seamănă cu coloanele de bazalt de la Racoș.



Vīrful Racu a fost de departe cel mai spectaculos din această excursie. Am stat și ne-am bucurat de ospitalitatea rocilor vulcanice privind  către Munții sii Depresiunea Ciucului dar și spre Hășmaș cu a sa Piatră Singuratică.

La īntoarcere am avut parte de un incident. Plecata-am n spre Vīrful Racu(1757m) și ne-am īntors n-1. Lipsea domnul Stoica. Am strigat cīt am putut de tare, Alex și Ștefan s-au dus să īl caute. Īntr-un final domnul Stoica vine exact din direcția opusă īn care plecaseră căutătorii. Ce se īntīmplase: domnul Stoica a luat-o pe căi greșite urmărind o potecă nemarcata care in final  l-a scos īn poteca marcată, undeva mai sus, spre Harghita Băi. S-a īntors pina la urma la noi, au venit și căutătorii.

După acest scurt episod de vagabondaj( așa cu l-a caracterizat doamna Stoica ), plecăm spre Harghita Băi. Din păcate timpul pierdut nu ne mai permite vizitarea virfurilor Ciceu și a Cetății Bufniței. Hotărīm să ținem īn continuare marcajul și să revenim īn aceste locuri īn ziua următoare.



Traseul a fost mai mult prin pădure oferindu-ne doar un singur punct de belvedere. Deși trebuia să coborīm am avut parte și de cīteva pasaje de urcare mai susținută care ne-au dus īntr-o poiană. De acolo am văzut Vīrful Ciceu și turnul de televiziune.

Īncepem īn sfīrșit să coborīm. Ziua asta lungă se apropie de sfīrșit, īncepe să se īnsereze și să auzim tot mai aproape lătratul cāinilor din Harghita-Băi.

Ajungem īn final īn stațiune, ne īntīlnim cu proprietarul pensiunii Biro. Pīnă ajungem să ne cazăm e noapte de-a binelea. Seara o petrecem īn jurul meselor savurind berea făcută cinste de Costi cu ocazia zilei de naștere.

Dimineața ne trezim și plecăm īn jurul orei 8. Dar pierdem pe Doamna Stoica și pe Ramona care aleg să rămānă la odihnă la pensiune. Īnainte de plecare Doamnă Stoica īmi trasează o sarcină:

- Stai cu ochii pe soțul meu, să nu mai vagabondeze ca și ieri.



Avem de făcut un urcuș serios pe sub telecabină spre turnul de televizune. Instalația aceasta e foarte interesantă fiindcă deservește strict doar personalul acestui obiectiv. Cabinele sunt micuțe, cred că pot duce maxim 4 persoane.



Urcușul e destul de solicitant, mereu la deal, fără serpentine. Cam după o oră ajungem pe platou. Nu stăm prea mult, ne īndreptăm spre Vīrful Ciceu pe o potecă foarte clară și relativ dreaptă. E un drum care durează īn jur de  20 de minute. Aproape de Vf. Ciceu( 1759m ) se află un stīlp mare abandonat . Peste īncă cīteva zeci de metri pășim și pe vīrf.



Priveliștea e interesantă mai cu seamă că putem vedea o bună parte din traseul zilei precedente, cu Vīrful și Cabana Madaras, Vīrful Racu.



Stăm pe vīrf ceva mai mult timp apoi revenim īn apropierea turnului de televiziune. Cotim la dreapta pe o poteca puțin umblată și cam īn 15 minute suntem la Cetatea Bufniței. Să nu va īnchipuiți īnsă că e un loc cu ziduri și ruine. Cetatea Bufniței e formata din stīnci īnalte care culminează cu un platou ce oferă o belvedere foarte frumoasă spre Harghita-Băi și Depresiunea Ciucului. Ștefan ne arată și Stīnca lui Kossuth.



Cetatea Bufniței este un loc ideal pentru lenevit. Ceea ce am făcut și noi ștind pe stīnci aidoma șerpilor. Eu am făcut o mică excursie și la baza stincilor de unde aspectul de cetate e mult mai proeminent.

