Circuit în Munții Harghitei

Data publicării: 14 oct 2012

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

De multe ori propunerile interesante vin pe neaÈ™teptate. Stăteam într-o seară È™i citeam cîteva mailuri. Într-unul dintre ele Stefan Bako venea cu ideea de a face o tură de două zile în MunÈ›ii Harghitei. Cum nu prea îmi făcusem eu planuri de a merge taman în MunÈ›ii Harghitei, mi-am zis că e o ocazie numai bună, mai ales că Ștefan venise cu un plan foarte riguros studiat.

Pînă la urmă ne-am strîns destui în sistem 4-1-3-2: adică 4 din BraÈ™ov( Ramona, Ioana, Costi È™i eu) , 1 din Tulcea( Daniel ), 3 din GalaÈ›i (Alex, Ștefan, Daniel), 2 din Piatra-NeamÈ›( Lucia È™i Doru Stoica )

Traseul arată astfel:
Ziua1: Racu - Vf. MădăraÈ™ - Vf. Racu - Vf. Ciceu  - Harghita Băi
Ziua2: Harghita Băi - Stînca lui Kossuth - Cetatea Ciceu - Ciba

Pînă la urmă traseul propus a fost parcurs atingîndu-se toate obiectivele, însă bineînÈ›eles că socoteala de acasă nu s-a potrivit întocmai cu cea de pe munte.

Ne-am întîlnit în localitatea Siculeni în faÈ›a monumentului Siculicidium, ridicat în memoria secuilor căzuÈ›i prin aceste locuri în masacrul din 7 ianuarie 1764 cînd trupele imperiale austriece au ucis peste 200 de secui martiri;

Acolo am început organizarea maÈ™inilor. Ne-am grupat È™i am dus o maÈ™ină la ieÈ™irea din traseu undeva mai sus de satul Ciba, celelalte două maÈ™ini urmînd să ne ducă la intrarea în traseu, la 9km de Racu.


Pornim pe un drum forestier bine conturat È™i urcăm cîteva serpentine. Apoi găsim primul marcaj. E o cruce albastră veche care ne duce pe un drum îngust prin pădure. La un moment dat Ștefan ne atrage atenÈ›ia să îl urmăm. Deviem un pic de la traseul spre a urca pe un loc mai înalt unde odată se afla Cetatea Păgînilor.


Între timp natura a înghiÈ›it aproape cu totul ruinele, doar cîteva ziduri mai amintesc de faptul că aici a fost odată o aÈ™ezare omenească.

Se spune că fortificaÈ›ia e din perioada Latene, folosită - conform vestigiilor arheologice - È™i în secolul I, apoi, după o perioadă de întrerupere, È™i în evul mediu timpuriu. Cetatea Păgînilor făcea parte de seria de fortificaÈ›ii din secuime, reconstruite în secolele XII-XIII. A fost apoi apoi folosită numai ca refugiu în cazul invaziilor tătăreÈ™ti pînă în secolul al XV-lea. A sfîrÈ™it prin a fi distrusă de trupele austriece.


Ștefan este împătimit de geocaching( sper că am scris corect ), un sport ce constă în găsirea cu ajutorul GPS al unor cutiuÈ›e aflate în diverse puncte. Și bineînÈ›eles aici este o astfel de cutiuță. Din caietul-jurnal pe care îl găsim în interior vedem că puÈ›ini au fost cei ce au descoperit-o.


După cîteva zeci de minute ajungem iar în drumul cel mare. Pe marginea acestuia e un zmeuriÈ™ generos. Si multi fluturi.


Urcăm cu pauze de zmeură, trecem pe lîngă două izvoare È™i ajungem la capătul drumului. Nu ne-am mai uitat după marcajele rare, aÈ™a că ne-am trezit fără marcaj. Dar asta nu e motiv de panică. Ștefan consultă GPS-ul È™i ne aduce pe drumul cel bun, însă cu ceva eforturi. Urcăm prin pădure o potecă foslosită de culegătorii de afine apoi ajungem la o zonă defriÈ™ată, cu doborîturi. Un pic mai sus e afiniÈ™ pe suprafață mare. Acolo întîlnim culegătorii de afine. Mergem în continuare după Ștefan È™i regăsim marcajul È™i drumul.


De aici urcăm uÈ™or. Vremea se încruntă de cîteva ori È™i presară peste noi niÈ™te stropi de ploaie. Dar e bine că suntem la adăpost, undeva în pădure. Urcăm È™i apoi coborîm, ieÈ™im din pădure È™i luăm contact vizual cu Vîrful Harghita-MădăraÈ™, 1800m, cel mai înalt din MunÈ›ii Harghita.


Ca să ajungem la el trebuie să ocolim o vale adîncă  printr-o È™a iar mai apoi să urcăm susÈ›inut vreo-15 -20 de minute. Drumul nostru merge pe curbă de nivel, trece pe lîngă un adăpost È™i urcă uÈ™or pînă într-o mică È™a unde se află un panou informativ. De aici începem să urcăm pe un drum mai abrupt către Vîrful MădăraÈ™. Pe vîrf se văd din depărtare niÈ™te stîlpi de lemn pe care îi întîniÈ›i de regulă pe lîngă bisericile din ungurime.

