Croatia: orasele Pula si Rijeka

Data publicarii: 14 aug 2014

Ajungem intr-o seara neagra in celebrul oras cu P. Dupa un drum obositor, venind de la Trieste numai pe noapte. A doua zi aveam sa mergem pe jos in centrul orasului. Pula este cea mai mare asezare din Peninsula Istria si port.

Prin orasul asta o sa iti vina mereu sa rizi. Mai ales din pricina asocierii dintre numele orasului si intelesul sau in limba romana. Exemple mai jos:


O alee ne aduce pe  linga mare si ne plasam usor catre partea centrala a orasului. Aceasta e dominata de un vechi amfiteatru roman de mari dimensiuni si foarte bine conservat. Seamana foarte bine cu Coloseumul de la Roma. Cei de aici ii spun simplu: Arena. Edificiul este foarte vechi datind din secolul I si este unul dintre cela mai mari din lume putind gazdui 23000 de spectatori. Acestia asistau aici la luptele intre gladiatori si la torturarea crestinilor.



Amfiteatrul a supravietuit unui numar mare de asalturi. De-a lungul secolelor blocuri de piatra au  fost luate din el pentru a se construi case. In 1583 cind Pula era sub dominatia republicii venetiene, s-a intentionat transportul intregii structuri, peste Marea Adriatica, la Venetia.



In timplul celui de-am doilea razboi mondial, fascistii italieni au revenit la ideea nastrusnica: sa dezasambleze arena si sa o mute cu totul in Italia. Din fericire si-au dat seama repede ca e imposibil.

Astazi amfiteatrul gazduieste concerte si un festival anual de film.

Arena poate fi vizitata si prin interior insa nu merita. Si asta pentru ca se poate vedea in interior si numai inconjurind-o pe dinafara. Arena e situata la baza unui deal iar conformatia strazilor ajuta de minune la a o admira fara sa platesti  un pret relativ mare pentru ceea ce ti se ofera.



De la Arena ne indreptam pe o retea de stradute inguste catre piata centrala. In drum vizitam o biserica Sf. Maria Formosa ce arata interesant pe dinafara dar dezamagitor pe dinauntru.

In piata centrala, care si-a pastrat numele roman de Forum, iti atrage atentia imediat Templul lui Augustus, edificiu ridicat spre a-l cinsti pe celebrul imparat roman.

 



Tot aici se afla si cladirea primariei,  dar si oficiul turistic. Mergind inainte am ajuns la un alt obiectiv interesant din oras: Portile Gemene. Ne relaxam un pic si de aici vom urca la citadela orasului spre a vedea orasul de sus. Efortul ne-a fost pe deplin rasplatit.



Cetatea are ziduri groase si e intarita la cele patru colturi. Expozitiile gazduite sunt modeste, formate in mare parte doar din fotografii avind ca tema constructia vapoarelor.

Revenim in centru pe linga biserica Sf. Francisc, pe care o gasim inchisa. Mai jos exista si o manastire ortodoxa, Sf. George de asemenea inchisa.

 



Prin oras sunt si alte ramasite ale epocii romane: Arcul lui Sergius, poarta lui Hercule, teatrul roman. Totusi, un tur al centrului iti ia cam trei - patru ore in care chiar nu te vei plictisi. Tot in oras, dar cam la 3 km de centru se afla Acvariul, cel mai mare din Croatia. Noi nu l-am mai vizitat din criza de timp.

De la Pula am pornit-o in drum catre Rijeka sau Fiume cum ii spun italienii. Rieka, desi se afla in Croatia, e un oras construit intr-un stil aparte, daca ii privim ahitectura si modul de organizare a centrului. Seamana destul de bine cu Trieste.


In limba croata Rijeka inseamna riu. Bineinteles prin apropiere se afla si riul, numit Rjecina, ce a dat numele orasului si care face niste chei adinci ce pot fi observate lesne chiar din oras. Rieka e un oras vesel, aglomerat in partea centrala unde este un furnicar de oameni. Este de asemena cel mai important port al Croatiei. De aici, de linga Rieka, porneste o mare creasta stincoasa, cea a Muntilor Velebit, care merge in paralel cu marea oprindu-se dupa 145 de km.

Ne incepem explorarea de linga Turnul orasului, aflat linga principala piata, Trg Ivana Koblera. Ce atrage atentia la el sunt cele 4 ceasuri. Turnul a fost construit pe locul unde in evul mediu era poarta de intrare in Rijeka.



Principala artera pietonala se numeste Korzo si leaga doua piete, Jadranski si Jelacicev. Ne-am pierdut si noi printre oameni, uneori am mai iesit prin stradutele mici care dau in Korzo si am gasit si zone mai linistite.

Ne-a placut foarte mult, ca si la Trieste, zona canalului Mrtvi ce vine in oras direct din mare.



Korzo este un bulevard elegant flancat de cladirii  din perioada austro-ungara. Rijeka pare mai degraba un oras de provincie austriac decit un port la Adriatica. Designul de baza si majoritatea cladirilor i se datoreaza arhitectului Anton Gnanb, originar din Trieste. El a sosit la Rijeka in 1773 si a lucrat acolo pina la moartea sa, in 1806.



Cel mai frumos loc din Rijeka este insa tot undeva pe deal, la citeva sute de metri deasupra marii. Acolo se afla fortareata Trsat, la care se poate ajunge urcind 561 de trepte. Noi am fost mai pragmatici si am folosit masina din lipsa de timp.

Romanii au exploatat si ei importanta strategica o orasului vremea lor. Forma actuala se datoreaza familiei Frankopan din secolul XIII, care a stapinit fortareata. Mijloacele de aparare au fost intarite de-a lungul urmatoarelor secole insa o data ce amenintarea otomana a inceput sa dispara, iar tehnologia militara a evoluat, castelul nu a mai avut aceeasi importanta strategica. Si a ajuns practic o ruina. Acum insa este supus unor lucrari de restaurare.



De la Trsat ai o panorama superba asupra orasului, asupra cheilor sapate de riu si asupra portului. E un loc deosebit de romantic, mai ales cind apune soarele.

Chiar peste drum de Castelul Trsat se afla Biserica Notre Dame din Trsat, asociata cu niste legende cam dubioase. Se zice ca aici este locul unde Maria si Iosif s-au odihnit dupa ce au fugit din Nazaret.

Linga biserica este un parc cu alei ce urca pe virful unui mic delusor. Aici e reconstituit Drumul Crucii.

Am parasit Trsat-ul seara, dupa apusul soarelui si dupa ce aerul s-a racit considerabil. A fost sfirsitul calatoriei noastre in Croatia.

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017