Ștefan sună adunarea și plecăm la vale tot pe drumul folosit și la urcare. Ajungem la pensiune, ne luăm bagajele și coechipierele. Cu mindrie o anunț pe doamna Lucia că rata vagabondajului s-a redus īn grupul nostru cu 100% astăzi.

Plecăm spre centrul stațiunii Harghita-Băi. Acolo luăm masa chiar līngă Parcul de aventură Balu, privind oamenii dindu-se pe tiroliene și parcurgind trasee mai usaore sau mai dificile prin copaci.



După masă ne īndreptăm spre Stīnca lui Kossuth, drumul e marcat cu cīteva săgeți. Părăsim stațiunea și ajungem īntr-o poiană largă de unde īncep și pārtiile de schi. Lăsăm drumul pentru o urcare scurtă pe Stīnca lui Kossuth, un loc de belvedere drăguț asupra poienii de sub noi dar și către Vf. Ciceu.



Coborīm apoi pe pīrtia de schi pe o potecă nemarcată dar bine conturată. Trecem de cīteva zone mlăștinoase iar īn final ajungem īntr-un drum forestier. Pe care coborīm o bună bucată. Din cīnd īn cīnd mai facem pauze pentru a savura zmeură și agrișe.

La un moment dat ajungem līngă o cosntructie mare aflată la o răscruce de drumuri. Aici alegem drumul din stīnga și mărim pasul fiindcă se apre că vom fi ploati. Și așa a și fost. Din fericire am avut doar o ploaie scurtă, de vară.



Ajungem pe un platou, se pare că ultimul. Īn jos se vede satul Ciba. GPS-ul magic al lui Ștefan ne rezervă o ultimă surpriză. După o deviere de cīteva sute de metri de la traseu ajungem īntr-un loc unde odată a fost Cetatea Ciceu.

Aceasta, făcea parte, īmpreună cu cetatea Păgānilor, din al treilea inel de apărare a granițelor Transilvaniei. Se spune că aici au locuit și călugării franciscani din Sumuleu, īnainte de construcția catedralei.

Puține sunt elementele care amintesc de faptul că aici a existat odată o cetate. Natura a īnghițit pe parcursul cītorva sute de ani cea mai mare parte a construcției.

Revenim īn traseu pentru ultima coborīre. Īn vale ne așteaptă cuminte mașina domnului Stoica cu ajutorul căreia vom recupera celelalte două mașini aflate mai sus de satul Racu. Vizibilitatea bună ne ajută să distingem turnurile Catedralei de la Sumuleu, orașul Miercurea-Ciuc și Munții Ciuc și Hășmaș.

Nu pot să īnchei acest prin jurnal din Munții Harghitei fără să remarc și fără să apreciez faptul că organizatorul a pregătit excelent tura și asta ne-a ajutat să atingem toate obiectivele. Īn numele tututror participanților nu pot să spun decīt atīt: Felicitări!


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi


EOC



Comentarii: 4



Alex Grigoraŗ 15 oct 2012 01:59:01



De cele mai multe ori uitćm locurile prin care am fost. Īn schimb ne readucem aminte cu drag de ele cānd suntem ajutaži de oameni ca tine Bogdane, prin cele ce scrii, sć ni le reamintim. Mulžumim!

popa dan 15 oct 2012 04:32:59



felicitari pentru tura si jurnal

Bogdan 15 oct 2012 15:22:44



Alex: Eu va multumesc pentru ati venit cu ideea asta de a merge in Muntii Harghitei

Dan: Sper sa ne vedem pe undeva printr-o tura ca a trecut cam mult timp de cind nu am fost pe munte impreuna.

Constantin Ceapchi 17 oct 2012 01:16:20



Faina tura, faina participare si bineinteles ca nu se putea incheia fara "poze cu mascari" marca Bogdan. Citind jurnalul, am simtit si eu bucuria si emotiile turei.

Adćugaži un comentariu