Cheile Aiudului

Data publicarii: 09 mai 2013

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

 Aflindu-ne mai mereu in cautare de zone frumoase pentru excursii ne-am hotarit sa mergem in Cheile Aiudului, sau, cum apare pe multe hartii, Cheile Valisoarei. Cam departe de casa innsa mai gasisem prin imprejurimi inca niste trasee ispititoare: Coltii Trascaului, Vf. Ardeschia, Vf. Uger.

Am plecat dis-de-dimineata din Brasov si am ajuns dupa un drum destul de lung la Poiana Aiudului. Dupa ce am iesit din sat ne-am oprit linga un indicator care ne invita sa parcurgem un circuit. Astazi suntem doar trei, eu, Ramona si Dorin. Plecam la deal pe un marcaj punct rosu, destul de vechi. Deocamdata mergem pe un drumeag care trece pe linga niste gradini si pe sub pomi ce stau sa infloreasca. In fata noastra e o stinca semeata care ne asteapta.

Urcam dealul repede, panta se mai calmeaza, copacii se raresc si incepem sa observam peisajul din jur. Ne atrag atentia dealurile ce par a fi fost odata terasate si, undeva mai sus, un panou. Urmam constiincios marcajul si pina la urma ajungem la acel panou. Citim si ne dam seama ca ne aflam pe un traseu tematic in care suntem informati despre flora si fauna aceste zone. Acest panou are numarul 9, deci parcurgem traseul cumva in sens invers. El ne vorbeste despre padurea de stejar pufos aflata chiar linga noi.


Intram iarasi in padure si urcam voiosi printre stejari cei pufosi. Numele lor vine de la faptul ca au frunzele si lujerii anuali acoperiti cu niste perisori. Aceasta specie este ocrotita de lege. Tot in aceasta padure se mai gasesc stinjenei si capsunite rosii. Dintre animale, am vazut o sopirla dar citisem ca prin zona traieste si radasca.


Ajungem in apropierea stincariilor. Stincile se ridica in trepte catre cer. Vedem si peretii de pe valea opusa. Legenda spune ca aici ar fi existat odata o cetate care ar fi fost cucerita in urma unei batalii. Singurul supravietuitor ar fi fost un strajer care s-a refugiat in virful acestor stinci. Acest strajer ar fi fost cel care mai apoi a intemeiat localitatea Straja aflata la citiva kilometri de Alba - Iulia. Urcam mai departe spre un loc ce promite o belvedere clara si frumoasa catre toata zona. Stincile coboara abrupt catre vale si speram sa gasim o zona in care vederea sa nu ne fie obturata de vegetatie


Efortul ne este rasplatit din plin. Se vede o mare parte a Muntilor Trascau. Mai aproape de noi sunt Coltii Trascaului, localitatile Coltesti, Izvoarele si Valisoara, virfurile Uger si Ardeschea, cetatea Coltesti.


Pe partea opusa deasupra abruptului se afla o poiana mare. In vale ne atrage atentia o constructie care seamana bine cu un castel ci care pare a fi neterminata. De fapt e vorba de o unitate de cazare si masa numita Castelul Templul Cavalerilor. Un alt panou ne mai prezinta doua flori care se intilnesc pe aici: laleaua pestrita si crinul de padure. Noi nu le-am vazut, probabil ca inca nu era perioada lor.


Coborim incet prin padure. Din cind in cind poteca ne mai scoate in zone de belvedere. Cheile nu sunt foarte lungi insa cu siguranta merita vazute. Coborirea devine din ce in ce mai abrupta. Pierdem marcajul si ne orientam de pe o muchie frumoasa. Trecem pe linga un izvor apoi ne fixam ca loc de aterizare o zona dintre doua case unde nu exista gard. Coborim abrupt vreme de citeva minute si gata, iata-ne ajunsi pe firul vaii. In amonte gasim un pod si trecem apele umflate ale Valisoarei. De aici ne despartim. Ramona si Dorin o isau inspre Valisoara in timp ce eu merg prin chei sa recuperez masina.


De data asta drumul de asfalt nu mi s-a parut nici greu si nici obositor fiindca peisajul e coplesitor. Cind privesti de jos peretii de stinca te simti mic de tot. Cind mai tot timpul te insoteste zgomotul apelor curgatoare esti linistit. Si uite asa dupa vreo 3km de mers pe jos pe asfalt recuperez masina si mai apoi pe coechipieri si ne indreptam catre un alt loc frumos si faimos din zona: Coltii Trascaului. Dar despre asta va povestesc intr-un alt episod.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017