Ajungem pe vîrf. Din păcate spre Călimani e atmosferă încărcată, se vede cum plouă. Noi ne plimbăm printre stîlpii de lemn È™i monumentele decorate cu panglici avînd culorile drapelului maghiar.


Facem pe vîrf o pauză mai consistentă, apoi coborîm înapoi pe unde am urcat. Ne îndreptăm spre Cabana MădăraÈ™, o cabană, nouă, frumoasă dar cu preÈ›uri mari.

De la cabană schimbăm marcajul, È™i mergem pe banda albastră înspre Harghita Băi. Ștefan e cu ochii pe GPS fiindcă la un moment dat trebuie să părăsim marcajul pentru a urca pe Vîrful Racu. Grupul se desparte în două: cei mai pofticioÈ™i stau să adune afine, cei mai aventuroÈ™i au de făcut cam 15-20 de minute pînă pe vîrf. BineînÈ›eles că eu mă număr printre aia aventuroÈ™i.


Plecăm pe o potecă marcată cu niÈ™te panglici de plastic È™i cu niÈ™te plasticuri reflectorizante prinse de copaci. Poteca merge prin iarbă însă se pare că de curînd a mai urcat cineva fiindcă iarbă e călcată. Ajungem aproape de vîrf într-un loc ce evidenÈ›iază originea vulcanică a MunÈ›ilor Harghita. Este vorba de o porÈ›iune stîncoasă care pe alocuri seamănă cu coloanele de bazalt de la RacoÈ™.


Vîrful Racu a fost de departe cel mai spectaculos din această excursie. Am stat È™i ne-am bucurat de ospitalitatea rocilor vulcanice privind  către MunÈ›ii È™i Depresiunea Ciucului dar È™i spre HășmaÈ™ cu a sa Piatră Singuratică.

La întoarcere am avut parte de un incident. Plecata-am n spre Vîrful Racu(1757m) È™i ne-am întors n-1. Lipsea domnul Stoica. Am strigat cît am putut de tare, Alex È™i Ștefan s-au dus să îl caute. Într-un final domnul Stoica vine exact din direcÈ›ia opusă în care plecaseră căutătorii. Ce se întîmplase: domnul Stoica a luat-o pe căi greÈ™ite urmărind o potecă nemarcată care în final  l-a scos în poteca marcată, undeva mai sus, spre Harghita Băi. S-a întors pînă la urma la noi, au venit È™i căutătorii.

După acest scurt episod de vagabondaj( aÈ™a cum l-a caracterizat doamna Stoica ), plecăm spre Harghita Băi. Din păcate timpul pierdut nu ne mai permite vizitarea vîrfurilor Ciceu È™i a Cetății BufniÈ›ei. Hotărîm să È›inem în continuare marcajul È™i să revenim în aceste locuri în ziua următoare.


Traseul a fost mai mult prin pădure oferindu-ne doar un singur punct de belvedere. DeÈ™i trebuia să coborîm am avut parte È™i de cîteva pasaje de urcare mai susÈ›inută care ne-au dus într-o poiană. De acolo am văzut Vîrful Ciceu È™i turnul de televiziune.

Începem în sfîrÈ™it să coborîm. Ziua asta lungă se apropie de sfîrÈ™it, începe să se însereze È™i să auzim tot mai aproape lătratul cîinilor din Harghita-Băi.

Ajungem în final în staÈ›iune, ne întîlnim cu proprietarul pensiunii Biro. Pînă ajungem să ne cazăm e noapte de-a binelea. Seara o petrecem în jurul meselor savurînd berea făcută cinste de Costi cu ocazia zilei de naÈ™tere.

DimineaÈ›a ne trezim È™i plecăm în jurul orei 8. Dar pierdem pe Doamna Stoica È™i pe Ramona care aleg să rămînă la odihnă la pensiune. Înainte de plecare Doamna Stoica îmi trasează o sarcină:

- Stai cu ochii pe soțul meu, să nu mai vagabondeze ca și ieri.


Avem de făcut un urcuș serios pe sub telecabină spre turnul de televizune. Instalația aceasta e foarte interesantă fiindcă deservește strict doar personalul acestui obiectiv. Cabinele sunt micuțe, cred că pot duce maxim 4 persoane.


UrcuÈ™ul e destul de solicitant, mereu la deal, fără serpentine. Cam după o oră ajungem pe platou. Nu stăm prea mult, ne îndreptăm spre Vîrful Ciceu pe o potecă foarte clară È™i relativ dreaptă. E un drum care durează în jur de  20 de minute. Aproape de Vf. Ciceu( 1759m ) se află un stîlp mare, abandonat . Peste încă cîteva zeci de metri pășim È™i pe vîrf.


PriveliÈ™tea e interesantă mai cu seamă că putem vedea o bună parte din traseul zilei precedente, cu Vîrful È™i Cabana MădăraÈ™, Vîrful Racu.


