Perla Croatiei: orasul Dubrovnik

Data publicarii: 12 feb 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dupa mai multe zile superbe petrecute in Muntenegru am mers pe coasta Adriaticii catre nord. Iesim din Muntenegru pe la punctul de frontiera de la Herceg Novi, cel mai mare port al tarii. De cum intram in Croatia, soseaua devine impecabila.

Domnul Stoica spune, si bine spune:
- Ai vazut tu vreo tara catolica sa fie amarita?

N-am vazut.


In schimb peisajul este superb, dar parca nu asa frumos ca in Muntenegru. Urcam, incet, constant, trecem de aeroport. Undeva jos incep sa se zareasca casele din Dubrovnik. Citisem ca a intra in zona cetatii din Dubrovnik cu masina e o adevarata aventura. Asa ca am cautat un loc de parcare sus, pe Jadranska Magistrala, care ocoleste intrucitva orasul. Si am gasit.

Balcanismul inca nu a murit in Croatia: linga parcare, pe deal sunt aruncate tot soiul de mizerii. Mergem pe jos pina la prima strada care pare sa coboare catre orasul vechi. Coborim pe o straduta pe care incape doar o masina. Si din cite am vazut locuitorii au masini asa ca strada e folosita si pentru circulatia auto.

Nu stiu cum se rezolva aici o scena in care se intilnesc doua masini. Peter Mayle, un scriitor englez mutat in Provence povestea ca, intr-o asemenea situatie, soferii din Provence asteapta pina mai apare o masina iar cei majoritari au astfel prioritate de trecere.

Din cind in cind reusim sa mai scurtam drumul pe niste alei cu scari. Deasupra noastra e o telecabina care te urca pe muntele din vecinatate, de unde probabil panorama e mai deosebita. Dar si mai scumpa.

E timpul sa ne familiarizam cu Croatia: moneda nationala se numeste kuna. Are ca subdiviziune lipa. 1 kuna = 100 lipa. 1 euro = 7 kuna.

Ce ne-a socat rau de tot la Dubrovnilk au fost preturile. Totul este foarte scump: de la patiserie, la inghetata la cornet ( 20 kuna  ), la telecabina. Patrundem in cetatea Dubrovnikului pe poarta de vest. Nici nu intram bine si suntem intimpinati de un panou care arata distrugerile suferite de cetate in recentul conflict armat cu sirbii, din anii 90.

Dubrovnikul a fost atunci unul din teatrele de razboi din fosta Iugoslavie. S-au dat lupte grele iar locuitorii au fost supusi unui adevarat asediu caruia insa i-au rezistat.

Cetetea a fost refacuta astazi. Se vede clar care au fost cladirile lovite si care nu, dupa culoarea acoperisului. Avem cu noi un ghid Dubrovnik in your pocket si ne orientam dupa el.


Coborim scari pe o straduta destul de ingusta si ajungem intr-o piata mare aflata chiar in fata Bisericii Sfantul Vlaho. Aceasta biserica este construita in stil baroc, fiind ridicata intre anii 1705-1717. Gazduieste in altar, o statuie de bronz a sfantului ocrotitor al Dubrovnikului, ce este scoasa in fiecare an in timpul festivalului Sveti Vlaho. Vitraliile bisericii sunt de data recenta, au fost montate in 1970.


In fata bisericii, in piata numita Luza se afla si Columna lui Orlando, silueta sculptata a unui cavaler.


Linga biserica se afla Mica Fintina a lui Onofrio, o sursa excelenta de apa buna si proaspata. In fata bisericii se gaseste cea mai importanta artera din cetate numita Stradun.


Noi ne indreptam insa spre catedrala orasului pe care o si vizitam. Catedrala a fost data in folosinta din 1673, fiind proiectata de arhitectul italian Andrea Buffalini. Aceasta gazduieste un altar poliptic cu tema Intrarii Sfintei Maria in Biserica.

