Muntenegru, Parcul National Durmitor: calatorind pe linga Zabljak

Data publicarii: 10 dec 2013

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In vara lui 2013 mi s-a indeplinit o dorinta mai veche, aceea de a vizita Muntenegru sau Crna Gora, dupa cum ii spun muntenegrenii. Dupa un drum lung si anevoios prin Serbia( cauzat de drumurile mai proaste ca la noi si de restrictiile de viteza, maxim 40km/h in localitate si 80km/h in afara localitatilor ) intram in Muntenegru pe o vale superba, cea a riului Lim. Soseaua e pe o parte a riului, pe partea cealalta este o cale ferata specatuloasa, sapata in munte, cu multe dunele si viaducte.

Ajungem in primul oras important, Bijelo Polje, iar de acolo ne indreptam catre Mojkovac. Deja e noapte, ploua tare iar noi mai avem inca aproximativ 50 de km pina la Zabljak, o statiune frumoasa aflata la Poalele Muntilor Durmitor.

Acesti 50 de km au fost o adevarata aventura: noapte, ploaie, drum slab semnalizat, tunele, caderi de pietre, ba in vreo doua locurizone care aratau ca niste culoare de avalansa, tot cu pietre. Timpul a trecut greu dar am reusit sa ajungem nevatamati la Zabljak.

Zabljak este un oras-statiune situat la 1450m altitudine, cel mai inalt oras din Balcani. E plin de vile, casute, hotelurile sunt putine. Ne intilnim cu Domnul Krstaijic care ne conduce la locul nostru de cazare, o cazuta tip bungalow, cu baie, bucatarie si living jos, si cu doua dormitoare la etaj.

Dimineata ne pregateam sa facem cunostinta cu imprejurimile si sa urcam pe munte. Din pacate vremea nu e promitatoare, e foarte frig, vint puternic si ploaie. Hotarim sa mergem in centrul statiunii. Ne cumparam o harta a Durmitorului, vorbim cu o doamna de la Turist Info care ne spune care trasee se pot face si care nu se pot face pe munte.



Deocamdata stabilim ca astazi sa avem o zi mai de relaxare si sa nu urcam inca pe munte la modul serios. Plecam cu masina pe o sosea impecabila catre Savnik, satuc frumusel aflat intre munti.



Ce m-a impresionat aici a fost un riu foarte curat, care curgea pe sub un pod foarte frumos.

Revenim catre Zabljak si o luam in directia Trsa - Pluzine. Aici e o sosea ingusta, poreclita de noi transalpina care urca in Pasul Sedlo, de unde coboara lenta catre orasul Pluzine.

In Muntenegru unele obiceiuri seamana cu cele de la noi. Suntem nevoiti sa stam o buna bucata de timp in spatele unei turme de oi. Aici ciobanitul inca se practica cu succes iar ciobanii de pe aici isi fac si ei reclama cum pot. Exista panouri pe care scrie: sir(brinza), kaimak(smintina),...



Dar sa revenim la oile noastre, pe care nu reusim sa le depasim. Ne lasam masina intr-un loc frumos de unde privelistea se deschide. Avem in fata Lacul Stava Lovka. Ne place ce vedem si ne hotarim sa urcam un virf din apropiere. Urcarea ne ia cam 30 de minute. Peste tot gasim tot felul de flori, iar Dl. Stoica nu rateaza sansa de a le fotografia.



Ajungem si pe virf unde e vint teribil dar unde privelistea se deschide. Norii incep sa paraseasca crestele Durmitorului, dindu-ne sperante pentru ziua ce va veni. Admiram un virf ascutit aflat chiar in fata noastra, Stozina, 1905m. Ne dam jos pe o alta parte si revenim la masina pentru a ne continua drumul. Am facut nenumarate popasuri fiindca peisajul s-a dovedit a fi foarte generos.

Incepem sa urcam citeva serpentine. Soseaua e ingusta si trebuie sa conduc cu prudenta fiindca nu stii niciodata cind te poti trezi cu o masina in fata. Iar ca doua masini sa treaca una pe linga alta e nevoie de incetinire ca drumul nu are parapeti.

Punctul cel mai inalt al acestei sosele este atins in Pasul Sedlo, 1907m, loc de plecare al citorva trasee: unul din ele duce undeva aproape, pe Vf. Sedlo( 2227m ), care de aici arata foarte accidentat, iar un altul catre cel mai inalt punct din Muntenegru, Vf. Bobotov Kuk, 2523m.

