Pe zapada in Muntii Hasmas

Data publicarii: 04 aug 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Primele zile din februarie mi-au oferit prielejul de urca din nou in Hasmas. Iarasi am fost gasca mare, majoritatea fiind prietenii de la Galati veniti pentru o vacanta combinata de schi si drumetie. De la Brasov am plecat doar eu si Roxana.

Inainte cu citeva zile a nins serios, drumul pina la Balan a fost destul de dificil de parcurs nu neaparat din cauza zapezii de pe sosea cit mai ales a cetii si a vizibilitatii foarte scazute. Ajungem insa cu bine si parcam in fata blocului unde Vasile si Marcela isi au o asa-zisa casa de vacanta. Sau sa ii spunem apartament-de-vacanta?



Plecam in jurul orei 11 catre cabana. Poteca din fericire e cumva facuta asa ca inaintam cu destula usurinta catre cabana Piatra Singuratica. Si nici nu facem, mult, cam doua ore. Ne inteleseseram cu cabanierii ca ne vor lasa cheia intr-un loc precis. Din pacate nu o gasim din prima. La o privire mai atenta insa dam de ea in locul indicat insa era incastrata intr-o bucata de gheata.



Pina la urma deschidem camera ce ne fusese repartizata si lasam acolo bagajele. Plecam catre Virful Hasmasu Mare despovarati. Alta viata, cum spunea o reclama celebra de acum 20 de ani.

 

 

De aici incolo nu mai este poteca si trebuie sa ne ocupam personal de confectionarea ei. Dar cind tropaie 12 insi nu mai e problema. Urcusul a durat mai mult decit estimam si decit imi aminteam. Insa am ajuns in bune conditii in virf.



Pe virf e vint puternic insa si vizibilatate buna.  Stam destul de mult si privim muntii din jur: Ceahlaul, Harghita, Calimanii.

 

 

Intoarcerea la cabana o facem pe acelasi traseu. Ziua e scurta si noaptea pare ca ne prinde din urma. Ultimele raze de soare coloreaza zapada in roz. Chiar daca e vint si frig si zapada viata se poate vedea in roz. Sa fim optimisti, zic.


La cabana e cald si bine, au sosit si cabanierii si au pregatit si mincarea. Apropo de asta: la cabana Piatra Singuratica e bine sa spuneti inainte ce doriti sa mincati si in ce cantitate. In caz contrar e posibil sa gasiti mincare putina sau deloc.

Seara am petrecut-o cu voie buna, glume si cintec.


A doua zi traseul propus a fist unul mai scurt. Am urcat pentru prima data pe Virful Fratele sau Ecem. Pentru asta, de la cabana, urmam traseul marcat cu banda rosie care ne poarta intr-o poiana pe sub Piatra Singuratica.



Nu e deloc poteca asadar trebuie sa trudim si de data asta pentru a ne croi drum catre virf. Deocamdata suntem la faza de mers prin padure pe serpentine scurte si uneori abrupte. Ajungem intr-un punct de belvedere fain de unde se vede Moara Dracilor.

Ceahlaul

De aici mai e putin de urcat pina la o poiana mare ce urmeaza sa o traversam. Intram apoi iarasi in padure insa pentru scurt timp. Ajungem in sfirsit in golul alpin. E vint puternic si zapada se ridica uneori.

 

In departare Muntii Bucegi si Piatra Craiului

 

Capre Negre

 

Moara Dracilor, Hasmasul Mare, iar in departare Calimanii

Marcajul nu il mai vedem insa nu e nevoie de el fiindca vizibilitatea este buna. Mergem mereu avind prapastia in dreapta noastra. Virful Ecem are un trepied pe el si pare usor de atins. Trebuie sa mergem relativ drept iar la final mai avem doar o urcare de citeva minute.

De data asta prindem vreme mai buna pe virf decit ieri. A iesit un pic si soarele, vintul nu mai bate. Stam destul de mult si pierdem vremea cu fotografii care de care mai haioase.

Echipajul de 7 + 1

 

O altfel de spirala

 

 

Bucuria victoriei cu Ceahlaul pe fundal

La cabana ne-am intors pe acelasi drum. Zapada s-a inmuiat intre timp. Ne luam ramas bun de la cabanieri si pornim catre Balan pe poteca marcata cu triunghi rosu. Aceasta coboara destul de abrupt si ne scoate pe un plai foarte frumos. La baza lui sunt citeva case. Si tot la baza lui sunt citiva oameni veniti la schi sau la dat cu sania. Ajungem relativ repede jos si intram pe un drum forestier. Acesta ne coboara pina la extremitatea nordica a orasului Balan. Aici dam de civilizatie, masini, oameni veniti la plimbare.

Tinem drumul principal si ajungem la masini. A fost una din putinele excursii pe zapada din iarna 2013 - 2014. Am avut o campanie placuta si m-am bucurat tare mult ca am cunoscut Hasmasul si in anotimpul alb.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Eduard Munteanu

    05 aug 2014 08:41:25

    Foarte frumoasã a fost tura asta! mulțumim pentru amintiri!

  • maria obarse

    05 aug 2014 09:58:27

    Multumim Bogdane pentru regalul cu Hasmasul Mare.\r\nAsteptam,ca de fiecare data cu nerabdare,pozele si comentariile tale.\r\nNu mai comentam valoarea artistica a inregistrarilor,pentru ca,ar fi de prisos.\r\nO vara plina de impliniri montane,si nu numai.

  • ciocanel nicusor

    10 aug 2014 18:14:28

    Frumoase amintiri Bogdane.Eu trebuie sa fac jurnal pentru MecanTurist cu aceasta tura, dar e abia august, mai am timp. Rapidule! O saptamana buna!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017