Muntii Capatinii de la vest la est

Data publicarii: 29 nov 2013

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Intr-o zi frumoasa de weekend de la inceputul lui iunie ne-am adunat din zari diverse pentru a merge in Muntii Capatanii. Initiativa a fost a baietilor de la MecanTurist Galati si s-a potrivit de minune cu ceea ce aveam si eu in plan mai demult.

Trupa de la Galati a venit cu doua masini inca de vineri dimineata. Una au lasat-o in satul Malaia, iar cu cealalta au urcat pina hat departe tocmai in Pasul Urdele din Muntii Paring. De acolo au facut creasta estica a Paringului, urmind sa ne intilnim in Curmatura Oltetului.

De la Brasov am plecat tot doua masini insa doar vineri dupa-amiaza. Am lasat si noi o masina in Malaia, iar cu cealalta am strabatut Cheile Latoritei pina la Cabana Tudor Petrimanu.

De asemenea urma ca grupul sa fie completat de doi baieti din Bucuresti.

Dar sa facem prezentarile:
Galati: Lucian, Ana, Edi, Robert, Sorin
Brasov: Monica, Alin, Dorin, Bogdan
Bran: Ioana
Piatra-Neamt: Doru si Lucia
Bucuresti: Alexandra, Coco, Sabin

Noi am plecat de la cabana in jurul orei 18 spre Curmatura Oltetului. Cabanierul ne-a aratat o scurtatura, cu marcaj vechi, care ne-a ajutat sa taiem o serpentina mare a drumului forestier. Dupa aceea n-am mai gasit marcajul si drept e ca nici nu ne-am straduit sa cautam prea tare. Insa am incercat sa fortam si sa ajungem in Curmatura Oltetului inainte de apus. Ceea ce am si reusit, traseul ne-a luat cam o ora si patruzeci de minute.

In Curmatura Oltetului insa era pustiu. Ne asteptam sa gasim grupul de galateni. Nu stiam ce s-a intimplat cu ei, nu reusim sa comunicam prin telefon.

Asa ca ne apucam gospodareste de intins corturile si de facut apoi citeva poze la apus cu Muntii Latoritiei si Paring.



Dimineata, nici urma de galateni. Banuiam ca s-au ratacit si ca vor veni la fromtala pina in Curmatura Oltetului, dar nu a fost asa. Cum nu aveam nici un semn de la ei, ne-am apucat de strins corturile si de facut bagajul. Nici nu am terminat bine operatiunea ca vedem grupul cel asteptat coborind catre noi.

De acum vom urma impreuna creasta muntilor Capatanii. Exista si marcaj destul de bun si de nou, banda rosie.



Plecam la deal mai cu elanul dat de bucuria revederii cu prieteni dragi si ocolim Vf. Bou pe o curba de nivel. E perioada rhododendronului iar muntii sunt colorati pe alocuri in roz. De aici ne indreptam catre Negovanu in urcare usoara.





Sub Negovanu vedem o creasta stincoasa si facem un popas pentru poze si pentru a admira de sus Cheile Latoritei




si creasta si Piatra Tirnovului.



Pornim apoi catre cel mai inalt virf, Nedeia. Virful nu e situat chiar in drumul de creasta trebuie deviat, putin, cam 15 minute. Spre surprimderea noastra aproape de virf gasim doua masini de teren.




Urcam cu totii pe virf. Vizibilitatea e foarte buna si profitam de acest lucru din plin. Pe virf este o momaie imensa iar unii din noi nu scapa prilejul unei fotografii calare.





Plecam inspre Curmatura Funicelu. Avem de coborit destul de mult din cite se vede si avem noroc cu niste sageti indicatoare montate recent care nu lasa loc de ratacire. La vale mergem mai bine si mai repede caci foamea ne ajunsese din urma iar noi hotariseram sa facem o pauza de masa chiar in curmatura.

Cind sa plecam vedem in spate doi turisti: sunt Coco si Andi din Bucuresti, care au dormit la Cabana Tudor Petrimanu si care in sfirsit au reusit sa ne ajunga din urma. De aici incolo urcam consistent. Se aude zgomot de drujba. Vedem ienuperi taiati, haine. Mai sus ii vedem si pe autorii acestor actiuni. Sunt oameni care pregatesc terenul pentru culesul afinelor. Putin mai incolo dam de o sursa de apa, prima de la curmatura Oltetului incoace. Facem plinul, trecem piriul si iarasi urcam din greu pina la Vf. Capatina( 2097m ).



