Pe creasta Latoritei si pe Tirnov

Data publicarii: 22 nov 2012

 Munții Latoritei par a fi niște munți misterioși bine ascunși între Paring și Munții Căpățînii. Nu prea știam mare lucru despre și nici acum după ce am fost nu mă pot lăuda cu prea multe cunoștințe. Ce m-a mînat pe mine foarte mult în această tură a fost posibilitatea de a merge pe Tirnov.


Despre Tirnov citisem de mult un articol publicat de domnul Dinu Boghez în revista Munții Carpați. Pe atunci sursele de informare erau destul de limitate și nu prea mi-am dat eu seama pe unde s-ar afla Tirnovul asta.


Primul contact cu Munţii Latoritei a fost o excursie în Cheile Latoritei pină la Cabana Tudor Petrimanu. Cheile sunt străbătute de un drum care odată era bine asfaltat. Cu toate astea locurile sunt foarte sălbatice, versanţii zici că stau să cadă pe tine. Am reţinut citeva repere: La Cruci, Cascada Apa Spinzurata ( din păcate am prinso fără apă  ), Lacul Petrimanu.

Cu acest prilej am văzut, de jos, din drum, Piatra Tirnovului, o creastă calcaroasă scurtă, sălbatică, scăldată de jur împrejur în pădure de brad.

Am revenit în Munţii Latoritei lipindu-ne de o tură organizată de prietenii noştri de la clubul MecanTurist Galati. Domnul Costel Ceapchi a fost în această zi căpitanul nostru.

Prima zi

Participanti:
Ramona, Costi, Bogdan - Brasov
Andreea si Andy - Ploiesti
Smaranda, Eugen, Ingrid, Andrei, Costel - Galati

Ne-am cazat în satul Ciungetu la Vila Remmar ( http://www.vilaremmar.ro/ )  unde am găsit condiţii foarte bune la preturi decente. Gazda a fost extrem de primitoare şi amabilă. Recomand cu căldura acest loc.

Am pornit dis de dimineaţă pe jos, pe şosea în sensul către Voineasa şi ne-am oprit la un pod peste riu unde am găsit şi o săgeată indicatoare:
- Vaideeni prin Poiana Ezer - triunghi roşu - 15-16 ore
- Stina Tirnovu Mare - bandă albastră - 5 ore
- Lacul Petrimanu - triunghi albastru 18km.

Traversăm riul pe un pod şi mergem pe drum forestier. Marcaje ioc. După vreo 2 km găsim un stilp indicator destul de bulversant:
- Curmătura Popeşti - triunghi roşu - o oră
- Vaideeni pe la Stina Grosetu punct galben off road 45km

Şi nimic despre drumul nostru..Hm! În plus nu ştiam că mai nou se marchează şi traseele off-road. Oricum n-am mai văzut nici un punct galben.



Mergem mai sus şi dam de nişte muncitori şi un excavator. Pe aici se amenajează o microhidrocentrală. Muncitorii ne lămuresc că mai avem de mers citeva sute de metri după care vom intilni marcajul ce ne va urca pe Tirnov. Şi aşa a fost. Aici ni se spune că mai avem de mers 4-5 ore. Facem plinul cu apă.

Începem să urcăm tare pe un drum forestier. Marcajul este în stare bună, e mai rar, însă întotdeauna foarte buine plasat astfel incit să nu fie loc de confuzii. Puţin mai sus găsim o camionetă şi pe urmaşii lui Sfărmă Piatră. Oamenii fac o muncă grea şi incarca piatra în respectiva camionetă.

Noi ne vedem de drum şi transpirăm serios. Urcăm prin pădure, din cind în cind mai facem popas. Afară se face destul de cald chiar dacă e început de octombrie. Înainte de a ieşi în golul alpin facem o ultima pauză la umbră.



Apoi începem să urcăm o pantă la fel de accentuată. Vegetaţia începe să dispară încetul cu încetul. Iar noi avem în faţa ochilor tot felul de belvederi: în vale se văd barajele de la Malaia şi Brădişor, părţi din masivul Cozia dar şi o bună bucată din creasta Munţilor Fagaras. De undeva mai de aproape iese fum, semn de incediu de pădure.

La un moment dat urcarea pare că se termină. Suntem pe un drum destul de circulat. Găsim şi un indicator către Stina Tirnovu Mare - 30 de minute.



De aici ne hotarim să părăsim marcajul şi să ne îndreptăm către creasta matematică. Decizia a fost foarte bună. Poteci ciobăneşti ne duc printre lapiezuri pină pe creastă. Mergem înspre vest ţintind virful Tirnovu Mare.



Din cind în cind mici balcaoane de stinca ne oferă privelişti frumoase şi triste către Cheile Latoritei. De ce triste? Pentru că pe versantul opus un puternic incendiu de pădure mistuie vegetaţia. Zona e inaccebila, practic e imposibil de intervenit de la sol. Pădurea arde pe alocuri cu flacără deschisă.



