Circuit in Muntii Harghitei

Data publicarii: 14 oct 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

 De multe ori propunerile interesante vin pe neașteptate. Stăteam ntr-o seară și citeam cteva mailuri. ntr-unul dintre ele Stefan Bako venea cu ideea de a face o tură de două zile n Munții Harghitei. Cum nu prea mi făcusem eu planuri de a merge taman n Munții Harghitei, mi-am zis că e o ocazie numai bună, mai ales că Ștefan venise cu un plan foarte riguros studiat.

Pnă la urmă ne-am strns destui n sistem 4-1-3-2: adică 4 din Brașov( Ramona, Ioana, Costi și eu) , 1 din Tulcea( Daniel ), 3 din Galați (Alex, Ștefan, Daniel), 2 din Piatra-Neamț( Lucia și Doru Stoica )

Traseul arată astfel:
Ziua1: Racu - Vf. Madaras - Vf. Racu - Vf. Ciceu  - Harghita Băi
Ziua2: Harghita Băi - Stinca lui Kossuth - Cetatea Ciceu - Ciba

Pnă la urmă traseul propus a fost parcurs atingindu-se toate obiectivele, nsă binențeles că socoteala de acasă nu s-a potrivit ntocmai cu cea de pe munte.

Ne-am ntlnit n localitatea Siculeni n fața monumentului Siculicidium, ridicat n memoria secuilor căzuți prin aceste locuri n masacrul din 7 ianuarie 1764 cnd trupele imperiale austriece au ucis peste 200 de secui martiri;

Acolo am nceput organizarea mașinilor. Ne-am grupat și am dus o mașină la ieșirea din traseu undeva mai sus de satul Ciba, celelalte două mașini urmnd să ne ducă la intrarea n traseu, la 9km de Racu.



Pornim pe un drum forestier bine conturat și urcăm cteva serpentine. Apoi găsim primul marcaj. E o cruce albastră veche care ne duce pe un drum ngust prin pădure. La un moment dat Ștefan ne atrage atenția să l urmăm. Deviem un pic de la traseul spre a urca pe un loc mai nalt unde odată se nalta Cetatea Paginlor.



ntre timp natura a nghițit aproape cu totul ruinele, doar cteva ziduri mai amintesc de faptul că aici a fost odată o așezare omenească.

Se spune că fortificația e din perioada Latene, folosită - conform vestigiilor arheologice - și n secolul I, apoi, după o perioadă de ntrerupere, și n evul mediu timpuriu. Cetatea Păgnilor făcea parte de seria de fortificații din secuime, reconstruite n secolele XII-XIII. A fost apoi apoi folosită numai ca refugiu n cazul invaziilor tătărești pnă n secolul al XV-lea. A sfrșit prin a fi distrusă de trupele austriece.



Ștefan este mpătimit de geocaching( sper că am scris corect ), un sport ce constă n găsirea cu ajutorul GPS al unor cutiuțe aflate n diverse puncte. Și binențeles aici este o astfel de cutiuță. Din caietul-jurnal pe care l găsim n interior vedem că puțini au fost cei ce au descoperit-o.



După cteva zeci de minute ajungem iar n drumul cel mare. Pe marginea acestuia e un zmeuriș generos. Si multi fluturi.



Urcăm cu pauze de zmeură, trecem pe lngă două izvoare și ajungem la capătul drumului. Nu ne-am mai uitat după marcajele rare, așa că ne-am trezit fără marcaj. Dar asta nu e motiv de panică. Ștefan consultă GPS-ul și ne aduce pe drumul cel bun, nsă cu ceva eforturi. Urcăm prin pădure o poteca foslosita de culegătorii de afine apoi ajungem la o zonă defrișată, cu doborituri. Un pic mai sus e afiniș pe suprata mare. Acolo ntlnim culegătorii de afine. Mergem n continuare după Ștefan și regăsim marcajul și drumul.



De aici urcăm ușor. Vremea se ncruntă de cteva ori și presară peste noi niște stropi de ploaie. Dar e bine că suntem la adăpost, undeva n pădure. Urcăm și apoi coborm, ieșim din pădure și luăm contact vizual cu Vrful Harghita-Madaras, 1800m, cel mai nalt din Munții Harghita.



Ca să ajungem la el trebuie să ocolim o vale adncă  printr-o șa iar mai apoi să urcăm susținut vreo-15 -20 de minute. Drumul nostru merge pe curbă de nivel, trece pe lngă un adăpost și urcă ușor pnă ntr-o mică șa unde se află un panou informativ. De aici ncepem să urcăm pe un drum mai abrupt către Vrful Madaras. Pe vrf se văd din depărtare niște stlpi de lemn pe care i intiniti de regulă pe lngă bisericile din ungurime.

