Serbia: prin Belgrad si pe Klisura Dunarii

Data publicarii: 08 apr 2014

In drumul de intoarcere din periplul prin Muntenegru si Croatia am facut un ultim popas in capitala Serbiei, Belgrad. Am ajuns acolo seara tirziu si ne-am cazat in cartierul Palilula( ciudat nume ) la Agape Apartmani.

Hostelul asta arata destul de ciudat: receptia este impodobita cu fulare ale echipelor de fotbal din intreaga lume si cu diverse alte steaguri. Proprietarul hostelului, Igor Ivanovici, este un tip foarte de treaba si interesant. Ne intimpina, cu un ceai, o cafea, o bere, din partea casei.

Omul e mare fan Steaua Rosie Belgrad. Cu toate astea are si un fular al celor de la Partizan pus la loc de cinste. Povestea acestui fular e interesanta: spune ca un prieten de-al lui i l-a daruit crezind ca va fi folosit pe post de pres de sters picioarele. Dar Igor l-a invitat sa aleaga locul in care sa fie expus. Si uite asa, vrind-nevrind Igor vede in fiecare zi fularul echipei rivale.

M-a intrebat si pe mine cu cine tin. I-am spus ca nu sunt chiar fan dar ca prefer ca echipa din orasul meu sa cistige. Mi-a spus ca ii stie pe cei de la FC Brasov si de asemenea ii plac Steaua si CFR Cluj. Cu Steaua are legaturi mai strinse fiindca unul din cumnatii sai e jucator de baschet la Bucuresti.

L-am intrebat despre razboiul din fosta Iugoslavie. Raspunsul a fost unul foarte inteligent:

- De-a lungul timpului noi, sirbii, ne-am certat cu ungurii, cu croatii, cu slovenii, cu bosniacii. Aproape cu toata lumea din jurul nostru. Daca te certi cu toti cei din jurul tau inseamna ca problema e la tine.

Si gata cu povestile cu Igor. I-am promis ca la urmatoarea vizita o sa ii duc un fular cu FC Brasov, ceea ce am si facut. Si uite asa a ajuns primul fular din Romania in colectia lui Igor.

Ce ar mai fi de spus: micul dejun a fost delicios si foarte sanatos, gatit personal de mama proprietarului, o doamna in virsta care face mincare buna ca orice bunicuta.

A doua zi pornim catre centrul orasului. Ne invirtim un pic fiindca nu vedem niste locuri decente unde am putea parca masina. Pina la urma ne oprim undeva in zona gradinii zoologice.


De acolo pornim in plimbare pe jos in fortareata orasului. Aceasta se afla pe un loc inalt de unde putem admira Dunarea, podurile si varsarea riului Sava in Dunare. Fortareata este, de fapt, mai mult un parc unde te poti plimba in voie si unde poti cauta liniste si umbra. Intr-o parte a sa este amenajat un muzeu militar unde sunt expuse diverse masinarii si arme de lupta.





Varsarea riului Sava in Dunare



Pobednik - statuia lui Ivan Mestovic ce simbolizeaza eliberarea Serbiei de sub otomani

Iesim din fortareata pe partea opusa gradinii zoologice. De acolo mergem sa vedem catedrala Sf. Mihail. Aici gasim o nunta in plina desfasurare. Mireasa pare a fi de origine japoneza.

Catedrala este foarte frumoasa, decoarata cu gust si avind o pictura deosebita. Din pacate nu avem voie sa facem poze.


De la catedrala mergem catre principalul loc de promenada a orasului, strada Knez Mihailova. Strada asta e lunga si larga, un loc minunat de plimbat si de prins pulsul orasului. Ne oprim la o librarie unde gasim niste albume frumoase la preturi mici.

Putin mai incolo este biroul Turist Info. Cei de aici ne pun la dispozitie o harta si ne arata ce am mai putea vedea in citeva ore.


Undeva departe se vede o catedrala imensa, asemanatoare cu biserica Aja Sofia din Istanbul. Mergem catre ea. Catedrala se numeste sfintul Sava. Este inca in constructie dar cu toate acestea este considerata cea mai mare catedrala ortodoxa din lume.

Catedrala are urmatoarele dimensiuni: inaltimea de 70 de metri, 81 de metri de la nord la sud si 91 de metri de la vest la est, punctul cel mai inalt avand 134 de metri, iar crucea aurita de pe turla principala, 12 metri.


Pe boltile catedralei sunt asezate 18 cruci aurite, iar clopotnita are 49 de clopote. Suprafata catedralei este de 3.500 mp, la care se adauga trei galerii de 1.500 mp, la primul nivel, si o galerie de 120 mp, la al doilea nivel. Capacitatea interiorului este de 10.000 de persoane si 800 de coristi in balconul destinat acestora. Dedesubtul catedralei se afla o alta biserica, in suprafata de 1.800 mp. Intr-o cripta a acesteia se pastreaza fragmente din vesmantul Sfantului Sava.

Linga catedrala Sf. Sava se afla o bisericuta mica, modesta. Si aici intilnim o nunta. Ce este impresionant ca si aici, ca si la catedrala Sf. Mihail cel care iese primul din biserica tine in mina un drapel pe care e scris numele Serbiei cu caractere chirilice.

Apropo, daca mergeti in Serbia, faceti-va lectiile si invatati alfabetul chirilic. Multe din indicatoare sunt scrise numai astfel. Obisnuiti-va cu literele caci altfel va va fi greu sa va descurcati.