Noi ne vedem de drum şi facem un popas mai lung pe Vf. Tirnovu Mare. De aici parcă peisajul se deschide mai mult, încep să se vadă virfurile estice ale Paringului.



Ceea ce a urmat a fost o plimbare superbă pe creastă, cu peisaje minunate. Pe nesimţite ajunegm la Tirnovul Mic, unde stăm mai mult.



La şedinţa tehnică se hotărăşte că nu se va încerca urcarea pe Piatra Tirnovului şi coborirea în Cheile Latoritei. Din păcate nimeni din grup nu ştie drumul, aşa că vom alege pentru coborire varianta mai sigură.

Eu îs tare nerăbdător să merg spre Piatra Tirnovului, măcar aşa în recunoaştere să văd dacă măcar mai există potecile de pe vechile hărţi. Prietenii nostri sunt destul de obosiţi, ei se afla deja în a treia zi de excursie, noi cei de la Braşov, suntem ceva mai vioi. Ramona, Costi, eu şi Nea Costel ne rupem de grup. Ne dăm intilnire cu restul în stina de sub Tirnovul Mare.



După Tirnovul Mic urmează o mică poţiune cu piatră. Dar piatra arăta tare ciudat, ai zice că a venit cineva cu o basculantă şi a lăsat-o acolo. Ne apropiem de frumoasa Pitra a Tirnovului. Jos, sub noi se vede stina de sub Tirnovul Mic, o aşezare cu mai multe clădiri între care se remarcă şi celebrul “Cabinet” despre care ne vorbeşte domnul Boghez.

Potecile spre Piatra Tirnovului nu sunt foarte evidente, nu am găsit marcaje. Identificăm pentru coborire un drum înierbat cu serpentine. Coborim pe el o perioadă iar apoi găsim o potecă spre un drum foretier. Poteca merge pe deasupra stinei pe o curbă de nivel. Bănuim că vom ieşi în marcaj care urmează un drum forestier. Şi într-adevăr aşa a fost.



Am revenit pe banda albastră şi de aici trebuie să ţinem doar acest drum. Traversăm o zona împădurită si prafuita, ieşim iarăşi în gol alpin şi ajungem lingă stina din Tirnovul Mare. La stina sunt citiva oameni care ne spun că la un moment dat drumul se desparte în trei iar noi trebuie să mergem pe cel din mijloc. Puţin mai jos regăsim restul grupului. Oamenii sunt mai odihniţi, bine hidratatati, ce mai, cu altă privire în ochi.

Plecăm spre vale de data asta mai repede beneficiind din plin de aportul dat de mişcarea la vale pe plan..foarte înclinat. Pină la urmă tura ne iese la fix, ajungem în Ciunget exact la asfintit.

Seara am petrecut-o în sala de mese a vilei unde am stat la o mincare bună completată cu un vin pe măsură. S-au jucat cărţi, table şi fussbal ( un joc de fotbal de masă unde jucătorii sunt controlaţi cu mişte manete ).

Seara a fost o reuşită totală. Cel mai tare a fost Andy care ne-a dovedit faptul că învăţarea rapidă a unor limbi străine nu-i o poveste. În seara asta ne-a vorbit în klingoniana. Ne-a povestit lucruri multe si interesante, pacat ca nu am înţeles nimic. E clar că trebuie ne punem şi restul cu burta pe carte.

Ziua a doua
Participanti:
Ramona, Costi, Bogdan - Brasov

De dimineaţă ne luăm rămas bun de la gălăţeni si de la gazda. Ei au drum lung pină acasă aşa că nu îşi mai permit încă o zi de tură. Noi suntem însă mai aproape. Ne deplasăm cu maşina pe Transalpina pină în Şaua Stefanu. De acolo mergem pe jos urmind creasta matematică a Munţilor Latoritei. Sistemul turei de astăzi este următorul: mergem 4 ore apoi ne întoarcem.

Dam de un panou pe care scrie doar atit: rezervatia Miru - Bora, acces auto interzis.



Atimgem destul de repede primul virf, numit Bora ( 2075m ). Şi nu regretăm că am ales să mergem pe creastă deşi există un drum care merge de-a coasta şi care chiar e în stare bună. Avem în faţa ochilor creasta muntilor Paring. Din locul ăsta poţi face foarte bine o lecţie de geografie pe viu: Mija, Cirja, Stoenita, Gemănarea, Părângul Mare, Gruiu, Piatra tăiată, Setea Mare, Setea Mică, Mohoru , Iezer, Păpuşa, Micaia. Se văd clar toate virfurile importante.



Mai urcăm un virf, Stina Miru , dăm de jnepeniş pe care îl ocolim prin dreapta. În curînd vedem şi o parte din marele Lac Vidra. Dar mai vedem şi un şantier: se lucrează de zor la amenajarea unui lac artificial destinat creeri de zăpadă, şi ea artificială. În zona se amenajează pirtii de schi şi instalaţii de transport pe cablu.