In Trezoreria catedralei se pastreaza capul Sfintului Vlaho, impodobit cu o coroana incrustata cu pietre pretioase. Un cutremur, survenit in 1979, a dus la efectuarea de drenaje dedesubtul catedralei, astfel ca in timpul excavatiilor s-a descoperit o catedrale in stil romanic, pe locatia celei actuale. Catedrala in stil romanic, fusese precedata de o biserica din sec VI, dupa cum au dezvaluit cercetarile.




Un vaporas clasic


 si unul modern, Semi-submarinul

De aici alegem sa iesim in afara zidurilor cetatii catre port. Aici se afla tot felul de ambarcatiuni de mici dimensiuni, unele dintre ele proiectate foarte ingenios. Mergem pe o alee pe linga ziduri si poposim scurt pe niste pietroaie mari.


Revenim in cetate si mergem pe Stradun, principala artera din cetate, pina la Poarta Pile. Aici, chiar linga poarta se gaseste Marea Fintina a lui Onofrio.

Stradun


Pieta in miniatura

Vis-a-vis de fântâna, peste Stradun, este Biserica Sf. Salvador, construita în stil renascentist, una dintre cladirile care a supravietuit cutremurului din 1667. Fatada sa impresionanta domina bulevardul.


Lânga Biserica Sf. Salvador se afla Manastirea Franciscana - una dintre cele mai importante atractii turistice din Dubrovnik. A fost construita în secolul al XIII-lea si este alcatuita dintr-o biserica, un muzeu, o farmacie, o galerie si o gradina.


Farmacia se afla în acest loc înca din anul 1317 fiind cea mai veche farmacie din Europa. Partea interesanta este ca ea functioneaza si astazi.

Aceasta farmacie a fost vizitata de oameni faimosi de-a lungul timpului. Acest fapt este imortalizat intr-un panou mare, unde sunt scrisi sefii de stat care au calcat pe aici. Dintre romani, au fost la farmacia din Dubrovnik  fostii presedinti Nicolae Ceausescu si Emil Constantinescu.


Turnul orasului

A urmat apoi o perioada in care am cautat umbra si in care ne-am pierdut printre stradute inguste.

Insa cea mai mare distractie de la Duvrovnik este sa mergi de jur-imprejur pe zidurile cetatii. Pentru asta insa trebuie sa platesti 70 de kuna, adica 10 euro.

Zidul are o lungime de doi kilometri, înaltime 25 m, un sistem de ziduri exterioare cu înaltime mai mica, 15 bastioane, peste 19 turnuri si înconjoara întregul Oras Vechi.

Plimbarea ar fi fost una agreabila daca nu ar fi fost atit de cald. Mersul asta pe ziduri iti ia ceva timp insa va asigur ca face toti banii. Cetetea de la Dubrovnik este inclusa astazi in patrimoniul UNESCO. Peisajele vazute de pe ziduri sunt variate.

Poti admira marea si insulele din jur.


Poti identifica usor cladirile care au ramas neatinse de bombardamentele sirbesti.


Poti urmari furnicarul de oameni din cetate.


Poti admira peisajul maritim-montan.


Poti vedea cum arata curtile oamenilor.


La finalul zilei am plecat catre Split. Inainte de de a parasi Dubrovnikul am poposit in port. Aici am vazut citeva nave de croaziera mari. A fost prima data cind am stat foarte aproape de un astfel de vas.

Stiti ce a spus olteanul cina a vazuta girafa?
- Asa ceva nu exista!!!


Asa am spus si eu cind am vazut aceste vapoare. Desi mai vazusem poze si vazusem un vas de mari dimensiuni in golful Kotor, dar de undeva de sus, asta mi-a depasit imaginatia. E M-A-R-E! Nici nu intra tot intr-o fotografie.

Dupa ce ne-am inchis cu mainile gurile cascate si am  facut eforturi mari pentru a le mentine asa, am parasit Dubrovnikul. Urmatoarea zi vom poposi la Split, al doilea oras al Croatiei, despre care am sa va povestesc cu alta ocazie.


In drum am intilnit indicatoare catre niste orase despre care auzisem in perioada lungului razboi din Bosnia: Mostar, Sarajevo, Banja Luka. La un moment dat am intrat pe teritoriul Bosniei insa pret de doar 12 km. Aici se afla singurul port al acestei tari, orasul Neum.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017