Despre Rosia Montana

Data publicarii: 06 feb 2013

In ultimii ani am auzit si citit tot mai mult despre o mica localitate din judetul Alba: Rosia Montana. Aceasta intensa mediatizare isi are originea zacamintele de aur existente in jurul localitatii. Aici se afla o serie de galerii de mina ce insumeaza peste 100 de km.

Legat de Rosia Montana, exista o serie de controverse legate de exploatarea zacamantului de aur de catre compania Rosia Montana Gold Corporation( RMGC ). Opozantii proiectului minier sunt si ei grupati intr-o serie de organizatii non-guvernamentale.

Am vizitat Rosia Montana in doua rinduri si am sa va povetsesc impresiile mele pe rind.

Rosia Montana - prima vizita - 5 noiembrie 2012

Acum am ajuns aici cumva din greseala. Ne intorceam spre casa dintr-o excursie ce a vizat obiective din Muntii Gilau si Trascau. Vroiam sa vedem si Detunatele insa vremea cetoasa si rece ne-a indemnat sa intram, de curiozitate, si la Rosia Montana. Am fost 4 vizitatori: Ramona, Costi, eu si Dl. Stoica.

De la bun inceput, de la Gura Rosiei in sus am remarcat multi muncitori imbracati in niste uniforme verzi ale companiei RMGC. De asemenea drumul spre sat desi e ingust beneficiaza de un asfalt bun.

Ne oprim intr-o piateta aflata in apropierea fostei exploatari de stat Rosia Min. Aici se afla o harta a zonei pe care o studiem temeinic. Detunatele nu sunt chiar departe insa le vom aborda altfel.

Hotarim sa plecam spre centrul comunei. Pe stinga ne atrag atentia niste blocuri muncitoresti semi-parasite, apoi, pe dreapta, o cladire nou-renovata, foarte frumoasa, probabl primaria. Cam peste tot am zarit si ceva cladiri frumoase, construite dupa o arhitectura anume care insa pareau abandonate.



Ajungem si in centrul Rosiei Montane, in Piata Veche. E putin dupa ora 8 dimineata. Muncitorii de la Gold Corporation forfotesc. Piata e tare frumoasa, de forma triunghiluara cu cladiri interesante, unele recent renovate, altele in curs de renovare, iar altele abandonate, Cea mai insolita cladire este un bloc in stil comunist care adaposteste la parter Cantina Minerului.

In Piata Veche se desfasura pe vremuri un mare tirg in fiecare zi de simbata. In locul blocului de astazi se afla pe vremuri resedinta administratorului tirgului. Acesta percepea o taxa in schimbul careia se angaja sa curete piata dupa ce tirgul se incheia.

Undeva studiem un afis dedicat Zilei Minerului( care trecuse de mult ), unde se promite o petrecere in stil mineresc. Cum o fi asta oare?



Muzeul Aurul Apusenilor

Prima cladire ce ne atrage atentia si unde si intram este Muzeul Aurul Apusenilor. Intram si  vizitam expozitia cu obiecte specifice mineritului dar si citeva picturi. Un tablou in care sunt reprezentati mai multi mineri cu sticle in maini, pe masa si pe jos ne lamureste ce e aia petrecere in stil mineresc.

Mai exista o sala dedicata arheologiei in care sunt expuse o serie de obiecte vechi de aproape 2000 de ani.

Mie insa mi-au trezit curiozitatea niste modele tip de contracte folosite pe vremea romanilor. O doamna muzeograf foarte amabila ne-a vorbit despre exponate.

La sfarsit Dl. Stoica ataca frontal:

- Dumneavoastra personal, de care tabara sunteti?

- Adica daca sa se faca proiectul minier?

- Exact.

- Pai noi vrem sa se faca! Aici intotdeauna s-a trait din minerit, inca de pe vremea romanilor. Si in plus, sa stiti, aceasta companie si-a indeplinit pina acum toate promisiunile.

Raspunsul nici nu putea fi altul cita vreme muzeul a fost reabilitat pe banii Gold Corporation, iar cei de acolo sunt si ei tot angajati la Gold Corporation. Cladirea in care ne aflam este una din fostele farmacii ale satului si a fost restaurata recent.