Intrăm în vorba cu nişte muncitori. Ei ne spun că lucrările au fost iniţiate cu bani “de la doamna Udrea” dar şi că actualul guvern vrea să cam taie banii pentru acest proiect. Lasind la o parte politica ceea ce constat eu sunt următoarele:

- au fost făcute două telescaune şi o telegondolă
- infrastructura pină la baza pirtiilor de schi este în suferinţă: practic iarna accesul cred se poate numai dinspre Brezoi pe un drum fără gropi dar cam denivelat; genul de drum pe care mergi o singură dată
- nu mi-am unde se vor putea caza turiştii
- însă cea mai mare nedumerire este legată de numărul foarte mare de turişti pe care îi pot transporta telescaunul şi telegondola. Oare chiar aşa mare puhoi de lume să vină aici?

Dar să lăsăm aceste aspecte şi să ne vedem de ale noastre. Creasta coboară într-o şa destul de largă unde se intilneste cu drumul de care pomeneam mai sus. Mergem mai departe căci încă nu s-au împlinit cele 4 ore. Mai avem de urcat un virf destul de plat care este marcat cu o mare momâie.

În faţa noastră este o să mică şi potecă ce urca foarte abrupt un virf mai mare. Panta asta îl descurajează pe Costi care se hotărăşte să tragă un pui de somn.

Eu şi Ramona vom merge mai departe spre acel virf. Urcarea nu a fost uşoară mai ales că a început să bată şi vintul. Dar nu ne descurajăm, ştim că mai avem energie şi pentru acest ultim virf.



Tot efortul şi toată sudoarea a meritat însă pe deplin. Vedem tare bine Lacul Vidra, pe o mare suprafaţa a sa şi mai ales vedem şi Piatra Tirnovului, în vecinătatea căreia ne-am aflat ieri. Mai vedem alte şi alete virfui şi drumuri, dar acestea vor rămâne pentru alta date. Vorba unui clasic în viaţă: “Păi data viitoare cind venim să nu mai vedem nimic nou?”

Vremea se strică, vintul bate din ce iun ce mai tare. Coborim, îl luăm pe Costi de lingă momâia de pietre şi plecăm spre Şaua Stefanu. De dată asta ţinem drumul care însă e înşelător. În linie dreaptă nu este mult însă drumul ocoleşte şi coteşte de multe ori după fiecare picior de munte. Găsim mai multe izvoare, pe creastă nu am avut apă deloc. Pe drum mai trec citeva maşini majoritatea transportind muncitori care lucrează la acele pirtii şi telegondole.

Şi de data asta ne încadrăm destul de bine cu timpul total al turei care se termină în jurul orei 17:30.

Ca de obicei, atunci cind mergi pe munte, ai tot vrea să mai mergi. Aşa a fost şi în Munţii Latoritei, mă tot gindeam cum ar fi să urcăm şi pe virful ăla şi celălalt. În final am rămas cu nişte amintiri plăcute şi cu locuri noi cunoscute.

Fotografii de la Tirnov se gasesc aici:
http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Latoritei-Tirnovul%20-06-10-2012

Fotografii de pe creasta Latoritei se gasesc aici:
http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Latoritei%20-07-10-2012



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 6

  • Ham Peter

    22 nov 2012 16:18:59

    Pacat ca nu prea publici planurile, mi-ar fi placut sa mai iesim si impreuna. Eu fac aces lucru pe facebook. Ei, am fost si eu in w.e acolo, dar sambata Latoritei si duminica Capatanii. Felicitari pentru ture.

  • Bogdan

    23 nov 2012 00:36:07

    Draga Peter,

    Eu nu am cont de Facebook. Planurile nu prea le public fiindca aproape intotdeauna plec cam din scurt. Pe viitor am sa iti trimit mailuri. Si daca s-o putea sa ne sincronizam programele mi-ar face placere sa facem ture impreuna.

  • Andreea B

    23 nov 2012 03:44:47

    Foarte simpatic jurnalul turei din Latoritei. Ma bucur ca ne-am cunoscut cu aceasta ocazie si am petrecut momente frumoase impreuna. Sa mai tot fie :).

  • Dinu Mititeanu

    23 nov 2012 03:46:36

    Cireasa de pe tort era Piatra Tarnovului. Da, nu e poteca, e mult hatzis, e si catarare pe o mica distanta, apoi, la final e si o coborare pe o panta f. abrupa de iarba. Dar e ceva de neuitat. Am parcurs-o de doua ori !\r\n\r\nDinu

  • Bogdan

    23 nov 2012 13:40:24

    Andreea: Imi pare bine ca v-am cunoscut, pe tine si pe Andy, si sper sa repetam figura. Adica sa facem excursii frumoase. Domnul Dinu: Va dau dreptate, data viitoare nu o mai ratez.

  • Andreea B

    19 dec 2012 17:19:49

    Da, da. Ar fi fain sa mai ajungem in ture impreuna, asta-i clar. Mai ales pentru munte dar si pentru povestile de dupa :)

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017