Muntii Vladeasa primavara si iarna

Data publicarii: 12 aug 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In martie 2014 am decis sa pun in practica un plan care ma bintuia de citiva ani: sa merg in Vladeasa. Am gasit si timpul potrivit, mai urma sa ne ajute vremea. Care era cam asa-si-asa. Adica vineri buna, simbata buna pina seara si duminica cu ninsori abundente. Cam riscant, mai ales ca deplasarea era lunga, dar cine nu risca nu cistiga.

Insotit de Dan am plecat vineri dupa-amiaza catre Rogojel. Am dormit la pensiunea Sequoia, linga Rogojel, unde am gasit conditii foarte bune pentru odihna si...baie. Da, oamenii amenajasera citeva piscine acoperite, cu apa calda unde puteai  inota linistit. Pensiunea nu are un nume intimplator, in zona exista doi arbori de sequoia, specie foarte rara in Romania.

Dimineata ne urcam in masina si mai mergem vreo 5 kilometri pina intram in Rogojel. Drumul e in stare destul de buna chiar daca nu este asfalt. Nu-i bai. Parcam linga un magazin aflat linga o pensiune. De la magazin iese o doamna. Ne spune ca se poate ajunge cu masina pina sus, la cabana. Decid insa ca e mai bine sa lasam masina in sat, avind in vedere prognoza nu tocmai incurajatoare. Ne invita sa o lasam in curtea pensiunii.

Tot ea ne arata o scurtatura folosita de localnici pentru a merge catre Cabana Vladeasa. Ne echipam, luam rucsacii si o luam la deal pe unde ne-a indicat gazda. Drumul e dragut, pe masura ce urcam vedem satul de sus. Zona e frumoasa, inca nedescoperita, cu plaiuri si case raspindite ici-colo.



Nu facem prea mare efort, cistigam altitudine ardeleneste, incet si sigur. Mergem mai tot timpul pe la marginea padurii. La un moment dat ne asteapta un scurt pasaj de urcare si dam intr-un drum forestier unde gasim marcaje. Se vede si cabana care e incredibil de aproape. Ma pregatisem psihic pentru un urcus mai lung.

 



De aici cam in 15 minute suntem la cabana. Intram, salutam proprietarii. Stam putin de vorba cu ei, bem cite un ceai si incpem urcarea catre virf. De cum iesim din cabana remarcam mai multe masini parcate in apropiere. Se pare ca apartin unui grup mai numeros care va petrece noaptea la cabana.

Incepem urcusul taind serpentinele unui drum forestier, mergem printr-o poiana lunga care ne scoate in culme. Suntem relativ aproape de virful Vladeasa pe care il recunoastem usor prin faptul ca pe el se afla statia meteo.



Pe scurta portiune de creasta bate un vint puternic care ne cam taie elanul. Dar bineinteles ca nu ne speriem. Mergem incet cu mici pauze de fotografii. Ajungem si la statia meteo, in zona virfului sunt citeva pete de zapada.

Prima data pe virful Vladeasa

Stam de vorba cu meteorologul; si ne confirma prognoza. O sa vina zapada multa.

 

Statia Meteo de pe Virful Vladeasa

Plecam mai departe catre virful Vladeasa Sud pe o poteca bine conturata insa rar marcata. Asta fiindca nu prea ai unde pune macajele. Urmatoarea tinta erau Pietrele albe. Stiam ca trebuie sa urmam linia crestei principale si de undeva trebuie sa coborim in stinga. Mergem pina aproape de intrarea in padure. Aici intilnim doi tineri din Oradea, un baiat si o fata, care cautau si ei marcajul. Cind ne lamurim ca vrem cu totii sa ajungem la Pietrele Albe, hotarim sa mergem impreuna.

 



Asadar incepem sa coborim abrupt fara marcaj dar avind mereu tinta in raza vizuala. Mai jos gasim si marcajul pe care il urmam pina in saua de linga Pietrele Albe unde e drum forestier. Si mai mult decit atit, este si un Logan.



In sa facem o pauza scurta. Ce sunt aceste Pietre Albe: e vorba de fapt de o creasta calcarosa, avind pe o parte padure iar pe cealalta prapastie. Pina sa ajungem efectiv pe Pietrele Albe avem de strabatut o scurta potiune printr-o padure deasa. Desi nu e marcaj, poteca e evidenta. Iar cind iesim pe Pietre incepe distractia. Drumul e lat, numai pe stinca. Se poate inainta in conditii de siguranta fara pasaje expuse. Colegii de tura prefera sa stea la odihna in primul loc mai plat gasit. Eu ma duc si ma tot duc. Imi place foarte mult. Nu ma opresc decit la finalul primei Pietre Albe. Pentru a ajunge pe a doua, mai ai e de mers un pic prin padure si de urcat. Peisajul va fi aproximativ acelasi. Ma hotarasc sa ma intorc ca sa nu abuzez de rabdarea colegilor de tura.