Noi ne-am cam luat gindul de a ajunge pe acest cel mai inalt virf. Este inca multa zapada, traseul este inchis, iar recent s-au intimplat mai multe accidente. Traseele sunt marcate in mod ciudat, cel putin pentru mine: exista un singur fel de marcaj, punct alb cu contur rosu, sagetile indicatoare lipsesc, informatiile de genul asta sunt scrise mai clar sau mai putin clar pe bolovani lati.

De aici incolo drumul incepe sa coboare. Vedem citeva stine, ceva vehicule folosite de ciobani. Ne intrebam daca prin locurile astea exista vreo legenda similara Mioritei, care sa aiba in prim plan vreun ciobanas crnogorean. N-am reusit sa aflam raspunsul la aceasta intrebare.

Pina una-alta ne bucuram de peisaj, de culmile Podovi si Katun, spre sud si de Vjetrna Brda spre nord. Avem noroc ca inca nu ne-am rupt limba pronuntind astfel de denumiri.

Mai jos ne oprim in punctul numit Urdeni Do, unde gasim scrise niste indicatii catre lacul Zeleni Vir si catre Bobotov Kuk. De aici se pare ca e cel mai scurt drum catre virf, 2 ore si jumatate - 3 ore.

Putin mai jos este un alt punct de plecare, numit Dobri Do. Muschii limbilor noastre sunt iarasi pusi la grea incercare: de aici pleca un traseu catre Vf. Prutas si un altul catre, si acum tineti-va bine, Skrcko Jezero.

Ceea ce urmeaza mai departe, e fara indoiala partea ce mai spectaculoasa, cea mai frumoasa, cea in care doar te uiti si spui UAU!



Este vorba de a admira, de la baza celebrul Vf. Prutas, probabil cel mai frumos din Durmitor, judecind dupa faptul ca este pe multe reviste, carti, pliante despre Durmitor. Cum arata Virful Prutas? Mie imi este greu sa il descriu asa ca prefer sa va arat o fotografie. E o coama cocosata plina de gresii brazdate de canale verticale si perfect paralele. E o mare bucurie a sufletului sa vezi asa ceva.

La baza lui se afla o stina, in punctul Todorov Do, de unde porneste un traseu la capatul caruia se afla insusi Vf. Prutas.

Mergem un pic pe traseu incercind sa urmarim marcajul care nu e foarte clar. In zona mai sunt si alte culmi spectaculoase cum sunt Rujina si Jablan, Precmani si Raclje, insa ochii nostri stau tot catre Prutas.

Revenim la masina si continuam catre Pluzine. Urcam intr-un alt pas iar de aici  coborim pe serpentine strinse si inguste pina linga o alta stina. De aici drumul se linisteste si merge pe un plai lung catre Pluzine, oras aflat la granita cu Bosnia - Hertegovina.

Plaiul acesta e plin de flori. Vremea si vizibilitatea se imbunatatesc si ne bucuram de o priveliste larga ce are in prim-plan niste munti inalti care sunt fara indoiala in Bosnia. Consultam harta si desoperim ca muntele din fata nostra se numeste Maglic.



Ne oprim si ne oferim timpul si privilegiul de asta printre felurite flori ale Durmitorului. Cred ca principalul motiv pentru care a fost declarat parc national este variatatea aceasta mare de plante. Ne atrag atentia mai multi crini galbeni niste flori extrem de fotogenice dar care miros foarte urit.



Renuntam la a mai cobori la Pluzine si hotarim sa ne intoarcem la Zabljak pe acelasi drum. Ne oprim linga stina de care povesteam mai sus. Ne atrage atentia un panou de baschet aflat chiar pe marginea soselei. Nu e de mirare ca pe aici a existat si exista performanta in acest sport.

Cit stam noi si admiram minunea vin doi copilasi frumosi care merg catre stina. Ii servim cu niste bomboane. Sunt reci, sfiosi, dar pina la urma cedeaza tentatiei. Mai ramanem un pic aici pentru a privi o vale lunga si stincoasa numita Boricje.



Pasul si Vf. Sedlo vazut dinspre Prutas

Nici drumul inapoi catre Zabljak n-a fost mai usor. A fost presarat cu multe alte oprizi si pauze foto. Vremea se imbunatatise simtitor permitind-une multe cadre reusite avind in prim plan Vf. Prutas si culmea Zupci - Sedlo.

E clar, vremea va fi buna iar maine vom urca pe munte pe jos, asa cum o facem de obicei. Dar despre cum am privit canionul Tara de pe Vf. Curevac, in episodul viitor.





Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017