Casa Fatada

Linga muzeu se afla o alta cladire, se pare emblematica pentru Rosia Montana, Casa Fatada, datind de la 1852. Din pacate nu o putem vedea fiindca este in curs de restaurare si acoperita cu o pinza mare pe care este desenata forma la care ar trebui sa ajunga.

Linga Casa Fatada se mai afla inca alte doua case ce urmeaza a fi restaurate. Privind de afara se pare ca lucrarile inca nu au inceput. Aici urmeaza sa fie o biblioteca, o cafenea si un magazin de suveniruri.



In dreapta fostei farmacii se afla o alta cladire masiva, cu un nivel. Este si ea clasificata ca monument istoric, se numeste Casa Szekely si a fost construita in anul 1876.





Mai departe se afla Casa Hanzel, o cladire vopsita in verde care nu arata prea bine. Se remarca insa prin niste medalioane cu motive antropomorfe. A fost construita in 1865 si extinsa la 1900.



Streampul

Iesim afara si in apropiere ne atrage atentia un utilaj din lemn cu roata de moara. Acesta se numeste streamp si era destinat maruntirii pietrei. Greu am retinut aceasta denumire, ne tot venea sa ii spuneam..stremeleac.

Din cladirea de linga streamp, pe care scrie Sindicatul Dreptatea apare o doamna foarte amabila care ne povesteste ce e cu streampul si porneste instalatia actionata de un motor electric. Apa cade pe roata de moara care actioneaza niste ciocane de lemn care trebuie sa marunteasca minereul ajutind la separarea aurului de restul minereului.

Doamna ne invita inauntru spre a vedea doua camere in care sunt expuse obiecte specifice mineritului. In alta sala sunt prezentate niste poze cu exploatari aurifere de suprafata din alte tari. Imi atrage atentia una din Australia unde un oras intreg este situat pe marginea unei gauri gigantice, o cariera de suprafata.

Dl. Stoica pune din nou intrebarea magica si primeste un raspuns asemanator de la cei prezenti in cladire.

Iesim si de aici si intram in cladirea in renovare a unui centru de informare asupra proiectului minier.

Si aici ni se explica ce e cu proiectul, de ce e bun, unde va fi iazul de decantare( adica pe valea Cornei ). Pe pereti sunt amplasate niste scheme 3D cu diferitele stadii prin care va trece proiectul. In principal e vorba de disparitia mai multor munti, cei mai importanti fiind Carnic si Cetate si amenajarea unui iaz de decantare, a unei statii de tratare a apelor.

Ni se explica cum, la final, in locul celor doi munti vor ramane doua lacuri rezultate in urma inundarii controlate a carierelor si cum in urma lucrarilor de refacere a zonei vor creste iarba si panselute pe haldele de steril.

Bineinteles si cei de aici sustin proiectul minier. Pe mine ma framinta altceva:

- Ce fac de fapt toti muncitorii aceia pe care ii vazuseram de dimineata?

- Deocamdata decolmateaza galerii si se ocupa de restaurarea unor case-monument. Gold Corporation s-a angajat sa reabiliteze un numar de 35 de case cu valoare istorica.

La plecare primim gratis o carte interesanta si in conditii grafice deosebite despre Rosia Montana. Ni se spune sa intram  la Rosia Min si sa facem un tur al Galeriilor Romane si sa vedem si utilajele miniere in marime naturala. De asemenea sunt invitati sa vedem si statia pilot de tratare a apelor uzate.



Detaliu de pe cladirea fostului Cazino

Dam o raita prin sat: mergem pe linga Cantina Minerului aflata fata in fata cu un fost cazino. Interesant ca intr-o localitate asa de mica a existat odata un cazino. Multe face si desface aurul...



Detaliu de pe cladirea fostului Cazino

Cazinoul avea o sala mare, decorata cu oglinzi venetiene unde se organizau baluri. De asemenea nu lipseau sali dedicate ruletei, pokerului si biliardului. Acum e inchis si are un aer trist in asteptarea unor vremuri mai prielnice.



In fata cazinoului este un mic parc iar peste drum Scoala Germana. Se spune ca si cladirea acestei scoli va fi renovata, alaturi de cladirile Scolii Romanesti si Scolii Maghiare.

