Muntii Grohotis intr-o zi de mai

Data publicarii: 14 mai 2008

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dimineata de mai. Vreme buna, prin Brasov bate din ce in ce mai puternic vint de vara. Asadar sun mobilizarea: Gabriela,Manu, Diana, Cipri si eu vom explora astazi in premiera Muntii Grohotis. Ne deplasam cu masina la limita judetelor Brasov si Prahova, la Bratocea. De prin zona asta de obicei plecam in Ciucas, un munte celebru si aproape de sufletele noastre.

Azi o luam in sens opus. Pe piatra ce ne spune ca urmeaza jud. Prahova scrie cu vopsea rosie: Predeal 9-10 ore. Cam optimist zic eu..dar fie! Marcajul e banda rosie si, pe partea de inceput, e in stare foarte buna. Avem cu noi harta lui Danut Calin aparuta acum multi ani in Revista Muntii Carpati.

Inaintam pe un drum forestier noroios tare care insa ne scoate repede in golul alpin la izvoarele Piriului Ramura Mica. Privite de sus cele doua izvoare bogate par a forma o lunga si ingusta casacada. Zarim si stina din Bobes, parasita acum. Aveam sa vedem de-a lungul acestei excursii multe astfel de adaposturi pastorale. Drumul continua pe o curba de nivel care ocoleste Babesul. Marcajul se rareste aproape de tot. Vedem de aici Tesla dintr-un unghi inedit. Incet-incet ceata o invaluie. Se vede bine Piatra Mare dintr-o perspectiva la fel de interesanta, cu abrupturi impresionante si stinci mari si albe.

Ne oprim īntr-o sa, undeva īntre Babes si Bobu Mic. Manu observa undeva mai jos un semn care pare a fi marcajul cu cruce rosie ce ar trebui sa ne duca spre Cheia.



Vremea s-a schimbat. Soarele inca se joaca cu norii aici īn Grohotis(tot aparea si disparea/din calea norilor fugea- vorba celor de la Iris). Zaganul are caciula de nori si pare ca acolo ploua. Ne uitam din nou pe harta. Marcajul nu pare a mai continua insa exista ceva drumuri clare in sus.

Hotarim sa urcam Bobu Mic. Urcam un soi de poteca-drum care taie muntele in serpentine. Ajungānd pe culme, descoperim ca nu am ajuns pe Bobu Mic, el e undeva īn stānga noastra. Norii se apropie, cerul se intuneca. Urcam printre braduti scunzi si petece de zapada. Pe virf gasim un fel de floare de metal, prilej numai bun pentru o poza de grup.



Ulterior, am aflat de la domnul Doru Calin Ciobanu ca "Floarea" de metal este de fapt o veche borna de granita si dainuie de pe vremea imperiului Austro-Ungar.


Ne indreptam spre Vf. Grohotis pe un drum pazit de o multime de brinduse. Aici aveam sa disting, pe covoarele de flori de pe marginea drumului, doua brinduse albe, primele pe care le-am vazut vreodata.Vedem M-tii Baiului, de era vizibilitate buna am fi vazut Bucegii si Craiul..A ramas sa ii admiram de aici alta data.



Ajungem intr-o sa unde ne regrupam, pentru ca unii din noi au zabovit la poze cu brinduse, altii la o tigara. Se aud tunete, norii is tare plumburii acum. Incepem urcusul insotiti de fulgi de nea tirzii. Deocamdata fulguie usor.

Virful Grohotis e marcat de un stilp de ciment inalt cam de 1m. Aici era in plina desfasurare intilnirea anuala a..gargaritelor! Se pare ca aveau o sedinta tare importanta de se strinsera atitea si erau asa agitate. Ne pozam la 1767m avind grija sa nu ne deranjam ineditele companioane.



Nu stam mult caci ninsoarea se inteteste. S-a deochiat vremea, ar zice Creanga. Pina ajungem in saua de sub virf zapada acoperise iarba si cumintile brinduse. Hotarim sa pastram drumul pe care am urcat, caci e mai sigur avind in vedere ca acum ninge viscolit iar vizibilitatea este redusa.

Ninsoarea se opreste apoi lasind ceata in locul ei. Bājbāim un pic, dar ajungem cu bine īn saua de sub Babes la drumul cel stiut si marcat si clar. Si daca tot am ajuns cu bine aici, iese soarele si mai risipeste ceata. Aburi plutesc peste vai si dau impresia unui dans printe munti.



Ne oprim apoi la cele doua izvoare puternice ale Ramurii Mici. Coborim pina la locul de unde apa isi incepe drumul zgomotos. Intotdeauna mi s-a parut atit de relaxant sa privesc o apa curgatoare.
 
Tura se apropie de sfirsit. Am descoperit un munte frumos, uitat de lume, un munte ce pare a se lasa stapinit vremelnic doar de oi,ciobani si caini. Dorinta mea e sa il revad intr-o zi senina,clara care sa permita o explorare mai amanuntita a frumusetilor de aici.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017