Printr-un fericit concurs de împrejurări am ajuns joi, 4 decembrie 2008, la un concert desfăşurat la Opera Braşov. Cap de afiş: Felicia Filip. Mi-a plăcut organizarea, la intrare fiecare am fost preluaţi de câte un plasator care ne-a condus la locurile noastre. Marketingul şi PR-ul nu au fost deloc neglijate. Lume destul de pestriţă: de la domni respectabili cu părul alb şi doamne elegante de vârsta a treia, la adolescenţi cuminţi veniţi cu părinţii şi rockeri.

Am aşteptat cu răbdare începutul spectacolului. Şi nu am fost dezamăgit. orchestra şi-a început a început primele acorduri. Felicia Filip apare pe scenă la puţin timp după aceea. Parcă e mai strălucitoare ca niciodată. Fiecare pas, fiecare gest a fost atent studiat şi este de o eleganță desăvârşită. Zâmbetul ei cucereşte publicul instantaneu. Cred că asta înseamnă să fi cu adevărat o divă.

Instalaţia de sonorizare este şi ea la înălţime, nici o secundă nu m-am simţit zgâriat pe timpane de tonurile înalte. Felicia ne va cânta astăzi muzică pop! A adaptat, în limba romană, hituri mai vechi şi mai noi. Piesa cântată în deschidere se numeşte Dust in the Wind ( pe româneşte Nor dus de vânt ). Ropotele de aplauze încununează o interpretare excepţională.

Aşa a fost prefaţata cea de-a doua melodie, The Show Must Go On, cântată pe vremuri de Freddie Mercury împreună cu faimosul grup britanic Queen.

După primele trei piese avem parte de o pauză..de dans. Doi tineri dansatori ai Operei Braşov ne prezintă o coregrafie originală pe muzica din <Titanic>. Aplauze la scena deschisă. Felicia Filip revine pe scenă interperetind, printre altele, Sailling( Rod Stewart ).

Avem parte de o surpriză plăcută. Cristian Pomohaci ne aduce aminte că se apropie Crăciunul cel adevărat interpretând două colinde tradiţionale din zona Bistriţa-Năsăud.

Nu sunt uitaţi nici cei mici şi talentaţi. Doi elevi ai Liceului de Muzică din Braşov ne încântă cu pasaje la vioară şi violoncel, acompaniaţi de pianista Operei din Braşov. Se acordă şi premiul Felicia Filip. Câştigătoare sunt două surori, eleve la Liceul de Muzică din Alba Iulia. Cele două ne-au interpretat la pian, la patru mâini, o compoziție de Dvorjak.

Vine şi pauza. Forfotă multă în foaier. Pe afară e un vânt năprasnic ce mai trânteşte din când în când câte o uşă şi care, aveam constat mai târziu, se mai întâmplă să alunge ţiglele de pe case. Până şi bradul din Piaţa Sfatului a fost doborât.

Începe şi partea a doua. E ora de blues. Mihai Godoroja interpretează două piese proprii, pentru mine și cred că pentru majoritatea celor din sală, în prima audiţie. Cu toate acestea este apreciat, spectatorii învăţând repede versurile şi bătând din palme.

Urmează Mircea Vintilă. Ne cântă un folk curat, cinstit. Începe interpretând Strada Popa Nan, continuă cu ultima lui compoziţie, şi încheie pe acordurile Cântecului Bufonului. Toate acestea mă duc cu gândul la Pasărea Colibri şi la Florian Pitiş cel plecat dintre noi.

Momentul poetic al serii este încredinţat unui nume greu al scenei: Ion Caramitru. Puţin încărunţit de vremuri, de politică, de viaţă, însă la fel de în vervă ca la Revoluţie, actorul ne-a reprodus pasaje întregi din opera lui Eminescu, de la poeziile adolescenţei eminesciene, la Glossă sau Sărmanul Dionis. Încheie cu basmul legat de naşterea lui Mihai Eminescu.

Pe scenă vin şi băieţii de la Iris. Minculescu arată parcă din ce în ce mai rău, însă e în formă şi cântă cu multă dăruire Floare de Iris. Vin apoi dueturile cu Felicia Filip, savuram Baby, Ultima toamnă şi, bineînţeles, De vei pleca.

Seara se termină pe acordurile Happy Xmas (War Is Over) compusă de John Lenon, pe care soprana o interpretează în duet cu soţul ei, Cristian Mihăilescu, directorul Operei Braşov. Pe parcurs li se adăugă Mike Godoroja. Pe scenă sunt invitaţi apoi toţi cei ce au performat în această seară iar deasupra lor, maşinăria de efecte speciale presară fulgi mari de zăpadă.

Urmează 15 minute de aplauze la scena deschisă. Şi cu asta cred că am spus tot.