Muntii Gilau: Rezervatia Scarita - Belioara

Data publicarii: 17 dec 2012

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

 Scărița-Belioara este o rezervație sigeologica ce aparține Munților Gilaului. Ea reprezinta un rest al unui intins platou calcarosintens erodat de ape. Aș īndrăzni să spun că este cea mai cunoscută și cea mai spectaculoasă. Pentru a ajunge aici am ales varianta de pe Valea Arieșului: am părăsit drumul național pīnă īn satul Posaga de Jos, de acolo am continuat pīnă la Mănăstirea Posaga, Cheile Posegii și apoi īn satul Belioara. Īn sat am cotit undeva brusc la dreapta și am mai mers cam 2km pīnă la ieșirea din sat.

Aici am fost așteptați de ghidul nostru de astăzi domnul Dinu Mititeanu care se află īn zonă cu o echipă ce pregătea īncă de pe acum viitoarea ediție a Maratonului Apuseni. Echipa era deja la lucru undeva pe traseu.

Dar să vă prezint și trupa noastră:

Ramona, Oana, Costi, Ciprian, Doru Stoica, fam. Nucă și Bogdan



După ce au fost făcute toate prezentările Domnul Dinu ne-a condus pe un drum marcat cu cruce roșie care mergea spre dreapta undeva pe sub pereții abrupți ai Scăriței. La un moment dat conducătorul nostru se oprește și ne spune că trebuie să urcăm pe versantul din dreapta. Peste cīteva zeci de metri dăm de o poteca foarte clară care urcă ușor prin pădure un deal aflat cumva īn paralel cu Scărița-Belioara.



De acolo, de pe Delul Bradetel,  după cum ne povestește domnul Dinu, vom vedea rezervația ca din avion. Și īntr-adevăr alegerea acestui traseu s-a dovedit foarte inspirată. Am ajuns din urmă echipa ce pregătea viitoarea rută de alergare a maratonistilor. M-au impresionat pasiunea și dăruirea cu care acești oameni lucrau. Ai fi zis că startul maratonului urma să se dea īn a doua zi.



După ce am ieșit din pădure am găsit un peisaj de vis. Și asta pe ambele părți. Pe dealul nostru e o poiană lungă presărată ici colo cu colibe specifice zonei. Īn unele zone acestea se numesc conace ori șuri.



Cumva īn spatele nostru se află Dealul Bilii, un deal masiv, voluminos și destul de īnalt. Īn stīnga e Scărița - Belioara. Inițial numele său a fost Scărișoara desi localnicii foloseau denumirea de Scarita. Domnul Dinu  ne-a povestit că după lungi insistente s-a hotărīt adoptarea numelui Scărița pentru a se evita confuzia cu Ghețarul de la Scărișoara, aflat și el relativ aproape de această zonă.



Urcăm și ne oprim la o cruce, loc de poze consacrat. Observăm foarte bine pe partea opusă grotă Coșul Boului, o peșteră cu portal mare șu tavanul găurit care permite luminii să treacă. Pe vremuri era un bun indicator al timpului, țăranii locului o foloseau pe post de ceas.

Aflăm și povestea lui Kalman și a trambulinei sale. Kalman a fost alpinist și a ales să īși pună capăt zilelor īn abupturile acestea după o ceartă conjugală. Pe undeva prin vale se află și o cruce ridicată īn memoria sa.

Urcăm mai departe cam jumătate de deal iar de acolo poteca ne duce către stinga printr-o zonă īmpădurită care va da īn final īntr-o şa. Mai dăm şi noi cite o mană de ajutor la degajarea potecii acolo unde se găsesc arbori căzuţi sau crengi.

Ajungem īn şaua de care pomeneam. Aici reapar marcajele. Triunghi albastru şi cruce roşie. Din nefericire īncurcăm un pic poteca şi urmăm una ceva mai evidentă care īnsă ne duce pe la nişte doborituri.

Domnul Dinu strigă īn urma noastră:

- Aţi greşit, nu e bine pe acolo, coboriti!

Şi revenim īn poteca marcată aflată cam la 10-15 metri sub noi. De aici īncepe un urcuş susţinut. Ne-am răsfirat destul de tare. Dăm de un prim punct de belvedere ce ne oferă privelişti īnspre Cluj. Īncă e mare de nori pe o mare suprafaţă. Deşi e īnceput de noiembrie este plăcut afară.

Continuăm, cistigam altitudine, pădurea se mai răreşte. Observăm partea superioară a crestei Munţilor Fagaras, Munţii Cindrel, Lotru, Sureanu şi Paring. Puţin mai sus dăm de un nou punct de belvedere, iar domnul Dinu decretează:

- Pauză de masă! Se pare unii dintre voi au cam terminat benzina.