Apoi mergem catre doua biserici aflate in locuri mai inalte: Biserica Reformata, Biserica Unitariana, Biserica Romano-Catolica. Peste tot este acest contrast in care case aflate in pragul ruinei se invecineaza cu case renovate sau in curs de renovare.

Ne indreptatam spre Rosia Min. Renuntam la a intra in galerii si a vedea muzeul fiindca o vizita in galerii dureaza mult, circa doua ore si jumatate. Dar ne promitem sa revenim.



Ne oprim si vizitam insa statia pilot de tratare a apelor uzate. Aceasta se afla mai jos de o galerie de mina din care curge o apa rosie. Un angajat ne invita inauntru si porneste statia. Ne-o prezinta detaliat, cu multe date tehnice iar la final ne arata cum apele acelea rosii devin incolore, chiar potabile.



Apa inainte si dupa filtrare

- Se poate si bea din apa, dar nu prea mult, ne spune angajatul luind o gura de apa.

Parasim Rosia Montana. Ce ma frapeaza e faptul ca in zona proiectul celor de la Gold Corporation are multi sustinatori. Toti cei care am vorbit erau pentru. De partea opusa nu am intilnit pe nimeni. Ma asteptam ca aceia care lupta pentru prezervarea locurilor sa aiba deschis un birou, o expozitie, asa cum au cei de la Gold Corporation cele doua muzee si centrul de informare.

Singura opozitie vizibila a fost un afis aflat pe o casa: Aceasta proprietate nu este de vinzare. Scurt si clar.



Rosia Montana- a doua vizita - 29-11-2012

Am revenit la Rosia Montana mult mai repede decit am fi crezut de data asta in formatia: Ramona, Costi, Bogdan si Cornelia. In 35 de comune din judetul Alba urma sa se desfasoare un referendum legat Rosia Montana. Intrebarea este urmatoarea:

-Sunteți de acord cu repornirea mineritului în zona Munților Apuseni și a exploatării de la Roșia Montana?

La aceasta intrebare se poate raspunde cu da sau cu nu. Dar cum fac daca sunt de acord cu repornirea mineritului in Muntii Apuseni dar nu sunt de acord cu exploatarea de la Rosia Montana? Sau daca nu vreau sa se faca exploatarea  la Rosia Montana si nu vreau sa  se reporneasca mineritul in Muntii Apuseni? Ce raspund?

( Intre timp referendumul cu pricina nu a intrunit un numar suficient de participanti ca sa poata fi validat )



Cariera de cupru de la Rosia - Poieni

Pe drum sunt peste tot afise sub sigla <<Mineritul inseamna locuri de munca>>, In ziua precedenta facusem o tura mai elaborata si am ajuns aproape de buza carierei Rosia Poieni. Atunci am numarat cite locuri de munca face mineritul: am gasit vreo 12 insa doar in cariera, locul unde de fapt se practica mineritul de suprafata in stare pura.

Pe drum am luat la ocazie o batrinica. Am intrebat-o si pe ea ce crede despre problema asta cu aurul de Rosia Montana. Raspunsul ei ne-a pus pe ganduri:

- Mama, pe aici vin tot felul de oameni, de le Bucuresti sau te miri de unde. Toti stiu ce e mai bine pentru noi. Adevarul este ca aia tineri de pe la noi nu au de unde sa munceasca, nu au bani. Multi pleaca in strainatate sau pe la oras si raman acolo. Mai bine s-ar face mina si gata.

n.b. Textul de mai sus nu este extras dintr-o reclama Gold Corporation, dar ar putea deveni unul.



Casele fantoma de la Rosia Montana

Ajungem la Rosia Montana insa de data asta vrem sa exploram imprejurimile. Pentru inceput vom merge catre Taul Gauri. Parcam masina in vecinatatea unor case construite pe pamantul viitoarei exploatari. Casele sunt goale, nelocuite, doar inaltate si din cite am inteles au fost facute spre a mai stoarce niste bani de la canadieni.

