Serbia: manastirea Manasija si Pestera Resavska

Data publicarii: 29 aug 2014

In drumurile noastre din Serbia am ajuns si la cea mai faimoasa manastire sirbeasca, Manastirea Manasija. Aceasta se afla in apropierea localitatii Despotovac. Drumul pina la ea e foarte bine semnalizat asa ca nu avem probleme cu orientarea.

Cind ajungi la manastire ai senzatia ca ai gresit locul: din exterior pare a fi o cetate in toata regula, cu ziduri inalte si groase, cu turnuri ce depasesc 20 de metri inaltime. Odata ce intri pe poarta parca te teleportezi intr-o alta lume. Locul e linistit, e un loc unde iti tihneste si unde te simti bine. In mijlocul catatii se afla o biserica marisoara.



Manastirea e veche, a fost construita in numai 12 ani( intre 1406 si 1418 ) de catre domnitorul Stefan al Serbiei. Fratele lui Stefan, Vuk Lazarevici, si el conducator al sirbilor este inmormantat aici. Stefan a avut dorinta de a face din Manasija un puternic centru cultural.

Inconjuram biserica, facem poze. Intr-un colt al curtii doi tineri stau de vorba cu un preot batrin. Intram si in interior din pacate nu avem voie sa facem poze.

Biserica impresioneaza mai ales prin pictura murala. Desi nu e pastrata prea bine totusi ne releva caracterul razboinic al sirbilor. Multi dintre sfinti poarta haine si arme locale. Si nu numai ca le poarta dar sabiile sunt scoase din teaca.



Un articol foarte frumos si bine documentat despre manastirea Manasija gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-manasija-122995.html

De la Manasija ne-am indreptat catre un alt obiectiv turistic de prima mina din Serbia: Pestera Resavska ( sau Resava - http://www.resavskapecina.rs/ ). Am mers cam 20km  pe un drum destul de rau ce merge de-a lungul unui riu. Am trecut pe linga o exploatare miniera ce parea ca inca e in functiune.

Semnalizarea este buna, am ajuns fara probleme in parcarea de linga pestera. La inceput iara am crezut ca am gresit locul. Singura masina de acolo era a noastra. Totusi locul nu e chiar pustiu, exista un restaurant, foisoare, banci.

Cu fata de la casa de bilete ne intelegem tare greu fiindca nu vorbeste decit sirbeste. Accesul in pestera se face la ore fixe si numai cu ghid. Biletele au fost ridicol de ieftine, 300 dinari, adica vreo 12 lei. Nu se poate plati cu cardul, doar cash, asadar cine merge e bine sa aiba bani lichizi.

Am facut un pic de plaja in poiana de linga pestera pina a venit ghida. Intre timp au mai aparut doi turisti. Asadar intram in pestera in formatie de cinci. La inceput se coboara pe niste trepte si abia apoi se intra in galerii. Turul pesterii se face pe o distanta de 800 de metri si dureaza cam 40-50 de minute.Lungimea totla este de 2800m. In doar doua locuri este permisa fotografierea.



Pestera Resavska e destul de racoroasa, 7 grade. De asemenea este prima pestera din Serbia care a fost amenajata pentru vizitatori. Au fost construite tunele, poduri si scari, s-a facut o intslatie de iluminare electrica.



Pestera Resavska e formata din trei nivele conectate intre ele  prin galerii. Ruta turistica trece doar in primele doua. Prin cea de-a treia galerie curge un riu. Petera este foarte bogata in formatiuni. Se gasesc cam de toate: stalactite, stalagmite, coloane, cascade impietrite, mici lacuri de pestera. De asemenea impresioneaza o mare paleta de culori ce vin sa dea un farmec si mai mare comorilor din adincuri.



Pe primul nivel se gasesc patru sali. Prima dintre ele este Sala Coloanelor, numita asa dupa coloanele de culoare galbuie care se afla aici. A doua incapere este asa-numita camera-stup al carei tavan este plin de stalactite in formare. A doua si a treia sala sunt conectate printr-un coridor format printr-o roca de culoare rosie, caracteristica numai pesterii Resavska. Acest coridor este simplu, nu exista in el nici un fel de formatiuni.


La capatul acestui culoar se afla sla preistorica denumita asa fiindca aici s-au gasit un topor de piatra, sulite si cranii de vulpe si o vatra de foc. Prin tunele scurte care au fost sapate de om se ajunge in Camera de Cristal, o sala cu acustica foarte buna. Aici se gasesc niste formatiuni care seamana cu un cuplu in virsta.



Din Camera de Cristal se urca la primul nivel si se ajunge iarasi, pe alt drum, la gura pesterii.

Vizita a fost o incintare mai ales ca am mers incet si am putut savura in voie cam tot ceea ce inseamna pestera Resavska. Pentru cine se afla in zona, e un obiectiv ce nu trebuie ratat.


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017