Muntii Rodnei - august 2000

Data publicarii: 05 feb 2006

Spre nord
Hotarisem ca a venit vremea sa facem o excursie intr-un loc mai indepartat. Asa ca am pornit-o spre Maramures. In acea vara am fost la mare dupa multi ani de absenta. Apoi am zis ca trebuie sa mergem intr-o excursie mai deosebita intr-un loc necunoscut noua. Inainte de ajunge aici am citit RT-uri si articole scrise in revista Muntii Carpati pe care bineinteles ca am luat-o cu mine.  
 
Spre nord
A fost o excursie in 5: Ovi, Tato, Manu, XL si eu. Plecam seara pe la 20 din Brasov. Urcam in acceleratul ce urma sa ne lase la 6 dimineata in Rodna Veche. Drumul e obositor, luuung si din pacate nu am reusit sa dorm deloc.Dimineata e friguroasa desi e august. In gara Rodna Veche mai este un grup ce merge spre Rodnei. Ar fi fost frumos sa mergem impreuna dar ii vedem zabovind. Asa ca noi ne luam rucsacii si o intindem pe jos spre Valea Vinului.  
 
Primul contact
Frigul ne indeamna sa mergem repede. Cei 7-8km ii parcurgem in viteza putin zgribuliti. Pe drum vedem ceva corturi,ehe oamenii inca dorm. Ajungem in Valea Vinului. Satul pare parasit. Ne ajunge din urma un camion care ii incarcase si pe cei ce ii vazusem in gara...Proasta inspiratie, ne gindim noi, la o adica am fi scutit 2 ore de mers pe jos..Da nu-i bai. Ajungem in zona fostei expoatari miniere. Arata destul de sinistru, e lasata in paragina iar apacurge prin jgheaburi prin drumuri croite de om spre ai usura munca in alte vremuri..Facem un popas pentru micul dejun. Mai lenevim un pic si o luam la picior pe la 10 dimineata. Urcam prin padure pe un drum forestier. Ajungem din urma grupul din fata. Intram in vorba si aflam ca sunt strinsi din toata tara si ca au intilnire cu niste colegi de-ai lor din Baia Mare care vin pe Creasta din sens opus.  
 
La deal
Inainte de urcusul pe Saua Curatel dam de o stina. Cainii sunt foarte agresivi si ne tin pe loc o vreme. Apoi, incet-incet incepem urcusul. AJungem un sauaCuratel si ne aprovizionam cu apa. Caci de aici in sus ni s-a spus ca nu vom mai gasi. Trecem pe linga refugiul Salvamont care era in buna stare, dar unde nu era nimeni.Ajungem la baza urcarii spre tina noastra de astazi: virful Ineu. Facem popas si luam masa. Este ora 14.  
 
Spre Ineu
Pe la ora 15 suntem gata mincati. Incepem drumul ce ne va duce la Ineu. Suntem destul de obositi dupa drumul lung cu trenul. Dar urcam mereu. Dupa 3 ore ajungem sub Ineu si intersectam traseul de creasta banda rosie. La vremea aceea creasta muntilor Rodnei era prost marcata..iar de traseele adiacente prefer sa nu vorbesc..  
 
Prin jurul Ineului
Punem corturile sub refugiul de sub Ineu. La refugiu dam de un polonez ce pare venit singur aici. Nu stie engleza sau franceza asa ca ne intelegem cu greu. Vrea sa stie de unde poate lua apa. Ii aratam pe harta cum ajunge la Lacul Lala. Intre timp descoperim un soi de izvoras. E neutilizabil. Insa Tato, cu calm si rabdare face o mica amenajare hidrologica iar cind apele se limpezesc ne putem adapa.  
 
Privelistea in zona Vf. Ineu e coplesitoare Da, chiar coplesitoare. Peste tot numai munti. Nu zarim vreun sat sau vreo sosea, ceva care sa aminteasca de civilizatie. Am trait un sentiment de alienare care insa mi-a placut. Eram departe de lumea in care traiam si simteam o liniste aparte caci acolo nu mi se putea intimpla nimic rau. Admiram Coasta Neteda si traseul de creasta, admiram vf. Rosu si vf. Ineut. Inainte de culcare Ovi incinge cu Tato o partida de moara ce avea sa devina traditionala mai apoi.  
 
Pe Creasta
Dimineata ne gaseste mult mai odihniti. Tragem o tura pe Ineu, apoi plecam pe traseu. Parcurgem Coasta Neteda si ajungem in Tarnita lui Putredu. Urcam pieptis vf. Cisa,Omului,Claii, Girgalau. In zare se zareste Pietrosul Rodnei inconjurat de norii negri. Cerul se intuneca si incep sa apara fulgere. Coborim rapid in Saua Girgalau. Gasim loc de cort si ne instalam. Din fericire nu ne ploua.  
 
