Muntenegru, Parcul National Durmitor: Calare pe Prutas

Data publicarii: 24 dec 2013

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Si a sosit si cea urma zi in care am stat in preajma Parcului National Durmitor. Dupa ceva planuri puse la cale in pripa plecam de la Zabljak pe o sosea de munte catre Urdeni Do. De aici pleaca cel mai scurt traseu catre Bobotov Kuk( doua ore si jumatate ), cel mai inalt virf din Durmitor si din Muntenegru.

Initial planuisem doua excursii: una pina la Lacul Zeleni Vir si o alta pe Vf. Prutas. Harta noastra nu era prea generoasa insa si in teren aveam sa descoperim ca exista posibilitatea unui circuit care sa cuprinda aceste doua obiective.



Plecam la deal pe o vale frumoasa, impresionanta strajuita de culmi inalte. Initial urcusul nu pune probleme. Dam de diverse zone cu zapada. Marcajul este pus preponderent pe pietre. Nu e facuta poteca iar noi trebuie sa fim atenti pe unde merge traseul.



Pe masura ce urcam, avem parte de zapada din ce in ce mai multa.



Trecem de citeva caldari glaciare cu unele emotii fiindca avem dificultati in a gasi traseul.



Peisajul in schimb este incintator: in stinga, spre vest, se afla impresionantul munte Stit pe care piatra si pamantul s-au asezat intr-un mod aparte care iti da semzatia ca odata cineva de acolo de sus s-a jucat atunci cind l-a creat.



Muntele Stit si Saua Samar

Muntele Stit se sfirseste abrupt intr-o sa, numita Samar. De acolo muntele continua aprubt pina in Vf. Devojka( 2440m ). In fata, catre nord, e peretele ce culmineaza cu Vf. Bobotov Kuk. E plin de zapada. Spre est admiram muntele Zupci si el extrem de interesant si de placut privirii.



Din loc in loc gasim covor de brinduse.

Si acum urmeaza momentul de cotitura al excursiei. In saua Samar zarim o silueta. Dl. Stoica o urmareste cu binoclul si cu interes. Silueta se strecoara pe la baza muntelui catre Zeleni Vir. Cu aceasta ocazie vedem ca exista si un fel de poteca, in mare parte fara zapada. Aceasta poteca nu e trecuta pe harta noastra pe care o consultam numaidecit.

Daca am reusi sa ajungem in Saua Samar si de acolo sa coborim catre valea cu Lacul Skrcko ar fi bine. Am mai avea de urcat pina in Saua Skrcko iar acolo pina sus, pe Prutas. Dar in acest moment totul e teorie. Nu stim ce e dupa sa, cita zapada e pe traseu. Dar merita sa incercam!

Ne continuam urcarea si micile rataciri urmarind tot timpul omul ce vine si el catre Zeleni vir. Ajungem la un punct de intersectie a traseelor. Turistul solitar e mai sprinten si se pune pe urcat catre Bobotov Kuk. Traseul imi pare foarte riscant in momentul asta. E multa zapada si exista si citeva pasaje expuse din cite am studiat cu binoclul.



Ne oprim la intersectia de trasee. Ca si in multe alte locuri din Durmitor aceasta se prezinta sub forma unor cuvinte scrise pe o piatra lata si care din fericire acum nu e acoperita cu zapada. Vestea ce buna este ca poteca spre Saua Samar e marcata.



Putin mai jos e lacul Zeleni vir, un lac micut si in mare parte acoperit de zapada. Dinspre Zupci mai apar doi turisti ce par foarte obositi.



Dupa o binemeritata pauza plecam prin zapada catre Saua Samar.



La un moment dat zapada dispare de pe poteca insa nu e neaparat mai usor. Trebuie sa fim atenti la un grohotis, pa pietre ce aluneca, la poteca extrem de ingusta.

Mergem cu grija iar pe drum mai intilnim o familie cu doi copii. Ne spun ca ei au pierdut marcajul in vale si au urcat prin zapada pe unde au considerat ca e mai bine.



Inaintam cu grija si ne apropiem incet-incet de sa. La un moment dat trebuie sa facem o trecere mai expusa iar apoi sa urcam tare pina in sa. Ramona e prima pe bucatile astea si nu reusesc sa o ajung decit in Saua Samar. Aici are loc unul din evenimentele frumoase din viata noastra: Ramona primeste inelul de logodna.



- Tine minte numele asta: Skrcko! ii spun uitindu-ma catre lacul din vale. Sa le povestesti la nepoti despre asta. Si ai grija sa nu iti rupi limba cind exersezi sa pronunti acest nume.

Vin apoi si Lucia si Doru Stoica. Scoatem iarasi harta, o studiem bine, studiem si traseul. Pare-se ca totusi avem noroc si planul din teorie ar putea fi pus in practica.



Incepem coborirea. Poteca e ingusta. Pe alocuri, pe unde sunt culoare pe unde curge zapada, trecem cu emotii citeva portiuni. Suntem cam la limita. Uneori ai senzatia ca mergi pe sirma: zapada vine de sus acoperind totul, lasa loc potecii si pamintului citiva centimetri, apoi pleaca iarasi in jos in strat abrupt si continuu.

Ajungem aproape de fundul vaii. Aici trebuie sa evaluam bine situatia: avem de traversat un fel de riu de zapada. Cautam o zona ceva mai dreapta. Vedem si marcajul de urcare catre Saua Skrcko. Incurajati de acest aspect trecem cu bine si acest ultim hop important.

Incepem din nou urcarea, mai dam de citeva zone cu zapada insa acestea nu pun nici o problema. Ne oprim pentru o pauza de masa intr-un loc frumos, ferit de vint, cu vedere catre Stit si Bobotov Kuk.