Vremea e mohorita, ploua, iar noi plecam pe un drum care probabil a deservit diversele exploatari de aici. Suntem inconjurati de pamanturi rosii provenite de la imensele halde de steril. Trecem un deal si coborim usor. Ne intilnim cu un domn care pazeste un punct de interes al zonei, un sanctuar aflat foarte aproape pe taul Gauri.

Omul ne spune ca el a ales sa ramana la Rosia Montana si nu si-a vindut casa si gradina. Dar altii au facut-o. Pentru diverse sume de bani, in general 20-30-40 de mii de euro au ales sa isi vinda tot si sa se mute la Alba - Iulia intr-un cartier de blocuri oferit de Gold Corporation.

Mie mi se pare socant: vine un strain, iti pune pe masa o suma de bani ca sa pleci si tu pleci si renunti la tot. Poate ca vorba aia cu fiecare om isi are pretul sau este adevarata.



Monumentul funerar de la Tau Gauri este de forma circulara si este datat secolele II - III. Are doua morminte cu sarcofage din caramida. Incinta este in prezent protejata de un acoperis improvizat.



Taul Gauri

Mai jos de sanctuar este Taul Gauri, un lac de culoare verzuie inconjurat de vegetatie pitica.

Revenim la Rosia Montana si mergem direct la Rosia Min unde solicitam o vizita. Conditiile sunt urmatoarele: grupul trebuie sa aiba minim 3 persoane, biletul de intrare costa 5 lei de persoana, vizita galeriilor si a muzeului dureaza doua ore si jumatate.

Suntem preluati de ghid - un domn foarte volubil si simpatic, dar mai intai de toate foarte pasionat de minerit si de istorie.

Prima oprire o facem la intrarea in galerie unde sunt gravate termenii unui contract de pe vremea romanilor. Aici apare si denumirea veche a Rosiei Montane, Alburnus Maior. Abrudul de astazi se numea pe vremuri Alburnus Minor.



Coborim in subteran pe o galerie amenajata mai recent, pe multe trepte de ciment. La un moment dat peisajul se schimba brusc: am intrat in galeriile romane. Acest lucru este foarte usor sesizabil fiindca in sectiune galeriile au forma unui trapez.



Galerie Romana

Galeriile acestea au fost sapate manual, cu dalta de mineri-sclavi cel mai probabil. Pe pereti in partile superioare sunt citeva scobituri care serveau drept loc unde se asezau opaitele. De regula un miner sapa pina se stingea opaitul sau fiind apoi inlocuit de un altul.

Pe la inceputurile exploatarii filonul de aur era foarte bogat iar sapaturile urmau direct filonul. Astazi vremurile s-au schimbat, aurul e mult mai putin si de aceea sunt adoptate solutii mai eficiente din punct de vedere economic dar si cu impact destructiv asupra mediului, cum sunt cele propuse de Gold Corporation.



Revenim la suprafata si vizitam, tot in curtea Rosia Min, utilaje folosite la extractia aurului aflate in marime naturala. Toate au fost folosite pina nu demult si au caracteristici dintre cele mai diverse. De asemenea suntem impresionati sa vedem ca au fost produse la inceputul secolului XX de firme din Anglia sau Germania.



Tot in incinta Rosia Min exista si o expozitie de pietre funerare, datind tot din perioada romana. Desigur cele mai interesante apartin oamenilor cu o anume stare sociala. Asa cum in zilele noastre se obisnuieste sa se puna fotografii pe morminte, atunci se apela la sculptura in piatra.

Ghidul ne invita apoi in incita unui mic muzeu amenajat in citeva camere. Pe peretii acestuia se afla poze alb-negru din colectia Aurarii. Putem vedea copii intrind in mina, carind piatra, oameni ce cauta aurul folosind saitrocul, scene din viata vechilor locuitori ai Rosiei Montane. Ne atrage atentia o macheta cu exploatarile carierelor Cetate si Carnic, la nivelul mijlocului anilor 80.

Vizita noastra se incheie la Rosia Min. Am stat cam trei ore ascultind povesti interesante de istorie si de viata.

Mergem mai apoi in centrul istoric si ne lasam masina in Piata Veche. De aici ne indreptam catre Taul Brazi pe jos pe un drum proaspat asfaltat. In diverse curti se afla angajati ai Gold Corporation. Se uita la noi cam urit, si nu stiu daca la noi ca grup, ci mai ales la aparatul meu de fotografiat.