Unde e Saua Girgalau ?
Toate bune si frumoase. Insa la vremea aceea aveam o mare nedumerire. Citisem sa in Saua Girgalau este stilp indicator si ca este intersectie de drumuri. Nici vorba de asa ceva. Si daca tot am vazut ca nu ploua am explorat putin zona. Pina la urma am intilnit alti doi turisti care veneu dinspre Saua Galatului si ei ne-au confirmat locul in care ne aflam. Ulterior am gasit si marcajul ce duce la Borsa, banda albastra parca.
 
Saua Girgalau
Seara am petrecut-o ca de obicei la corturi. Acestea au fost plasate intr-un loc foarte frumos pe un fel de balcon cu piatra si iarba.Si ca totul sa fie perfect in jur era plin de afine!Asta spre bucuria noastra a tuturor si in mod special a lui Tato care are un stil aparte de mincat afine. Seara s-a incheiat la un pahar de palinca. 
 
Spre Pietrosu
Dimineata este frumoasa. E soare dar nu e excesiv de cald. Stringem corturile si facem provizii de apa. Caci intre Ineu si Gargalau nu am dat de nici o sursa de apa.


Urcam din nou in traseul de creasta si ne indreptam spre Saua Galatului. E drum drept si parcurgem repede distanta insa..gresim drumul. La un moment dat facem dreapta pe o poteca in coasta foarte bine conturata. Dupa 5 minute de mers dam de un marcaj vechi, triunghi albastru. Scoatem revista si verificam harta. O luam inapoi si dam de poteca buna. Urcam virful Galatului. Strabatem Saua Laptelui privind cu regret la ceea ce odata era Cabana Puzdrele. 

 
Puzdrele-La Oase-Tranita Birsanului
Si iata-ne ajunsi si in Saua Puzdrele. Aici Slava Domnului exista stilp indicator si sageata. In felul asta ne putem face planul mai bine. Trebuie sa ajungem in Tranita La Cruce. Din sa urcam traversind zona numita La Oase. Este o zona stranie plina cu jneapan uscat pe o suprafata mare. Am trait senzatia ca sunt intr-un cimitir al elefantilor. Dam apoi de o portiune sanatoasa de jnepenis. Poteca se pierde adesea prin el. Mergem cind pe sub cind peste jneapan. Intr-un final iesim in Tarnita Birsanului. Acolo dam de un cioban blond cu ochi albastri cu privire blinda si voce domoala. Isi linisteste imediat cainii si ne raspunde cu calm si amabilitate la intrebari.
 
Saua intre izvoare
Ne continuam drumul. Dupa citeva minute dam de apa. Ne spalam pe fata. E ora prinzului. Peisajul este superb. Vizibilitatea? Excelenta. Continuam drumul si in apropierea de Saua intre izvoare ne intilnim cu un turist german. E venit singur aici si si-a luat drept ghid un baiat din Borsa. Ne intreaba de unde suntem. Ii raspundem si suntem surprinsi de faptul ca a auzit si stie citeva lucruri legate de Brasov. Ne spunea ca vrea sa mearga in Fagaras si in Piatra Craiului. Este extrem de deschis si tare vorbaret. O persoana placuta cu care am stat la taclale vreo 20 minute( cum s-o traduce in engleza expresia asta???) Ne luam ramas bun de el. Astazi era clar ziua intilnirilor: un domn pe la 50 de ani insotit de fiica lui. Ne intreaba daca nu cumva am intilnit un grup de 10 persoane. Sunt cei alaturi de care am inceput ascensiunea si care probabil ca se afla la o zi distanta de noi. Domnul este un bun cunoscator al Muntilor Rodnei. Ne da detalii despre traseu si ne spune ca pe traseu mai sunt 3 domni din Brasov. Facem pauza de masa. Apoi stringem si plecam. Si repede vin si domnii din Brasov. Coincidenta face ca Manu ii cunoaste. Ne stringem mainile, facindu-ne urari de drum si vreme buna.  
 
Intilnirea
Urcam o caldare glaciara si iesim intr-un platou plin de iarba. Aici surpriza majora: nu se mai vede poteca! Dam de o sageata indicatoare ce arata spre vf Cormaia si care duce spre Singeorz-Bai. E marcaj cu triunghi rosu. Facem putina munca de cercetare. Fara succes. Nu gasim poteca, nu gasim marcaj. In plus trebuie sa ajungem in lacul din nordul Tranitei la cruce, iar pina acolo din cite am inteles nu exista marcaj.Iar noi nu am dat nici macar de cruce.

 

Hotarim sa mergem pe buza prapastiei in ideea de a tine nordul si de a vedea cumva lacul. Nu stim daca suntem pe drumul cel bun.Si asta e frustrant ca deja suntem cam obositi. E momentul un care avem parte de o intilnire pe care eu o consider aproape paranormala. E o parere subiectiva dar hai sa vedm cum a fost: la un moment dat zaresc pe buza prapastiei un cioban. Era cu spatele la noi. Ma duc la el, colegii ramin pe loc putin mai in spate. Schimbam citeva vorbe. Imi spune ca in ziua precedenta a fost furtuna mare pe acolo, cu tunete si fulgere(cea care ne-a ocolit pe noi). Imi arata directia in care e poteca si spune ca in 5 minute ar trebui sa dam de ea. Ii multumesc si le spun colegilor directia. Apoi intorc capul spre cioban. Dar nu mai . Il caut putin cu privirea. Nu imi dau seama unde a disparut. Gasim repede poteca si in 10 min suntem in Tarnita la Cruce. Denumirea i se trage de la crucea mare de lemn pusa aici de ciobani. Gasim apoi si lacul. E un loc incintator aici. Atita liniste si atita pustietate. Punem corturile si exploram putin zona.

