Serbia: Parcul National Djerdap

Data publicarii: 23 apr 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In perioada urmatoare voi publica o serie de povesti din tari straine: Serbia, Croatia, Slovenia, Italia. Am fost pe aici in octombrie 2013 in ceea ce noi am numit “Semiluna de miere”. Periplul a durat aproape doua saptamani.

Initial am fost prin tara, la Calimanesti si Ocnele Mari. Apoi ne-am indreptat catre Dunare, catre Turnu Severin.

Zona asta a Dunarii la Cazane m-a fascinat dintotdeauna. De prima data cind am trecut pe aici mi-am dorit sa revin si sa o cunosc mai bine. De data asta ne-am propus sa trecem la un alt nivel: sa urcam virful Veliki Strbac aflat deasupra Cazanelor pe malul sirbesc.

Zis si facut. Dupa ceva formalitati legate de procurarea unor asigurari de calatorie, trecem frontiera pe la Portile de Fier. Mergem in amonte pe linga Dunare vreme de citiva kilometri si ne oprim undeva vis-a-vis de Ciucarul Mare si Pestera Veterani. Aici pare ca incepe un traseu turistic.


Toate indicatiile sunt in sirbeste scrise cu caractere chirilice. Asadar, daca va aventurati prin Serbia e bine sa cunoasteti alfabetul chirilic. Citirea e ca in limba romana, adica se scrie cum se aude.

Si uite asa descopar ca pe sageata aflata chiar linga strada scrie ceva de genul spre Mali si  Veliki Strbac. Mai aflam ca suntem pe teritoriul Parcului National Djerdap. Plecam la deal pe un drum forestier urmind marcajul universal disc rosu incadrat de cerc alb.



Dunarea prin Cazanele Mari

Urcusul e reconfortant, nu e greu deloc. Si eu si Ramona venim dupa o foarte lunga perioada de inactivitate montana. Un astfel de traseu e exact ce ne trebuie. Din loc in loc exista placute la baza unor copaci care iti ofera informatii. Asadar pe aici este si un fel de parc dendrologic. Cam dupa o ora ajungem in marginea unei poiene. Pe un copac e o sageata pe care scrie Kazan.



Ciucarul Mare

Schimbam directia si ne oprim intr-un superb punct de belvedere. Admiram in voie Cazanele Mari si Ciucarul Mare. Dupa citeva minute suntem vizitati de un domn mai in virsta. Numele lui este Vladimir, este din Novi Sad si vorbeste bine engleza. Ne intreaba unde mergem si ne cere permisiune de a veni si el cu noi

Domnul Vladimir poseda un GPS. Se afla pentru pima data pe acest traseu ca si noi. Deci..sa ne ratacim impreuna! Mergem prin padure ghidati de Vladimir si ajungem intr-un alt loc de belvedere aflat exact in punctul cel mai strimt al cazanelor. De aici se observa bine Golful Dubova si Cazanele Mici.

Revenim in poiana despre care aflam ca se numeste Ploce. Observam o casa, destul de noua. Ne apropiem si vedem ca apartine celor de la parcul national. Aici avem o prima controversa cu Vladimir fiindca nu exista nici un fel de indicatii privind continuarea traseului. El se ia dupa GPS, eu in lipsa de altceva, trebuie sa ma iau dupa instinct.

De data asta instinctul a batut tehnologia. am luat-o fiecare in directia banuita iar cel care a gasit marcajul am fost eu. Ne asteapta un urcus sustinut prin padure care avea sa fie recompensat pe deplin. Iesim pe niste muchii stincoase. Parasim poteca si coborim citeva zeci de metri fiindca vegetatia ne impiedica sa vedem totul cum trebuie. Pe malul romanesc admiram o multime de culmi impadurite ce apartin de Muntii Locvei.



Cazanele Mari, Ciucarul Mare si Golful Dubova

Avem si virful in raza vizuala. Pe el se vad citiva oameni. Revenim in poteca si dam asaltul final. Intr-un loc e o bifurcatie de traseu, marcajul e insa acelasi. Consultam GPS-ul lui Vladimir. Surpriza: asta e traseul pe care il ratasem cu citeva luni in urma incercind sa urcam pe Veliki Strbac pe alta parte. Drumul era lung si asa pare si pe harta. Mai avem de facut o urcare, o coborire si apoi o urcare scurta dar abrupta. Iesim pe Virful Veliki Strbac( 768m ). Am reusit!

Pe virf sunt mai multi tineri ce vorbesc in limba maghiara. Ne intreba de unde suntem. Aflam ca ei sunt din Voievodina.

Peisajul e incintator. Ciucarul Mare e undeva la vreo 300 mai jos pe malul opus. Reconstituim traseul facut pe el cu citiva ani in urma. Desi altitudinea e relativ mica trebuie tinut cont de faptul ca se face o diferenta mare de nivel. Catre Dunare, pe malul sirbesc, exista o serie de muchii stincoase prapastioase. Acestea ii cam dau peste cap planul lui Vladimir de a cobori inapoi in sosea direct pe una dintre ele.

In cele din urma ne hotarim sa ne intoarcem pe acelasi traseu. Vom merge in pas mai alert fiindca in octombrie si se intuneca repede si in plus mai avem de parcurs inca mult drum pina la Belgrad. E un traseu care merita facut mai ales ca nu e nevoie de pasaport, viza sau alte minuni de genul asta. In Serbia se poate intra doar cu buletinul( ceea ce de exemplu nu se poate face la fratii nostrii din Republica Moldova ). Mai trebuie sa fiti atenti doar la cartea verde a masinii, sa fie valabila in Serbia fiindca nu toate societatile de asigurari iti ofera aceasta facilitate.



Domnul Vladimir

Ne luam ramas bun de la Vladimir si facem schimb de carti de vizita. Plecam cu masina catre capitala Serbiei unde avem cazare si unde il reintilnim pe Igor Iovanovici, tipul de care va vorbisem cu prilejul excursiei la Belgrad.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Ciprian Tudoran

    25 apr 2014 07:54:00

    F frumoas traseul, si ca tot veni vb de gps in relatare, un track gps al turei aveti? :-)

  • Bogdan

    05 mai 2014 01:42:51

    Salut, scuze ca raspund asa tirziu. Din pacate nu avem un track al turei. Singurul punct problematic e in poiana cu casauta celor de la parc. Dar mergi pe linga casuta si tii poteca clara. Odata intrat in padure dai si de marcaje.

  • Bogdan

    23 mai 2014 03:46:59

    Salut, imi cer scuze pentru raspunsul intirziat. Nu avem track gps al turei. Ey folosesc pe post de gps un smartphone pe care il deschid doar cind e nevoie. O sa incerc sa il contactez pe domnul Vladimir, poate ca el a facut un track.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017