Ajungem pe vrf. Din păcate spre Călimani e atmosferă ncărcată, se vede cum plouă. Noi ne plimbăm printre stilpii de lemn și monumentele decorate cu panglici avnd culorile drapelului maghiar.



Facem pe vrf o pauză mai consistentă, apoi coborm napoi pe unde am urcat. Ne ndreptăm spre Cabana Madaras, o cabană, nouă, frumoasă dar cu prețuri mari.

De la cabană schimbăm marcajul, și mergem pe banda albastra nspre Harghita Băi. Ștefan e cu ochii pe GPS fiindcă la un moment dat trebuie să părăsim marcajul pentru a urca pe Vrful Racu. Grupul se desparte n două: cei mai pofticioși stau să adune afine, cei mai aventuroși au de făcut cam 15-20 de minute pnă pe vrf. Binențeles că eu mă număr printre aia aventuroși.



Plecăm pe o potecă marcată cu niște panglici de plastic și cu niște plasticuri reflectorizante prinse de copaci. Poteca merge prin iarbă nsă se pare că de curnd a mai urcat cineva fiindcă iarbă e călcată. Ajungem aproape de vrf ntr-un loc ce evidențiază originea vulcanică a Munților Harghita. Este vorba de o porțiune stncoasă care pe alocuri seamănă cu coloanele de bazalt de la Racoș.



Vrful Racu a fost de departe cel mai spectaculos din această excursie. Am stat și ne-am bucurat de ospitalitatea rocilor vulcanice privind  către Munții sii Depresiunea Ciucului dar și spre Hășmaș cu a sa Piatră Singuratică.

La ntoarcere am avut parte de un incident. Plecata-am n spre Vrful Racu(1757m) și ne-am ntors n-1. Lipsea domnul Stoica. Am strigat ct am putut de tare, Alex și Ștefan s-au dus să l caute. ntr-un final domnul Stoica vine exact din direcția opusă n care plecaseră căutătorii. Ce se ntmplase: domnul Stoica a luat-o pe căi greșite urmărind o potecă nemarcata care in final  l-a scos n poteca marcată, undeva mai sus, spre Harghita Băi. S-a ntors pina la urma la noi, au venit și căutătorii.

După acest scurt episod de vagabondaj( așa cu l-a caracterizat doamna Stoica ), plecăm spre Harghita Băi. Din păcate timpul pierdut nu ne mai permite vizitarea virfurilor Ciceu și a Cetății Bufniței. Hotărm să ținem n continuare marcajul și să revenim n aceste locuri n ziua următoare.



Traseul a fost mai mult prin pădure oferindu-ne doar un singur punct de belvedere. Deși trebuia să coborm am avut parte și de cteva pasaje de urcare mai susținută care ne-au dus ntr-o poiană. De acolo am văzut Vrful Ciceu și turnul de televiziune.

ncepem n sfrșit să coborm. Ziua asta lungă se apropie de sfrșit, ncepe să se nsereze și să auzim tot mai aproape lătratul cinilor din Harghita-Băi.

Ajungem n final n stațiune, ne ntlnim cu proprietarul pensiunii Biro. Pnă ajungem să ne cazăm e noapte de-a binelea. Seara o petrecem n jurul meselor savurind berea făcută cinste de Costi cu ocazia zilei de naștere.

Dimineața ne trezim și plecăm n jurul orei 8. Dar pierdem pe Doamna Stoica și pe Ramona care aleg să rămnă la odihnă la pensiune. nainte de plecare Doamnă Stoica mi trasează o sarcină:

- Stai cu ochii pe soțul meu, să nu mai vagabondeze ca și ieri.



Avem de făcut un urcuș serios pe sub telecabină spre turnul de televizune. Instalația aceasta e foarte interesantă fiindcă deservește strict doar personalul acestui obiectiv. Cabinele sunt micuțe, cred că pot duce maxim 4 persoane.



Urcușul e destul de solicitant, mereu la deal, fără serpentine. Cam după o oră ajungem pe platou. Nu stăm prea mult, ne ndreptăm spre Vrful Ciceu pe o potecă foarte clară și relativ dreaptă. E un drum care durează n jur de  20 de minute. Aproape de Vf. Ciceu( 1759m ) se află un stlp mare abandonat . Peste ncă cteva zeci de metri pășim și pe vrf.



Priveliștea e interesantă mai cu seamă că putem vedea o bună parte din traseul zilei precedente, cu Vrful și Cabana Madaras, Vrful Racu.