<<Mineritul inseamna locuri de munca>>, asa spuneau pancartele intalnite peste tot in judetul Alba. In aceasta perioada insa mai toti angajatii Gold Corporation erau inarmati cu drujbe si taiau lemne. Trecem pe linga galeria Catalina - Monulesti. Aceasta este acum amenajata spre vizitare insa doar in perioada verii. Galeria este faimoasa fiindca in ea s-au descoperit o serie de obiecte si artefacte, cele mai cunoscute fiind niste tablite cerate in care erau inscrise de fapt niste contracte.



Taul Brazi

Urcam inca vreo doua serpentine si ajungem intr-un loc unde este amenajat un amfiteatru in aer liber. Linga el se afla un chiosc pe care scrie mare Tau Brazi. Lacul e chiar aproape de acest amfiteatru mai trebuiesc parcursi doar vreo 200 de metri. Zona e curata, se vede ca au fost facute ceva lucrari de intretinere. Din cite am inteles vara te poti plimba cu barca pe lac.

Urmatorul nostru obiectiv este Tau Anghel. Acesta apare pe harta chiar linga Tau Brazi, numai ca este pe un alt etaj. Dar oare care o fi directia? Mergem pe o poteca mai clara ce tine firul vaii. Terenul e din ce in ce mai umed si mai mocirlos. Scot telefonul, gps-ul lui ne arata ca ne indepartam. Nu e bine. Revenim la Tau Brazi si gasim un cetatean care ne lamureste incotro trebuie sa mergem:

- Mergeti si vizitati acuma pina mai puteti. Aici se va distruge totul. Ati vazut lacul de la Valea Sesii? Ala e un lac plin cu cianuri si metale grele. Aici o sa fie si mai rau..



Taul Anghel

Mergem pe malul Taului Brazi pina la o constructie ce se afla pe malul sau. Aici mai gasim un om care ne confirma ca suntem pe drumul cel bun. Urcam pe o poteca abrupta si cam in 15 minute suntem pe malul Taului Anghel. Aici nu exista amenajari peisajul pare cit se poate de natural. Spun pare fiindca toate aceste tauri sunt artificiale si au fost amenajate pentru a aproviziona streampurile de pe vale.

Taul Brazi a fost creat din ordinul imparatesei Maria Tereza in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. De atunci s-au construit in in zona multe altele, un inventar facut la fata locului in 1772 mentioneaza existenta a 1204 streampuri.

Dar acum e acum, oare pe unde se ajunge la Taul Mare? Nu se prea intrevede nimic. Mai mergem putin inspre deal si observam un drum care iese in culme. Pina sa ajungem la el gasim o poteca destul de clara care pare a fi mai rapida si mai scurta.

In virful dealului e o mica sa. De acolo se poate observa bine Piatra Corbului, o alta zona protejata aflata la Rosia Montana. Tot in sa gasim si un drum mare, lat, odata asfaltat. Ba mai mult dam si de un marcaj turistic. Peste citiva pasi ne lamurim ce e cu drumul asta: pare a deservi cariera de Cupru de la Rosia Poieni. Si uitindu-ne si mai bine recunoastem locuri prin care fusesem cu doar o zi in urma. Atunci am venit de la Bucium - Sasa, pe la Detunate pina aproape de cariera Rosia - Poieni. Ce aproape am fost de Rosia Montana!



Taul Mare

Nu mergem prea mult timp pe acest drum. Ocolim un deal si parasim asfaltul in favoarea unui drum de pamant care coboara pe malul Taului Mare. Acesta ocupa o suprafata insemnata si din cauza asta nu isi face de rusine numele. Si de data asta suntem insotiti de doi caini. Unul din ei dispare la un moment dat.

Latratul sau ne face atenti, ne intoarcem iar pe versantul opus alearga mai multe caprioare. Ne vedem de drum si coborim pe malul lacului. Taul Mare se afla intr-o zona protejata si se gaseste la 930m altitudine.  Spre gura de varsare sunt citiva muncitori de la Gold Corporation. Ia sa vedem, si astia or sa se uite urit?

