Muntenegru, Parcul National Durmitor: admirind canionul Tara

Data publicarii: 13 dec 2013

Asa cum va promiteam in precedentul articol de data asta vom povesti putin despre Canionul Tara. Acesta este un obiectiv turistic de prim plan al Muntenegrului. Majoritatea fotografiilor surprind canionul de pe un viaduct spectaculos ce leaga malurile stincoase.



Tara este un riu puternic, limpede si salbatic, ce isi are izvoarele intr-un masiv muntos din nordul tarii. Lungimea totala este de 140 km. Dupa confluenta cu riul Piva, la Scepan Polje, la granita cu Bosnia-Hertegovina, se formeaza riul Drina, unul dintre cele mai lungi ape curgatoare din Balcani.

De lungul timpului Tara a sapat solul calcaros, dindu-i o forma plina de strimtori, praguri masive si prapastii. Eroziunea solului a dus la formarea unui canion de 82 km, al doilea ca marime din lume dupa Marele Canion din Statele Unite. In unele zone, adincimea canionului ajunge la 1 300 m.



Imediat linga riu creste o vegetatie specifica zonelor stincoase: pinul negru, carpenul negru, frasinul negru, ulmul, uneori si teiul, iar pe locurile inalte, deasupra stincilor, cresc stejarul, carpenul, artarul, fagul. In cele mai inalte locuri ale canionului, la peste 1 000 m, se gasesc paduri intinse de brad si molid. O mare bogatie o constituie padurile de pin negru. Padurea de pin negru cu cea mai mare valoare este Crna Poda, cu arbori impresionanti, cu trunchiuri groase. Unii sunt inalti de pina la 50 m si batrini de 400 de ani.

Astazi, Canionul Tara atrage turisti dornici de aventura si senzatii tari. Se practica rafting-ul, o astfel de activitate costind cam 40 - 50 de euro de persoana.



Pina la intrarea in traseu trebuie sa strabati cu masina vreo 10km de la Zabljak. Ca sa nimeresti ruta e un pic dificil. Am avut noroc cu harta Durmitorului, insa am avut destule momente de incertitudine. A fost bine insa ca la un moment dat am gasit indicatoare rutiere taman in mijlocul padurii. Ca si regula generala, se tine drumul in directia Tepca pina cind se termina asfaltul.



Aici exista o mica parcare si un indicator de lemn pe care scrie Curevac. Nici nu plecam bine ca ne si pomenim pe marginea unei prapastii. In vale, vorba poetului, curge un riu mititel dar nervos, Tara.



Dupa citeva zeci de metri se afla o bancuta plasata strategic, pe marginea haului, un loc in care daca te asezi simti mai bine spiritul acestor locuri. Pina la riu mai exista un sat destul de rasfirat cu bisericuta frumoasa.

Mergem tinind pe cit se poate marginea prapastiei. Peisajul se tot schimba la fiecare pas. La un moment dat se coboara prin padure, apoi ajungem intr-o poiana si reluam urcarea.

Ajungem pe un virf care credeam ca e destinatia noastra. Dar in spatele lui era un altul. Un ultim efort si gata, suntem pe Vf. Curevac, 1625m.



Virful nu e foarte inalt insa e extrem de bine pozitionat pentru a oferi o larga belvedere asupra riului Tara. Ce te impresioneaza aici sunt diferentele mari de nivel pina in fundul vaii si culoarea apei, un verde ca de smarald.

Inapoi am ajuns pe acelasi drum insa cu un scurt episod de ratacire. Excursia am facut-o intr-o dimineata, in ritm rapid( cam doua ore cu totul ) fiindca mai aveam in minte inca o excursie in aceeasi zi, pe muntele Crvena Greda. Despre aceasta excursie in episodul urmator.


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Ionut

    18 dec 2013 10:31:12

    Minunat!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017