De aici peisajul se deschide frumos catre creasta calcaroasa din Buila Vinturarita. Drumul nostru nu va mai avea diferente mari de nivel in urmatoarea perioada. Se coboara usor si apoi se urca Vf. Cosana( 2041m ). De aici se merge in urcus o bucata lunga ce culmineaza cu Vf. Ursu ( 2124m ).



Pe virf e rece dar asta nu ne impiedica sa ne oprim si sa facem poze cu crucea si momaile de pe virf. Incepe sa se vada destul de bine creasta calcaroasa Buila-Vinturarita.




Coborim apoi tare catre Curmatura Piatra Rosie, unde ne intersectam cu un drum forestier bun. Aici are loc sedinta tehnica, fiindca initial aici planuiam sa ne oprim. Undeva spre sud ne face cu ochiul un refugiu nou-nout. Hotarim sa mai facem un efort pina in Curmatura Rodeanu unde ar urma sa campam. Ne mobilizam si mergem cit putem de bine folosind resursele de energie ramase. Drumul de astazi a fost lung tare si prin aceasta decizie incercam sa il mai scurtam si pe cel de maine pentru a avea suficient timp pentru recuperat masinile si prentru deplasarea catre casa. Timpul de mers a fost de 9 ore in aceasta prima zi.


In curmatura e stina, asa ca gasim loc de cort un pic mai sus. Punem in graba corturile, aducem apa de la un izvor aflat aproape de stina, si apoi stam la povesti si la la cintece. Tare frumos a fost.



Dimineata ne surprinde cu o vreme ceva mai prietenoasa. Ne facem bagajele si plecam catre Zmeuret. Mergem tot pe drumul forestier si intilnim sageti care ne vorbesc despre extremitatea estica a Muntilor Capatinii, de Vf. Valeanu si Valea lui Stan. Drumul merge o perioada prin padure, ocrotindu-ne de razele de soare puternice. Inainte de Vf. Zmeuret iesim iarasi in gol alpin. O sageata ne arata ca trebuie sa cotim la stinga. Coborim la inceput usor, apoi ceva mai accentuat pina la stina din Zmeuret.



Aici dam de o familie simpatica si stam de vorba despre munte, viata la stina, Internet si cite si mai cite.

Ei ne indica drumul de coborire. Gasim marcajul triunghi albastru in padure. Poteca nu e umblata, poteca e strimta, sunt tot felul de lemne cazute in ea. Drumul coboara abrupt punindu-ne genunchii la grea incercare. Punctele in care te poti opri si in care iti poti relaxa genunchii sunt putine. Coborirea insa are si partile ei bune, gasim mai jos, apa, fragi si zmeura.

Grupul se intinde pe citiva kilometri. La un moment dat ajung grupul din fata. Nu am mai vazut de mult marcaje insa am mers pe un drumeag clar. Ne oprim sa asteptam restul participantilor.

Si stam. Si stam. Si stam. Si stam. Si stam. Si stam.

Ceva nu e in regula, nu mai vine nimeni. Dam telefoane dar degeaba, nu e semnal. Ne gindim ca se poate ca ceilalti sa fi coborit pe o vreo alta cale, fiindca vazusem deja destule poteci care duceau toate in jos, catre Malaia.

Plecam si peste 100 de metri regasim marcajul. Traversam un piriu si intram in sat. Intrebam un copil daca nu a vazut de curind ceva turisti.

- Ba da, zice copilul, acum 10 minute au trecut multi cu ruscaci in spate.

Marim pasul sa ii ajungem pe cei din fata. Ajungem la masini, restul grupului deja se pusese pe baut bere.

Plec cu masina cu Dorin si Sabin spre Cabana Tudor Petrimanu sa recuperam masinile. Edi si Lucian merg catre TransAlpina.



Piatra Tirnovului vazuta din Cheile Latoritei


Astfel se termina una dintre cele mai lungi excursii din acest an, una care conform aparatului GPS a totalizat aproape 50 de km. Muntii Capatanii sunt accesibili, nu te solicita excesiv prin diferente mari de nivel. Excursiile aici sunt un prilej minunat pentru lectii de geografie in aer liber fiinca ti se ofera peisaje si catre alti munti celebri.



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017