Venim inapoi catre centru. Undeva in spatele bulevardului se afla o alta catedrala imensa, sf. Marcu. Sirbii astia au o manie din a face biserici mari.

Asezata in parcul central Tasmajdan, datorita arhitecturii sale, aceasta biserica este una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe din oras.


Biserica Sf. Marcu este o copie a Manastirii Gracanica, din Kosovo, ea fiind construita intre anii 1931-1940, pe locul unei biserici mai vechi, datand din anul 1835. Biserica a fost construita, in stilul specific locurilor, anume cel sarbesc-bizantin.

In Duminica Floriilor, in ziua de 13 aprilie 1941, cand nemtii au bombardat orasul, biserica a fost cuprinsa si ea de flacari, iar daunele au fost atat de mari, incat nimic din ea nu s-a mai putut pastra. Remasitele acesteia au fost complet indepartate in anul 1942.

Bineinteles, sirbii au refacut biserica dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial. Insa au refacut-o in binecuniscutul stil balcanic: au zidit-o si au finisat-o la exterior. In interior inca mai este mult de lucru. Am nimerit in timpul unei slujbe. Preotul parea o furnica, atit de mare si de generos este spatiul acestei catedrale. Cintarile bisericesti seamana destul de bine cu cele ale noastre, linia melodica este in mare parte aceeasi, difera, desigur, limba.


Aproape de parcul Tasmajdan se afla cladirile guvernamentale si prezidentiale. Acestea sunt foarte frumoase si se vede ca au fost realizate cu gust intr-un stil arhitectonic unitar.


Mai multe nu am putut vedea la Belgrad intr-o zi insa ne-am putut face o idee asupra a ce inseamna acest oras. Mie mi-a placut in special atmosfera boema de pe strada Knez Milailova de care imi amintesc si acum cu placere.

Noaptea am petrecut-o la Pozarevac.


In drum spre casa am parcurs Klisura Dunarii pe malul sirbesc. Ne-am oprit si am urcat pe zidurile cetatii Golubac pentru a privi Dunarea de sus. Cetatea e acum parasita si nu este exploatata turistic in nici un fel. Asta desi este unul din obiectivele turistice si culturale cu care sirbii se mindresc.


Drumul de asfalt trece, la propriu chiar pe sub cetate.


Cetatea construita din piatra da impresia ca isi are radacinile in apele Dunarii. Golubac si este una dintre cele mai bine conservate cetăţi din Serbia, datind  de la începutul secolului XIV. 


Are zece turnuri interconectate prin pereţi, astfel încât cetatea putea fi aparata din toate părţile. În partea de jos a palatului se gaseste un turn octogonal construit de turci pentru a proteja intrarea principală. In timpul Evului Mediu, a fost subiectul a numeroase lupte, în special între turci şi maghiari. Acest monument a fost in timp proprietatea ungurilor, turcilor, habsburgilor şi sârbilor.


Drumul prin Klisura sirbeasca nu e chiar asa de spectaculos. Desi se tine aproape de apa, privelistea e de multe ori impiedicata de copaci.



Malul romanesc dominat de Magura Trescovat



Ne oprim in orasul Donji Milanovac pentru a cere citeva detalii legate de un traseu deasupra Cazanelor, pe virful Veliki Strbac. Ni se spune ca nu putem urca decit cu ghid iar astazi, fiind duminica, ghizii au zi libera.



Cetatea Trikule aflata pe malul romanesc

Cu toate astea nu ne descurajam. Mergem pe linga Dunare si gasim un indicator catre Veliki Strbac( scris cu caractere chirilice ) inainte de intrarea in Cazanele Mari. Plecam pe jos pe un drum forestier.


Marcajul e vechi si rar. Urcam destul de consistent si ajungem in niste sate rasfirate foarte pitoresti. Desi avem virful in vedere mai tot timpul pare ca ne departam de el. Din nefericire undeva gresim drumul rau si mergem aiurea destul de mult. Consultam telefonul si hartile si ne este confirmat ca ne aflam undeva departe de tinta.


Venim inapoi pe acelasi drum. Bineinteles ca gasim si locul unde am gresit poteca. Era imposibil sa nimerim. Marcajul pleca din drum undeva in stinga si cunva in spate pe sensul de urcare. Fara sa fie semnalizat in nici un fel.



Cazanele Mari



Cazanele Mici

Nu mai e timp de mers mai ales ca in ziua asta trebuie sa ajungem si la Brasov. Asta e..ramane pe alta data. Aveam sa ajung pe Veliki Strbac peste aproximativ 4 luni.



Cazanele Mici: pe malul sirbesc (stinga) Vf. Mali Strbac. Pe malul romanesc (dreapta), Ciucarul Mic

Am continuat drumul pe Klisura si am oprit doar in citeva locuri de belvedere. La un moment dat am coborit linga apa in zona Cazanelor, undeva vis-a-vis de Pestera Ponicova, aflata pe malul romanesc.

Astfel a luat sfirsit periplul de vara prin Serbia, Croatia si Muntenegru. A fost un concediu reusit unde am vazut multe si din care am aflat multe lucruri.







Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Balineanu Florin

    10 apr 2014 09:42:34

    Doi profesionisti ai calatoriei, neobositi in a afla noi si noi date, de a cunoaste alti si alti oameni. Pe cand va veti aduna aceste peripluri intr-un volum de calatorii, cu lansarea in Galati, la Biblioteca Judereana de aici, una importanta in tara ?

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017