Muntii Fagaras: pe Vinatoarea lui Buteanu

Data publicarii: 14 nov 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

 Vinatoarea lui Buteanu este un vîrf important din munții noștri. El se află în galeria rarefiată a virfurilor care trec de 2500 metri altitudine. Deși se află în creasta matematică a Munților Făgărașului, banda roșie îl ocolește fiindcă ceea ce urmează după el este o portiune greu accesibilă și foarte accidentată.

Pentru ziua aceasta de sfîrșit de septembrie am mers chitit, eu și Ramona, să urcăm acest vîrf și să facem un circuit în apropierea Lacului Bilea.

Am urcat pînă la Bilea cu mașina. Am ajuns destul de dimineață și ne-am bucurat de faptul că locul încă nu începuse să se aglomereze. Am lăsat mașina lîngă Cabana Bilea. Afară era rece drept pentru care ne-am îmbrăcat mai gros și am plecat la deal spre Șaua Caprei pe un marcaj triunghi albastru.

Drumul pare să fi fost cumva refăcut. Din amintirile mele se urcă destul de abrupt, acum a fost amenajată o poteca cu serpentine generoase care fac urcarea mult mai plăcută. Noua ne-a luat cam 40 de minute să ajungem în Șaua Caprei.


De aici am schimbat marcajul intrînd pe o bandă albastră. Poteca asta e tare frumoasă, e aeriană, agățată de coasta muntelui. Din cînd în cînd merge chiar pe creastă ceea ce ne oferă priveliști spre Valea Văiuga și spre depresiunea din nord.

În fața noastră sunt cîțiva turiști cu care schimbăm cîteva vorbe. Grupul e format din 4 codleni: o doamnă cu o fetiță de vreo 10 ani și doi domni venerabili care însă au o condiție fizică de invidiat. Urcăm pînă la vîrf împreună cu ei.

Puțin mai sus se desprinde un marcaj triunghi albastru care duce tot la Bilea Lac dar prin Valea Văiuga. Noi însă ne ținem de traseul nostru și urcăm pînă aproape de un vîrf intermediar. Aici e o zonă mai sensibilă care presupune o descatarare pînă într-o șa mică și strîmtă, iar apoi o urcare pe o creastă îngustă care culminează cu vîrful Vinatoarea lui Buteanu.


Trecem cu toții cu atenție aceste obstacole și iată-ne ajunși pe vîrf, la 2507 metri altitudine. Ziua e clară, se văd pe de-o parte Virfurile Vistea și Moldoveanu, Dara și Hirtopu, iar în cealaltă parte triunghiul de vîrfuri înalte Călțun, Lespezi și Negoiu.


Așa priveliște se vede mai rar și asta e unul dinrte motivele pentru care merită să te urci pe Vinatoarea lui Buteanu într-o zi senină.

Facem o pauză mai lungă pe vîrf, cu poze, pauză de masă și povești. Ramona continuă o vreme pe creastă înspre nord.

Ne despărțim de turiștii din Codlea. Ei vor să meargă la Fereastra Zmeilor. Noi însă avem alte planuri. Revenim on locul acela delicat dar nu ne întoarcem pe unde am venit ci o luăm în direcția opusă ținînd un picior de munte scurt înspre sud. După cîte se vede mergînd pe aici vom ajunge în marcajul de creastă bandă roșie.


Porțiunea aceasta a fost deosebit de pitorească. În stînga noastră se căsca un imens hău. Am avut permanent în vizor trapezul Vistea - Moldoveanu. Coborîm o porțiune mai abruptă și trecem aproape de o stîncă solitară asemănătoare cu un revolver. Printre cele două stînci se vede o bucată mare din creasta Munților Făgăraș.

Peste cîteva minute ajungem în  sfîrșit la marcaj. Noi o luăm spre lacul Capra. Ne așteaptă o coborîre scurtă și ușoară. Trecem printre cele două lacuri, Capra și Căprița și urcăm pe un drum nemarcat spre Vîrful Capra. Din amintirile mele știu că la un moment dat trebuie să găsim o poteca marcată cu momâi care ne readuce în marcajul de creastă ocolind vîrful Capra..


Și amintirile au funcționat!. Am găsit repede momâile și am mers o perioadă pe curbă de nivel. Poteca pare a fi destul de circulată. Ajungem iarăși în creastă aproape de o roză a vînturilor din metal aflată deasupra Căldării Bilea. Locul e destul de expus la vînt așa că plecăm repede părăsind iarăși marcajul. Mergem pe o potecă paralelă cu creasta care urcă unor spre Șaua Paltinu. Ideea a fost să fim mai aproape de două lacuri interesante. Alegerea s-a dovedit a fi inspirată fiindcă în scurt timp am auzit țipătul specific al marmotelor și am și văzut cîteva.


Poteca traversează o porțiune mai delicată unde este foarte strîmtă, lată cam cît un bocanc. Trecem fără prea mari emoții și începem să urcăm ușor. La un moment dat hotărîm să ieșim iarăși în creastă și am urcat de-a dreptul. Transfagarasanul s-a aglomerat tare. Mergem înspre Paltinu. Spre noi vine o turistă singură.

Fata e din Olanda și se declară fascinată de frumusețea naturii pe care a găsit-o în România. Îmi cere cîteva detalii legate de continuarea traseului fiindcă și-ar dori să facă un circuit. O sfătuiesc să țină banda roșie pînă în Șaua Capra iar de acolo să coboare la Bilea pe triunghiul albastru.


Eu și Ramona ajungem în scurt timp în Șaua Paltinu. De aici urmează să coborîm spre lac pe un marcaj bandă albastră. Alegem varianta care merge pe deasupra lacului, un drum agreabil, frumos, și puțin utilizat. Circuitul se încheie după 6 ore si il gasesc accesibil pentru cine are la dispozitie doar o zi.

Am rămas cu niște amintiri plăcute din această excursie, cu satisfacția atingerii unuia din virfurile înalte de la noi din țară, cu imaginea unei mari porțiuni din creasta Munților Făgăraș.




Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Murgu MArian

    16 nov 2012 01:47:09

    Salut, faina tura, si faine si pozele. As vrea sa adaug cateva lucruri: de la lacul Capra, varful pe care l-ati ocolit se numeste Iezerul Caprei, vf Capra e vf pe care, poate, l-ati urcat atuci cand ati ales sa coborati de pe Buteanu. Iti citesc cu interes postarile, felicitari pentru stilul concis si pozele alese, sunt sigur ca vor fi trasee pe care voi merge si datorita postarilor tale. La cat mai multe locuri frumoase de vazut!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017