Muntii Vrancei: un alt drum spre Lacauti

Data publicarii: 19 aug 2014

Anul de gratie 2014. A doua zi de Pasti. Zi numai buna pentru miscare dupa obisnuitele festinuri. Am plecat la drum in formatie de trei: eu, Dan si Csabi. Dusterul lui Dan ne duce pe ruta Brasov - Covasna - Comandau si apoi se afunda prin padure. Trecem de intersectia unde incepe marcajul care duce catre Lacauti.

Dan insa stie locurile mai bine si ne duce pe niste drumuri forestiere pina la cantonul Mathe Pal, aflat linga niste drumuri noroioase din cauza exploatarilor forestiere. Lasam masina in curtea cantonului si pornim la drum prin noroaie mari. La a doua intersectie de drumuri gasim si un marcaj vechi, punct rosu. In apropiere este un foisor de vinatoare.

 



Intram in padure pe poteca si incepem sa urmam marcajul. Se urca destul de tare. Dupa vreo jumatate de ora dam de zapada si nu mai scapam de ea pina pe virf. Nu e facuta urma asa ca ne orientam cel mai bine dupa semnele de pe copaci. Pe masura ce urcam zapada e tot mai mare.



Ajungem intr-o zona cu brazi mai micuti. De aici simtim ca nu mai este mult. Si asa si este. In curind vedem virful si dam in drumul ce vine de la Comandau. Inaintam cu incredere si ne oprim linga o troita: aici avem de ales daca sa parasim drumul si sa urcam pe o panta abrupta plina de zapada.

Mergem pe scurtatura si urcam mai greu. Cainii de la statia meteo ne-au simtit si incep sa ne latre de la distanta. Ne apropiem de ei si devin prietenosi. Ajungem in sfirsit linga Statia Meteo. Acolo ne intimpina domnul Bujor, meteorolog pe Lacauti cu care stam de vorba pret de minute bune.



Exploram putin imprejurimile virfului Lacauti( 1777m ). E vizibilitate destul de buna, vedem virful Goru( 1785m - cel mai inalt din Muntii Vrancei ) si virful Penteleu. Facem traditionala pauza de masa.

Din pacate panoul instalat acum citiva ani la o actiune de remarcare a Muntilor Vrancei este acum distrus. Cu toate astea suntem bucurosi sa vedem ca stilpul cu sageti reparat impreuna cu Laura Matei si Liviu Manolache este inca acolo.



De coborit, vrind-nevrind, trebuie sa mergem pe acelasi traseu ca trebuie sa recuperam Dusterul.

Pina la urma n-a fost chiar asa. In partea de jos am pierdut marcajul, am iesit pe un drum forestier de pe partea stinga a culmii si am ajuns exact la foisorul de care va povesteam la inceput. Am urcat in el sa vedem cum se simt vinatorii.



Foisorul e in stare buna. Ne-a dat pe spate faptul ca are si un fel de WC inauntru. Vis-a-vis de el se gaseste un cirlig mare de care probabil sunt agatate bucati de carne pentru a atrage animalele in bataia pustii. Urit sportul asta in care ucizi de placere.

De aici stim drumul: traversam iarasi noroaiele imense si revenim la canton. Incercam sa ne curatam cit putem, cam fara rezultat.

La Covasna ne oprim pret de citeva minute sa admiram mocanita. Aceasta plimba turistii pe o bucata de citiva kilometri, luind bani frumosi.

A fost o tura interesanta, potrivita contextului in care ne aflam. Am descoperit un alt drum catre Lacauti, chiar marcat. Desi acest marcaj vechi nu apare pe nici o harta.



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • balog gabor

    24 nov 2014 16:08:27

    acel marcaj este un punct galben pe fond alb ??? L-am reperat pe 23 noembrie in timpul unei intreceri 4x4

  • Bogdan

    26 nov 2014 07:13:37

    Marcajul respectiv era punct rosu. Marcajul pe care l-ati refacut ce coordonate are? Adica de unde pleaca, unde ajunge, in cit timp?

  • Vlad T.

    05 oct 2016 07:53:27

    Va salut Am fost si eu pe acest traseu, descrierea corespunde intrutotul insa marcajul este punct albastru, nu rosu. Daca te uiti cu ochi de vultur, pe doi-trei copaci distingi intr-adevar, foarte vag, niste urme rosii cu circumferinta alba. Punctele albastre sint sint si ele cam vechi dar oricum vizibile. Punctul galben de care vorbeste dl. Balog Gabor este pe Valea Chetagului, facind legatura intre Covasna si Poiana Iacob.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017