Mincam şi plecăm īn sus. Dăm de o doboritura care ne derutează puţin dar găsim repede continuarea. După o perioadă īn care am mers numai prin pădure ieşim īn sfirsit īn partea superioară a rezervaţiei. Pentru aceasta e nevoie să mergem spre stinga şi să urcăm mai tare preţ de doar citeva minute.



Prăpăstii se cască sub noi, stinci albe strălucesc īn soarele de toamnă. Porţiunea asta e foarte spectaculoasă şi foarte frumoasă. Ne plimbăm pe la īnălţime admirind abrupturile dar şi depărtările.




Găsim mai īncolo un gard din lemn care delimitează graniţa rezervaţiei. Din păcate se mai intimplă ca cirezile localnicilor să mai scape prin rezervaţie. După īncă citeva minute de mers ajungem īntr-o şa. Dinspre nord vine un traseu marcat dinspre Cheile Runcului. Īn şa se află o mulţime de peturi care au fost folosite de către cei care au participat la stingerea incendiilor de vegetatie din zonă. Acestea au fost culese urmānd a fi transportate la baza muntelui.



Merg īntr-o zonă unde să pot avea o vedere mai bună către Muntele Mare şi către Muntele Baisorii, o staţiune de schi frecventată īn general de locuitorii din zona Clujului. Şi poate o viitoare destinaţie pentru alte viitoare excursii.



Mai mergem īncă vreo zece minute şi ne oprim īn dreptul unei văi. De pe vale vine o potecă clară. Aici urmează să ne despărţim de domnul Dinu şi de echipa sa. Deşi traseul este marcat sunt citeva zone cheie unde există posibilitatea să mergi pe o potecă greşită.

Domnul Dinu ne explică cu calm şi răbdare unde trebuie să avem grijă, ne fixează citeva repere pentru a fi sigur că totul va decurge cum trebuie. Ne luăm rămas bun cu speranţa de a ne revedea īn vreo tură cine ştie pe unde. Cei ce pregătesc poteca pentru maraton continuă īnainte, pe creastă spre satul Sagagea.



Noi īncepem sa coborim destul de tare, pe o pantă accentuată. Poteca e clară, iarbă īnaltă şi vegetatie relativ puţină. Ajungem īntr-o poiană unde găsim două colibe, numita Poiana La Meteoaie. Ţinem pentru coborire valea din stinga. Urmează o porţiune prin pădure. De undeva de sus, din munte se prăvăleşte un bolovan care ia viteză şi se opreşte undeva īn vale. După aceea urmează iarăşi o poiană. Aici ne oprim pentru o pauză mai lungă.



Intrăm iarăşi īn pădure şi după citeva minute avem să identificăm porţiunea stincoasă de coborire de care ne vorbise şi domnul Dinu. Coborirea se face pe stincă, e destul de abruptă şi lungă. Din fericire există o mulţime de prize aşa că tot ceea ce trebuie să facem e să īnaintăm cu atenţie. Vedem o bucată frumoasă din Dealul Bilii şi contrar asteptarilor mele nu vom ajunge chiar īn poiana de unde īncepe urcarea pe el, ci undeva mai jos.

Mergem o perioadă pe curbă de nivel şi dăm iarăşi de o poiană. Nu mai avem mult pină la maşini, se vede clar că am pierdut destul de multă altitudine. Cu toate astea ne mai aşteaptă o porţiune zdravănă de coborire pe un tăpşan īnierbat care se finalizează..cu un pirleaz. De aici īn jos este drum pietruit şi după vreo două serpentine şi o trecere pe sub o frumoasă poartă de lemn īnchidem circuitul.

Plecăm din Belioara şi ne oprim la intrarea īn Cheile Posegii. Parcurgem cheile pe jos, admirind stincariile de deasupra noastră. Drumul prin Chei este scurt dar frumos şi se finalizează la Mănăstirea Posaga, un loc frumos şi liniştit.



Viltoare in satul Posaga de Jos

Am rămas cu amintiri frumoase după această excursie. Locurile văzute au fost cu totul speciale iar despre ghidul nostru de astăzi, domnul Dinu Mititenu, am numai cuvinte de laudă şi admiraţie. Trebuie să īnchei multumimindu-i īn numele grupului nostru, pentru sprijin, pentru nenumăratele poveşti şi pentru că ne-a condus pe acest traseu minunat.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Andrei Nicoara

    18 dec 2012 07:50:32

    Este o zona incredibil de frumoasa. Am fost si noi in vara si am vazut mai multe gentiene decat oriunde. A fost super ca ati avut asa un ghid. Sunt gelos :)

  • cezar partheniu

    18 dec 2012 16:08:50

    Scarita este o zona extraordinara. Cred ca pe Bradatel, dealul pe care ati urcat, as merge in fiecare we ;). Ma bucur mult ca ati vazut minunea Gilaului!

  • popa constantin

    24 apr 2014 11:02:32

    Felicitari un jurnal minunat

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017