Stăm pe vrf ceva mai mult timp apoi revenim n apropierea turnului de televiziune. Cotim la dreapta pe o poteca puțin umblată și cam n 15 minute suntem la Cetatea Bufniței. Să nu va nchipuiți nsă că e un loc cu ziduri și ruine. Cetatea Bufniței e formata din stnci nalte care culminează cu un platou ce oferă o belvedere foarte frumoasă spre Harghita-Băi și Depresiunea Ciucului. Ștefan ne arată și Stnca lui Kossuth.



Cetatea Bufniței este un loc ideal pentru lenevit. Ceea ce am făcut și noi ștind pe stnci aidoma șerpilor. Eu am făcut o mică excursie și la baza stincilor de unde aspectul de cetate e mult mai proeminent.

Ștefan sună adunarea și plecăm la vale tot pe drumul folosit și la urcare. Ajungem la pensiune, ne luăm bagajele și coechipierele. Cu mindrie o anunț pe doamna Lucia că rata vagabondajului s-a redus n grupul nostru cu 100% astăzi.

Plecăm spre centrul stațiunii Harghita-Băi. Acolo luăm masa chiar lngă Parcul de aventură Balu, privind oamenii dindu-se pe tiroliene și parcurgind trasee mai usaore sau mai dificile prin copaci.



După masă ne ndreptăm spre Stnca lui Kossuth, drumul e marcat cu cteva săgeți. Părăsim stațiunea și ajungem ntr-o poiană largă de unde ncep și prtiile de schi. Lăsăm drumul pentru o urcare scurtă pe Stnca lui Kossuth, un loc de belvedere drăguț asupra poienii de sub noi dar și către Vf. Ciceu.



Coborm apoi pe prtia de schi pe o potecă nemarcată dar bine conturată. Trecem de cteva zone mlăștinoase iar n final ajungem ntr-un drum forestier. Pe care coborm o bună bucată. Din cnd n cnd mai facem pauze pentru a savura zmeură și agrișe.

La un moment dat ajungem lngă o cosntructie mare aflată la o răscruce de drumuri. Aici alegem drumul din stnga și mărim pasul fiindcă se apre că vom fi ploati. Și așa a și fost. Din fericire am avut doar o ploaie scurtă, de vară.



Ajungem pe un platou, se pare că ultimul. n jos se vede satul Ciba. GPS-ul magic al lui Ștefan ne rezervă o ultimă surpriză. După o deviere de cteva sute de metri de la traseu ajungem ntr-un loc unde odată a fost Cetatea Ciceu.

Aceasta, făcea parte, mpreună cu cetatea Păgnilor, din al treilea inel de apărare a granițelor Transilvaniei. Se spune că aici au locuit și călugării franciscani din Sumuleu, nainte de construcția catedralei.

Puține sunt elementele care amintesc de faptul că aici a existat odată o cetate. Natura a nghițit pe parcursul ctorva sute de ani cea mai mare parte a construcției.

Revenim n traseu pentru ultima coborre. n vale ne așteaptă cuminte mașina domnului Stoica cu ajutorul căreia vom recupera celelalte două mașini aflate mai sus de satul Racu. Vizibilitatea bună ne ajută să distingem turnurile Catedralei de la Sumuleu, orașul Miercurea-Ciuc și Munții Ciuc și Hășmaș.

Nu pot să nchei acest prin jurnal din Munții Harghitei fără să remarc și fără să apreciez faptul că organizatorul a pregătit excelent tura și asta ne-a ajutat să atingem toate obiectivele. n numele tututror participanților nu pot să spun dect att: Felicitări!


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 4

  • Alex Grigora

    15 oct 2012 01:59:01

    De cele mai multe ori uitm locurile prin care am fost. n schimb ne readucem aminte cu drag de ele cnd suntem ajutai de oameni ca tine Bogdane, prin cele ce scrii, s ni le reamintim. Mulumim!

  • popa dan

    15 oct 2012 04:32:59

    felicitari pentru tura si jurnal

  • Bogdan

    15 oct 2012 15:22:44

    Alex: Eu va multumesc pentru ati venit cu ideea asta de a merge in Muntii Harghitei

    Dan: Sper sa ne vedem pe undeva printr-o tura ca a trecut cam mult timp de cind nu am fost pe munte impreuna.

  • Constantin Ceapchi

    17 oct 2012 01:16:20

    Faina tura, faina participare si bineinteles ca nu se putea incheia fara "poze cu mascari" marca Bogdan. Citind jurnalul, am simtit si eu bucuria si emotiile turei.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2016