Stăm pe vîrf ceva mai mult timp apoi revenim în apropierea turnului de televiziune. Cotim la dreapta pe o potecă puÈ›in umblată È™i cam în 15 minute suntem la Cetatea BufniÈ›ei. Să nu va închipuiÈ›i însă că e un loc cu ziduri È™i ruine. Cetatea BufniÈ›ei e formată din stînci înalte care culminează cu un platou ce oferă o belvedere foarte frumoasă spre Harghita-Băi È™i Depresiunea Ciucului. Ștefan ne arată È™i Stînca lui Kossuth.


Cetatea BufniÈ›ei este un loc ideal pentru lenevit. Ceea ce am făcut È™i noi È™tind pe stînci aidoma È™erpilor. Eu am făcut o mică excursie È™i la baza stincilor de unde aspectul de cetate e mult mai proeminent.

Ștefan sună adunarea È™i plecăm la vale tot pe drumul folosit È™i la urcare. Ajungem la pensiune, ne luăm bagajele È™i coechipierele. Cu mîndrie o anunÈ› pe doamna Lucia că rata vagabondajului s-a redus în grupul nostru cu 100% astăzi.

Plecăm spre centrul staÈ›iunii Harghita-Băi. Acolo luăm masa chiar lîngă Parcul de aventură Balu, privind oamenii dindu-se pe tiroliene È™i parcurgînd trasee mai uÈ™oare sau mai dificile prin copaci.


După masă ne îndreptăm spre Stînca lui Kossuth, drumul e marcat cu cîteva săgeÈ›i. Părăsim staÈ›iunea È™i ajungem într-o poiană largă de unde încep È™i pîrtiile de schi. Lăsăm drumul pentru o urcare scurtă pe Stînca lui Kossuth, un loc de belvedere drăguÈ› asupra poienii de sub noi dar È™i către Vf. Ciceu.


Coborîm apoi pe pîrtia de schi pe o potecă nemarcată dar bine conturată. Trecem de cîteva zone mlăștinoase iar în final ajungem într-un drum forestier. Pe care coborîm o bună bucată. Din cînd în cînd mai facem pauze pentru a savura zmeură È™i agriÈ™e.

La un moment dat ajungem lîngă o cosntructie mare aflată la o răscruce de drumuri. Aici alegem drumul din stînga È™i mărim pasul fiindcă se pare că vom fi ploaÈ›i. Și aÈ™a a È™i fost. Din fericire am avut doar o ploaie scurtă, de vară.


Ajungem pe un platou, se pare că ultimul. în jos se vede satul Ciba. GPS-ul magic al lui Ștefan ne rezervă o ultimă surpriză. După o deviere de cîteva sute de metri de la traseu ajungem într-un loc unde odată a fost Cetatea Ciceu.

Aceasta, făcea parte, împreună cu cetatea Păgînilor, din al treilea inel de apărare a graniÈ›elor Transilvaniei. Se spune că aici au locuit È™i călugării franciscani din Șumuleu, înainte de construcÈ›ia catedralei.

PuÈ›ine sunt elementele care amintesc de faptul că aici a existat odată o cetate. Natura a înghiÈ›it pe parcursul cîtorva sute de ani cea mai mare parte a construcÈ›iei.

Revenim în traseu pentru ultima coborîre. în vale ne aÈ™teaptă cuminte maÈ™ina domnului Stoica cu ajutorul căreia vom recupera celelalte două maÈ™ini aflate mai sus de satul Racu. Vizibilitatea bună ne ajută să distingem turnurile Catedralei de la Șumuleu, oraÈ™ul Miercurea-Ciuc È™i MunÈ›ii Ciuc È™i HășmaÈ™.

Nu pot să închei acest prin jurnal din MunÈ›ii Harghitei fără să remarc È™i fără să apreciez faptul că organizatorul a pregătit excelent tura È™i asta ne-a ajutat să atingem toate obiectivele. În numele tututror participanÈ›ilor nu pot să spun decît atît: Felicitări!

 

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 4

  • Alex Grigoraº

    15 oct 2012 01:59:01

    De cele mai multe ori uitãm locurile prin care am fost. În schimb ne readucem aminte cu drag de ele când suntem ajutaþi de oameni ca tine Bogdane, prin cele ce scrii, sã ni le reamintim. Mulþumim!

  • popa dan

    15 oct 2012 04:32:59

    felicitari pentru tura si jurnal

  • Bogdan

    15 oct 2012 15:22:44

    Alex: Eu va multumesc pentru ati venit cu ideea asta de a merge in Muntii Harghitei

    Dan: Sper sa ne vedem pe undeva printr-o tura ca a trecut cam mult timp de cind nu am fost pe munte impreuna.

  • Constantin Ceapchi

    17 oct 2012 01:16:20

    Faina tura, faina participare si bineinteles ca nu se putea incheia fara "poze cu mascari" marca Bogdan. Citind jurnalul, am simtit si eu bucuria si emotiile turei.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024