In mijlocul lacului este o constructie veche de beton de forma cilindrica, iar pe mal o cabanuta  noua din lemn. Ajungem si la punctul de varsare. Muncitorii nu ne dezamagesc si se uita urit la noi.

De aici avem de coborit pe un drum  foarte noroios care coboara tare inspre sat. Avem de pe acest drum si o imagine cu toata valea Rosiei. Ne impresioneaza si multele galerii sapate in Muntele Carnic dar si in celelalte zone invecinate. Ajungem in sfarsit in sat.



Un localnic ne lamureste pe unde e mai bine sa coborim. Poposim linga o cladire masiva, impresionanta care insa este parasita si degradata. Oare ce o fi fost aici? Pare ca odata a gazduit persoane avute.

Revenim in Piata Veche si ne recupeream masina aflata in imediata apropiere a fostului cazinou si a scolii germane. Mergem la vale si ne oprim in piateta din fata sediului Rosia Min. De acolo urmam o sageata pe care scrie Paru - Carpeni.

Drumul merge pe linga stadionul din localitate si se desparte in doua. O luam la dreapta tot de-a lungul stadionului si dam intr-o gospodararie de unde ne latra un caine. Nu gasim pe nimeni si drumul nu are continuare. Revenim la rascruce si continuam pe celalalt drum. Mai dam de o rascruce, alegem drumul din dreapta si ajungem intr-un alt loc cunoscut, drumul spre Taul Gauri pe care il facusem de dimineata. Suntem iara aproape de casele fantoma ridicate cu scop speculativ.



Revenim la rascruce si o luam la deal. Mergem pe pamanturi rosii, de fapt pe o halda de steril. E greu de imaginat ce suprafete ocupa haldele de steril la Rosia Montana. Sunt multe, intortocheate si mai ales camuflate de vegetatie. Trecem pe linga un fel de pod natural si pe linga doua galerii de mina abandonate. Pe drumul asta exista si marcaj turistic, triunghi galben insa nu am vazut vreun indicator care sa ne spuna incotro duce. In lipsa de altceva urmam acest marcaj. Mai sunt putine ore de lumina asa ca trebuie sa le valorificam.



Drumul ne scoate linga o alta halda de steril. Facem la dreapta urmand marcajul si ajungem undeva pe buna carierei Cetate. De aici s-a scos aur citeva zeci de ani. A ramas in urma o groapa imensa , de forma ovala si cam de 20-30 de metri de adinca.



Au mai ramas si ceva utilaje ruginite.

Mergem inspre muntele Cirnic si gasim un drum care coboara. E exact ce ne trebuia, o modalitate de a reveni in Rosia Montana. Incepe sa ploua si sa se intunece. Trecem pe linga niste cladiri abandonate linga care ruginesc autovehiculele fostei exploatari. E un peisaj straniu mai ales acum pe ploaie cind se ingina ziua cu noaptea.

Inca o serpentina si suntem la asfalt. De aici trebuie sa coborim cam 2km sa ne recuperam masina insa doar eu in calitate de sofer fac acest lucru. Ceilalti raman undeva la adapost.

Cele doua vizite la Rosia Montana, dar si in imprejurimi( carirera Rosia - Poieni si iazul de decantare Valea Sesii ) m-au pus foarte tare pe ginduri. De undeva de  departe privind pe Internet disputa dintre Gold Corporation si organizatiile de mediu este usor sa te alaturi unei sau celeilate tabere.

Ca iubitor de istorie, imi vine greu sa vad degradarea cladirilor de patrimoniu si lipsa de perspective a celor ce locuiesc aici. Cei mai multi dintre oamenii de aici vad proiectul minier ca pe o izbavire, ca pe o modalitate de a supravietui, de a cistiga bani pentru ei si familiile lor. Doar ca proiectul le va rezolva doar o parte din probleme pe o durata limitata de timp si le va aduce altele, asemanatoare cu ceea ce se intimpla la Valea Sesii.

Orice exploatare a resurselor isi are pretul sau, iar aici nu ma refer la bani ci la impactul asupra mediului. E greu de spus unde este limita, cit merita platit. Iar experienta a aratat ca in razboiul dintre mediu, istorie si aur, cel din urma iese intotdeauna invingator.