Revenim in Saua cu Loganul. Auzim zgomot de motor si repede apare un tractor.  Soferul ne spune ca drumul pe care am venit ne va scoate la Cabana Vladeasa, asa cum banuiam. Mergem asadar pe sub zona virfului Vladeasa pe un drum forestier care coboara usor pe curba de nivel.

Povestim cu oradenii despre munti si trasee; aflam de la ei despre niste  cascade frumoase din Muntii Padurea Craiului, despre alte citeve locuri interesante ale Muntilor Bihor. Timpul trece pe nesimtite si sunt iarasi surprins de aparitia cabanei foarte aproape de noi, undeva mai sus.

Urcam la cabana si ne luam ramas bun de la oradeni. Ei au masina aici si urmeaza sa plece catre casa. In cabana e veselie mare, un grup de adolescenti petrece un weekend pe munte. Copiii sunt tare placuti, profesorii lor la fel. Se pare ca au un fel de tabara tematica, poarta discutii cu totii pe tot felul de subiecte, sunt impartiti in grupuri.

Afara incepe ninsoarea. Intai timid, apoi se pune un viscol de toata frumusetea. Un strat consistent de zapada se asterne si pune stapinire peste tot. Profesorii se intreaba daca vor mai putea pleca maine cu masinile de la cabana.

Si acum cite ceva despre Cabana Vladeasa:
- are site: http://cabanavladeasa.brinkster.net/
- are 30 locuri : o camera cu 13 paturi, o camera cu 8 paturi, 3 camere cu cate 3 paturi
- grup sanitar, soba in camere, electricitate , centrala
- Sala de mese foarte frumoasa cu aspect rustic
- pret: 25 de lei de persoana
- mincare: foate buna. E recomandabil sa precizati atunci cind va faceti rezervarea daca doriti si mincare.
- e o cabana frumoasa, pe stil vechi, personal mi-a placut si m-am simtit foarte bine.
- pentru rezervari folositi cu incredere urmatoarele numere de telefon
0743 062378
0743 062386
0748 904247

- cabanierii Ioana si Nicu Potra sunt foarte de treaba, primitori si ospitalieri


Seara se incheie in acorduri de cintece de chitara. Asta inauntru. Afara cinta doar viscolul.



A doua zi ne trezim dis de dimineata. Peisajul e total diferit fata de ziua de ieri. Totul e acoperit de zapada, inca mai ninge iar citeodata  rafale de vint se stirnesc din nimic. A fost buna ideea cu lasatul masinii in Rogojel. De aici nu se poate pleca, nu se mai vede nici drumul. In plus pe coborire am constat ca zapada a fost troienita iar in unele locuri de pe drum trece chiar si de genunchi.

Pentru coborire alegem varianta oficiala, pe marcaj, care tine insa drumul forestier. E adevarat, mergem mai ocolit insa traseul e pitoresc. E o liniste deplina, totul pare incremenit. Nu e nimeni pe afara. Ajungem la masina.



O cautam pe doamna care are magazinul si pensiunea insa nu e nimeni acasa. Asa ca plecam. Si in sat e zapada, insa e mica si putem merge fara probleme. Ne oprim undeva intre Rogojel si Sacuieu la o intersectie unde se afla un indicator catre cei doi arbori de sequoia. Coborim si facem o plimbare de 30 minute pina la ei. Ninge, bate vintul dar cu toate astea a fost frumos.

 

 



In Romania se afla doar citeva exemplare de sequoia, mai exact 5 la numar. Cei mai impunatori arbori din Muntii Apuseni sunt cei de aici din Muntii Vladeasa. Istoria lor este urmatoarea: Gal Silvestru, un baron ungur pasionat de botanica, a plantat mai multe specii rare de arbori in aaceasta zona: sequoia, pin negru si zada. Cele doua exemplare de sequoia de la Rogojel au peste 100 de ani.



Revenim la masina si plecam catre Rachitele sa vedem Cascada Valul Miresei. Drumul  Rogojel - Rachitele e destul de rau, dar cu atentie si rabdare ne strcuram printre fulgii de nea. La Rachitele facem dreapta undeva in centru si mergem pe un drum forestier. Lasam masina intr-un loc mai lat cam la 5 minute mai jos de cascada.

Pina la urma nu am regretat alegerea facuta. Ziua era compromisa, pe viscol nu se pot vedea prea multe lucruri. Cascada e superba si chiar seamana cu valul pe care il poarta miresele.

De aici am plecat direct catre Brasov. Am fost uimiti ca odata iesiti din munte vremea s-a calmat, uneori iesind si soarele.

A fost o iesire reusita, cumva am reusit sa atingem toate obiectivele pe care ni le-am propus. Vladeasa e munte interesant fara indoiala, cu trasee de toate felurile, si mai lungi si mai scurte. Merita vazut si explorat in orice anotimp.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Geimer Rudolph

    11 mar 2015 03:48:36

    Hallo, am facut si eu acest traseu, dar invers ,dinspre cascada spre Vf.Vladeasa. A fost minunat! Va urez poteci insorite.

  • Bogdan

    11 mar 2015 07:47:13

    Multumim pentru urari. A fost un traseu fain. Poate data viitoare il fac invers.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017