In Tarnita La Cruce

Vreme foarte faina. Cald, placut. La fel si a doua zi. Dimineata este excelenta. Punem rucsacii in spate si ne indreptam catre cruce. Apoi parasim creasta Muntilor Rodnei spre a urca virfuriel Rebra, Buhaescu si punctul de maxima altitudine, Vf. Pietrosu(2303m).


E fain. Mergem pe creasta. E o vreme nemaipomenita. Din cind in cind suntem racoriti de cite o pala de vint.  

 
Pietrosul Rodnei
Si iata-ne ajunsi si pe virf. Aici este un vint mai puternic. Se pare ca pe vremuri aici a fost o statie meteo automata. In jos o priveliste nemaivazuta: Iezerul Pietrosului, lac ce are forma conturului hartii Romaniei. Si ca sa respectam traditia, atunci cind ajungem pe cel mai inalt virf al unui masiv, ne apucam si ne felicitam urindu-ne unul altuia sa urcam cit mai multe virfuri.  

 
Spre Borsa
Parasim Pietrosul. Ne asteapta o coborire serioasa care ne va duce la statia meteo de linga Iezerul Pietrosului la o altitudine de aproximativ 1800m. Facem glume relativ la forma lacului: din citeva batai de brate am putea ajunge acasa, la Brasov. Linga lac citiva tineri stau la un gratar. De la Statia Meto in Jos se merge pe un lung drum forestier. Asta nu inseamna ca ne-am plictisit.

 

Pe drum am intilnit zmeuris din belsug. Aici, in Rodnei, am savurat cea mai mare si cea mai aromata zmeura pe care am intilnit-o. Am mincat pina nu am mai putut. La un moment dat ies din zmeuris impreuna cu Ovidiu. Ceilalti inca se ospateaza. Hotarim sa mai coborim putin si sa gasim un loc fain de odihna si mai ales sa gasim un izvor. Intilnim 2 turisti polonezi, cred. Nu ne putem intelege cu ei pentru ca nici eu si nici Ovi nu le avem ci germana.
 
La Borsa
Ajungem la un loc cu bancuta aflata la umbra. Linga e un indicator spre un izvor. Nu il gasim. Dar stam de vorba si ne asteptam colegii. Vin si ei si mergem la drum intins pina la intrarea in Borsa. Ne intilnim cu un padurar, tip ce pare foarte de treaba si care ne povesteste o gramada de lucruri. Gasim linga drum un petec de iarba tocmai bun de campat. In dreapta drumului este riul care se strecoara pe jos pe undeva.  
 
La plimbare
Manu tine mortis sa guste din traditionala horinca. Aflam ca mai jos este un magazin. Ma jos insemna vreo 3km. Ajungem la magazim bem o bere dar nu dam de nimeni care ar vrea sa vinda horinca..Asa ca ne intoarcem la cort. Merindele noastre sunt cam pe sfirsite. Mai avem rosii si ceva slana. Avem un pic de foc. Se insereaza. Niste localnici aflati in trecere ne intreaba daca avem ce minca. Si ne spun ca ne pot da niste lapte. Manu se intereseaza de horinca. Se rezolva si asta. Manu, Xl si Tato merg cu ei. Se intorc tirziu, bine hraniti. Cei din Borsa i-au luat la ei acasa si i-au pus drept la masa. Iar noua ne-au trimis niste slana si ceapa. Asa oamani se gasesc din ce in ce mai rar.
 
Apa
Noaptea ploua zdravan. Riul s-a umflat si e zgomotos. Dimineata deschid usa cortului si consta ca avem drept companie o veverita. E la doar citiva metri de noi. O privim in liniste, Se plimba de colo-colo si apoi se poerde in ramurile uni brad. Ploaia se mai potoleste. Stringem rapid si o luam la vale. Admiram tinuta de ploaie a lui XL care este senzationala: pantaloni de pelerina si geaca de pelerina. Pe alocuri riul a iesit din matca si aveam sa constatam ca e inundatie. De aceea in unele locuri mergem tinindu-ne de gard sa trecind prin gradinile si curtile oamenilor caci pe drum acum curge riul. Ajungem in Borsa si luam micul dejun. Apoi luam autobzul pina la Viseu iar de aici merem acasa.
 
Epilog
Mai pescurt am avut o tura foarte frumoasa si foarte reusita. Mie mi-a mers la inima. Si sper ca intr-un viitor apropiat sa reusesc sa reeditez aceasta excursie si sa ma vad din nou pe creasta Muntilor Rodnei.

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017