In ziua in care apare pe site acest articol se sarbatoresc 1882 de ani de la atestarea documentara a Rosiei Montane.

Mai multe fotografii gasiti aici:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Sate&gal=Rosia%20Montana%20-05-11-2012


http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Metaliferi%20-28-11-2012



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 10

  • Daniel

    06 feb 2013 01:29:14

    Foarte buna documentarea ! Muntii nostrii aur poarta...

  • Claudia

    06 feb 2013 09:36:44

    Foarte bun articolul, felicitari pentru obiectivitate si pentru spiritul jurnalistic! Eu n-am fost acolo (ca cei mai multi dintre noi), dar iti urmaresc blogul de multa vreme si stiu ce fel de articole scrii. Legat de ce ar fi mai bine de facut in aceasta zona, pentru oamenii ei si pentru natura ei totodata, e greu de spus.

    Mai mult ca sigur se poate extrage aur cu daune minime, cu redeventa catre statul roman onorabila, insa mai mult ca sigur organele de control romanesti nu si-ar face datoria si regulile ar fi incalcate fara nici o problema. Problema noastra nu e Gold-ul, ci chiar noi ca stat, ca institutii, ca mediu de afaceri in care pana si firmele care au contracte oneste ajung sa incalce legea. (acelasi lucru e valabil in cazul defrisarilor forestire, unde respectarea legii ar face diferenta nu prin interzicerea taierilor ci prin urmarea metodologiilor stricte de taiere si reimpadurire)

  • Bogdan

    06 feb 2013 11:04:55

    Daniel, iti multumesc. Claudia: problema e foarte complexa, e foarte facil sa te alaturi uneia sau celelilalte tabere. La noi in tara, nu stiu de ce, legea e tare greu de aplicat. Si din cauza asta avem multe probleme.

  • Ana-Maria

    06 feb 2013 14:12:03

    Felicitari Bogdane! Musai sa ajung si eu sa vad. Poate la Fan Fest.

  • Bogdan

    06 feb 2013 14:22:37

    Musai sa mergi! Nu stiu cum e in perioada Fan Fest insa noi am beneficiat din plin de atmosfera obisnuita din Rosia Montana si din imprejurimi. Practic am fost singurii vizitatori si am putut vedea cum curge timpul acolo.

  • mihaela diaconescu

    06 feb 2013 17:17:13

    Am citit articolul cu antentie si cu interes, insa ceea ce mi-a placut cel mai mult au fost concluziile: echilibrat si in acelasi timp clar formulate.

  • Alin Ciula

    07 feb 2013 04:18:45

    Un articol obiectiv (oare de ce s-or fi uitat aia urat la voi!?) si plin de detalii interesante. Chiar ai ce vizita la RM. Am vizitat-o in 2007, sper sa am ocazia si-n 2027 sa vad taurile, Piatra Corbului si Galeriile!

  • Bogdan

    07 feb 2013 12:51:20

    Mike, multumesc pentru mesaj. Mai demult fostul meu sef mi-a zis asa: asculta-i pe toti dar concluziile sa le tragi singur. Asa am facut si acum.

    Alin: eu cred ca aia s-au uitat urit nu la noi ci la aparatul de fotografiat Pentax. Poate erau Nikonisti :)))

  • Alexandru

    28 mar 2013 11:05:24

    Daca vrei sa stai mai multe in Rosia Montana, aici gasesti cazare:

    http://www.lagruber.rosiamontana.ro/
    http://www.facebook.com/PensiuneaTarina

  • Laurentiu Cerchez

    12 sep 2013 03:08:17

    Un articol echilibrat si bine documentat, astfel de materiale te pot ajuta sa-ti formezi o parere despre acest subiect, in cazul in care nu poti ajunge la fata locului. Cred ca in final, din pacate (tipic pentru Romania), decizia se va rezuma la platirea \"pretului\" corect pe termen scurt: mita pt. politicieni, mita pt. localnici, mita pt. unele organizatii ca sa mai inchida gura ... si nu stiu daca trebuie sa mai adaug pe cineva in lista spagilor. Dar Gold Corporation nu va plati pretul pe termen lung, acsta va fi platit de mediul si locuitorii din zona.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017