Serbia: Djavolja Varos

Data publicarii: 04 sep 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Djavolja Varos se traduce in romaneste cu orasul Diavolului. Este un loc misterios aflat in sudul Serbiei, in Muntii Radan, foarte aproape de granita cu Kosovo. Plecam de la Nis in directia orasului Kursumlia. Drum destul de prost, ceva localitati. Trebuie sa mergem incet, nu avem ce sa facem.

Trecem de Kursumlia si ne deplasam pe Kosovska Magistrala. Din pacate undeva gresim drumul. Pe marginea drumului e un om care face semn sa oprim. Omul pare a fi montaniard judecind dupa echipament si dupa aparatul foto performant pe care il are.

Incercam sa ii explicam unde vrem sa mergem. Omul zice ca stie putin de franceza insa nu reuseste sa inteleaga ce ii spunem. In final ii dam harta iar el ne deseneaza locul in care trebuie sa ajungem. Pe simpaticul sirb il lasam intr-o staiune de pe acolo. Apoi ne intoarcem cam 15 km si mergem tot spre sud pe Kosovska magistrala. Intr-un sat gasim vreo 30 de militari inarmati, semn ca inca exista o zona de conflict.



Suntem din ce in ce mai ingrijorati: trecem si de ultimul sat din Serbia, urmatorul ar fi deja in Kosovo, peste 4km. Din fericire parcurgem doar doi si vedem un indicator izbavitor catre stinga. De aici sunt vreo 8km de asfalt bun care ne lasa la intrarea in rezervatia Djavolja Varos.

Aici surpriza: vizitarea rezervatiei costa mai mult decit ne asteptam. Iar noi aveam putini bani cash  fiindca era ultima noastra zi in Serbia. Nu se putea plati cu cardul. Domnul de acolo insa a fost foarte amabil si ne-a schimbat 10 euro. Platim si primim si o harta a zonei.

Plecam pe o poteca frumoasa prin padure, de-a lungul unui mic parau.



Ca drumul sa nu para anost, pe poteca au fost puse tot felul de lucruri: sculpturi, steaguri, foisoare, carute. Exista o cabanuta unde poti sa iei masa ori sa bei ceva.



Pe masura ce inaintam solul devine tot mai rosiatic. Trecem pe linga doua guri de mina, ambele abandonate acum. Si mai sus gasim un izvor cu apa sulfuroasa numit Fintina Rosie. Oamenii arunca bani, insa n-am aflat daca trebuie sa iti pui vreo dorinta cind faci asta.

Cam de aici incepe orasul Diavolului. Poteca e gindita in circuit. Trebuie sa urci si sa cobori scari catre niste terase de lemn amenajate pentru a admira grozavia.



Locul arata destul de ciudat si poate si de asta i s-a dat un nume atit de ...puternic. Practic aici
exista niste formatiuni din piatra, cu inaltimi ce variaza intre 2 si 15 metri. Multe dintre ele au cite un bolovan marisor in virf. Simpla lor vedere intriga. Peisajul, din cite am inteles, se schimba in fiecare an.



De secole formatiunile ce se inalta aici, create de eroziunea apei si a vantului, sunt privite cu o oarecare teama. Zeci de turnuri din lut si  piatra stau tepene, parand ca sfideaza gravitatia. Cum se explica faptul ca au ramas inca in picioare? Stabilitatea si durabilitatea lor e data de andezit, o roca magmatica. Apa spala pamantul din jurul acestor pietre, insa nu se poate atinge de acestea.



Legenda locului e si ea demna de filmele de groaza: se spune ca in urma cu multe secole in zona locuiau oameni foarte credinciosi. Prezenta lor l-a maniat atat de tare pe Satana, incat acesta a facut ca ei sa uite cine le este ruda de sange, punand la cale casatorii intre frate si sora. A intervenit atunci divinitatea, care inainte de o prima astfel de nunta, i-a transformat pe mire, mireasa si nuntasi in stane de piatra.



Iar ca tabloul sa fie complet, Orasul Diavolului se afla langa un sat cu un nume la fel de ciudat, Djake, care in limba turca inseamna Singe.



Djavolja Varos a fost declarat rezervatia naturala in 1959 si este una fin frumusetile naturale cu care sirbii se mindresc.



Linga formatiuni, pe traseul turistic, se afla si o mica bisericuta inchinata Sf. Petka. O fi acelasi cu Sf. Petru? Ne-am oprit la ea si am aprins o lumanare. Da, am aprins o luminare  taman in orasul Diavolului.



De aici poteca ne-a coborit destul de abrupt trecind pe sub formatiunile rosiatice cu piatra in virf. Drumul a fost cam alunecos insa balustradele ne-au ajutat sa trecem fara incidente. Am revenit la intrarea in rezervatie pe acelasi drum.



De aici aveam o distanta lunga de parcurs fiindca ne propusesem ca seara sa o petrecem in Romania. Insa mai aveam pe lista un obiectiv despre care am sa va povestesc cu alta ocazie: ruinele cetatii Romuljana Felix, de linga orasul Zajecar.

Inchei spunindu-va  cite ceva despre ce trebuie sa stiti atunci cind calatoriti in Serbia:
1. Alfabetul Chirilic - o mare parte din indicatoare sunt scrise NUMAI cu caractere chirilice.
2. Viteza in localitati este 40km/h, in afara localitatilor, 80km/h, iar pe autostraazi 120km/h.
3. Odata iesit de pe drumurile principale sa va asteptati la gropi, portiuni fara asfalt.
4. Aveti intotdeauna bani cash la voi. Puteti folosi cardul pentru a retrage bani, comisioanele sunt mici.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Eduard Munteanu

    05 sep 2014 04:02:45

    Super!

  • maria obarse

    05 sep 2014 05:05:10

    Inca odata,(a cata oara,oare??),iti multumim Bogdane. Esti un edevarat Domn! Asteptam sa ne mai delectezi cu privelisti minunate,din tara sau de aiurea,pe unde pasii va poarta,ori de cate ori poti. Imbratisari Distinsei tale Doamne.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017