Muntenegru, Parcul National Durmior: Crvena Greda

Data publicarii: 20 dec 2013

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dupa ce in prima parte a diminetii am privit Tara cam de sus, de pe virful Curevac, pentru restul zilei am planificat o excursie mai lunga ce avea ca obiectiv urcarea pe Muntele Crvena Greda.

Ca de obicei, avem probleme cu gasirea intrarii in traseu. Norocul nostru de data asta se numeste un baiat muntenegrean care mergea cu masina prin padure si care stie si engleza. Din discutia cu el deducem ca suntem destul de aproape. El ne indruma catre satul Bosaca de unde teoretic incepe traseul.

Spun teoretic pentru ca in sat dam doar de o sageata pe care scrie Jablan Jezero. Cam vag, insa studiind harta vedem ca e pe directia buna.



Satul Bosaca

Lasam masina in primul loc prielnic si plecam incotro vedem cu ochii. Nu de alta dar se pare ca nu e marcaj. Mergem insa pe o poteca clara printr-o padure intunecoasa. Zarim si ceva marcaje vechi.



Iesim din padure intr-o poana foarte frumoasa plina de flori care mai de care mai frumoase. Daca Durmitorul e faimos pentru ceva cu siguranta este faimos pentru flori. De aici traseul e minunat. In fundal e muntele Crvena Greda, un urias perete de calcar ce pare a se termina cu un platou deasupra. Mai departe, catre stinga e partea somitala a Durmitorului dominat de Vf. Bobotov Kuk.























Nici nu stii incotro sa te uiti, la flori, la poteca sau in zare catre muntii cei inzapeziti. Mergem bine, intins inca nu sunt mari diferente de nivel de urcat.



La un moment dat ne atrage atentia o stinca mare la baza careia se afla o cladire in ruine probabil o fosta stina.



Dupa ce trecem de stina dam, oarecum involuntar de o intersectie de trasee. Sa nu va inchipuiti un stilp cu sageti.



Sunt doar citeva cuvinte insirate pe o piatra si abia se poate citi. Iara scoatem harta, nici ea grozava, si deducem ca prin stinga se ajunge la lacul Jablan, iar noi trebuie sa ne continuam calatoria pe la dreapta.



Urcam mai abrupt insa nu foarte mult timp. Urmeaza apoi o coborire pe la baza unei stinci. Aici intilnim si depasim primul grup de turisti.



Locul e grozav, unul dintre cele mai frumoase din cite am vazut: sub noi e lacul de smarald Jablan, aflat sub Crvena Greda, iar in fundal creste cu zapada.



Stam putin la poze si la popas. Apoi continuam urcarea pe un horn. De aici traseul devine ceva mai dificil in sensul ca exista citeva zona expuse, alunecoase unde este nevoie de atentie. Trecem o vale seaca in zona Na Samr iar de acolo incepem urcusul final. Dam de zapada incepem sa vedem statiunea Zabljak si lacurile Crno Jezero, Zminje.



Intilnim si primele portiuni acoperite cu zapada. Unele pot fi ocolite iar celelalte le traversam cu grija. Incepem sa intram in lumea jnepenilor si poienilor create de ei. Poteca incepe sa nu fie chiar evidenta asa ca
mergem cu si mai mare atentie.



Ajungem intr-un loc frumos, cu belvedere splendida catre partea somitala a Durmitorului. Pina la Vf. Crvena Greda( 2146m ) nu mai este mult eram convinsi ca vom ajunge repede, in citeva minute.



Avea sa urmeze o balaureala de povestit la nepoti. Mergem pe sub niste jnepeni mari care se agata de noi asa cum pot mai bine. Schimbarile de directie sunt dese, noroc ca ne mai intilnim cu turisti care coboara. Urita a fost partea asta insa cind am ajuns in sfirsit pe virf satisfactia  a fost pe masura.



Peisajul care se vede de aici a meritat tot efortul. Sub noi e o prapastie adinca, grohotisuri, multe paduri, lacuri. Iar in fata sunt creste, virfuri custuri si zapezi. Stam mai mult timp aici. Desi aparent aici e finalul traseului vedem ca mai exista ceva posibilitati de a continua. Mergem atent avind tot timpul prapastia in stinga noastra. Ne oprim la un alt punct de belvedere.

Conform hartii putem face un circuit. Mergem in continuare urcind o vreme abrupt. De acolo urmeaza o traversare urita avind intr-o parte prapastia iar in cealalta jnepeni mari si indaratnici. Nu exista poteca, doar marcaje vechi si foarte vechi. Ajungem intr-un punct mai inalt, pierdem si marcajul. Continuarea era sumbra: o portiune imensa de jnepenis pina mai sus, unde exista un drum.

Renuntam la ideea circuitului si revenim la Bosaca exact pe acelasi traseu. Dar excursia nu se termina aici. Mergem cu masina prin padure o bucata, parcam iar apoi mergem catre lacul Zminije.



Dupa o plimbare frumoasa de circa 40 de minute ajunge la acest frumos lac aflat in mijlocul padurii. La intoarcere ne imprietenim cu niste muntenegreni stabiliti in Germania si care pe deasupra mai aveau si prieteni in Romania. Avem noroc cu ei fiindca ne gasim masina aproape blocata de o alta in locul in care am parcat.

Muntenegrenii se mobilizeaza exemplar si ma ajuta sa ies din aceasta situatie incurcata.



Revenim la Zabljak si de acolo mai facem o scurta plimbare pina la Crno Jezero. Locul e foarte frumos: sunt doua lacuri mari in care care se oglindesc crestele Durmitorului. De asemenea Crno Jezero este punctul de plecare pentru mai multe trasee montane in muntii din jur.

Si asta a fost povestea zilei a doua in Durmitor. Ziua ce a urmat a fost cu siguranta cea mai frumoasa. Dar povestea ei va veni in curind.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Stoica Dumitru

    20 dec 2013 13:49:02

    A fost o zi,de vara,plina exact pe gustul meu! Locuri frumoase pe care nu cred c-o sa le mai vad! Multumim Bogdan!

  • Adrian Stir

    26 dec 2013 16:00:31

    Pozele si relatarea sunt deosebite. Am refacut si noi peste o luna aceste trasee in Durmitor (ascensiunea pe Varful Curevac cu panorama Canionului Tara, traseul din satul Bosaca la lacul Jablan Jezero, tura la lacul Zminjie, tura la lacul Crno Jezero) si peisajele vazute au fost unice si impresionante. VOm reveni cu siguranta pe aceste meleaguri care ne-au ramas in inima.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017