Pe stratul mare de sapada de sub virful Stit zarim citeva puncte. Luam binoclul, teleobiectivul si dam verdictul: sunt capre negre. Dar ce cauta ele pe acolo? Unele se afunda mai tare cu cite un picior in zapada.



Altele, cind obosesc se aseaza pur si simplu sa se odihneasca.

Urcam in continuare si atingem saua Skrcko (2114m) sau Skrcko Zdrijelo cum scrie pe harta. De aici trebuie sa mergem pe o coama de munte pina catre Vf. Prutas.



Poteca pleaca initial pe curba de nivel insa noi preferam sa mergem pe creasta matematica Balja Grede in speranta unor peisaje frumoase. Si nu suntem dezamagiti. A meritat fiecare pas.

Revenim in poteca. Emotiile nu au trecut fiindca aproape de virf se vede un strat consistent de zapada pe un versant abrupt. Speram sa o putem ocoli. Sperantele noastre se leaga si de ceea ce ne-a spus domnisoara de la Turist Info: trei excursionisti reusisera sa atinga virful in urma cu trei zile.



Prutas este un virf absolut superb, poate cel mai frumos din Durmitor. E o coama cocosata plina de gresii brazdate de canale verticale si perfect paralele. E o minute a naturii si a Kreatorului( cu K ca asa se scrie prin aceste locuri).



Trecem de citeva zone mai stincoase si ne oprim intr-un loc de unde se vad bine toate acele canale perfect verticale despre care vorbeam mai sus. Din fericire traseul nu are treaba cu stratul acela compact de zapada. Urcam pe linga el si atingem vf. Prutas.



Cutia de virf



Soseaua spre Pluzine si muntii din Bosnia-Hertegovina

Pe virf este o cutie metalica, iar in cutie se afla un asa-numit caiet de virf pe care il studiem si in care ne trecem si noi numele. Stam cam o jumatate de ora ca sa admiram in voie peisajul dominat de virfurile Stit( 2236m ), Sedlo( 2227m ), Bobotov Kuk( 2523m ), Dis(2044m ), Ruzica (2141m).

Traseul continua in coborire catre sosea in punctul Todorov Do. E zapada multa, pe panta foarte inclinata, iar pe zapada nu e nici o urma.



Dupa pozele de virf ne intoarcem catre Saua Skrcko avind mereu in fata spectaculosul Vf. Sedlo.







Din sa coborim pe citeva serpentine catre valea Duskovalje.



Odata ajunsi in vale drumul merge relativ drept in coborire usoara. Mai dam de portiuni cu zapada insa acestea se pot ocoli. Teoretic poteca ne va aduce la sosea in punctul Dobri Do.

De undeva de sub virful Pecine zaresc o posibilitate ca pe un traseu nemarcat sa ies direct in locul in care am lasat masina. Treaba asta insa mi-a iesit abia la a doua incercare. Am coborit iarasi in valea pe care am urcat de dimineata insa nu am mai ajuns la traseul marcat. Coborirea finala pina la sosea am facut-o pe un jgheab cu piatra sfarimata.



Masina noastra ne asteapta cuminte. In fundal este Vf. Sedlo

Iau masina si ma duc la Dobri Do unde fac jonctiunea cu restul trupei. Astfel se termina aventurile noastre in Durmitor, un loc minunat in care imi doresc sa revin. Aceasta ultima zi a fost cea mai solicitanta insa efortul depus a fost rasplatit la maxim cu peisaje de vis. Durmitor, te salut!

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 5

  • maria obarse

    25 dec 2013 02:20:30

    Bogdane,meriti toate felicitarile pentru frumosul cadou facut Ramonei,(inelul de logodna),oferit,unde altfel decat pe un varf de munte,asa cum ii sta bine unui montagnard inrait?(Cred ca nu te supara apelativul si daca da, scuze). Va urez sa fiti fericiti pana la adanci batraneti,"ad mea ve esrim"(pana la 120 de ani cum ar zice evreii),sa aveti copii frumosi, la fel ca voi,carora sa le transmiteti "microbul" muntelui si, care sa va aduca numai bucurii. Este imbucurator ca si cei mai "caliti"barbati, pot avea nostalgii si sentimente alese. Inca odata felicitari amandurora pentru unirea destinelor voastre,casa de piatra, sa fie intr-un ceas bun si toate visele sa vi se implineasca. Despre Durmitor nu mai comentez.Poze de exceptie,asa cum ne-ai invatat...de mult. Te mai asteptam cu noutati,indiferent dinspre ce azimuth.

  • Cristi Vidrașcu

    25 dec 2013 06:14:46

    Și mie mi-a plăcut mult Durmitor-ul și-mi doresc să mai revin pe acele meleaguri. P.S. Felicitări, ai ales bine locația în care ai "îngenunchiat", peisajul e superb acolo, aveți ce povesti nepoților!

  • Andreea

    25 dec 2013 16:30:14

    foarte frumos, spectaculos! Craciun fericit va doresc si un An Nou plin de binecuvantari, pace si dragoste. Cu mult drag, Andreea, Ana si Petru

  • Eduard Munteanu

    08 ian 2014 02:10:41

    Felicitari Bogdane si intregii echipe, am ajuns is noi prin apropiere dar nu am urcat pe Prutas, poate data viitoare! Un an nou cu bucurii si impliniri!

  • Stoica Dumitru

    09 ian 2014 17:09:56

    A fost o zi de munte superba,cu de toate,asa cum imi doresc sa fie toate zilele cand ajung pe munte. Jurnalul,recitit,ma emotioneaza si ma face sa-mi doresc sa ajungem pe Bobotov!Neaparat! Felicitari Bogdan!Felicitari Ramona!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017