In Tibles pe cele patru anotimpuri

Data publicarii: 24 sep 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Sunt nerabdator tare. Anul acesta de 1 Mai am planuit o excursie in nordul tarii. Primul obiectiv este urcarea pe Muntii Tibles, o premiera pentru toti participantii.

Care nu au fost putini:
Lucia si Doru Stoica din Piatra Neamt
Nelson, Emilia, Ana si Lucian din Galati
Dorin, Ioana, Ramona, Bogdan din Brasov

Planul arata asa:
Grosii Tiblesului - Canton - Fosta Mina - refugiul Arcer - Vf. Arcer - Vf. Tibles - Refugiul Arcer - Canton
 

Asadar atacam Tiblesul in formatie 4-4-2. Seara am dormit in Tirgu Lapus, apoi ne-am deplasat cu masinile pina in satul Grosii Tiblesului unde se afla si intrasea in traseu. De aici am mai mers vreo 7-8 km pe un drum forestier pina la un canton linga care am lasat masinile. Drumul mai merge inca vreo 6 km pina la o fosta exploatare miniera dar e mai rau si e mai potrivit de parcurs cu o masina de teren.
 


Avem si marcaj, banda albastra care la inceput este destul de rar. Ajungem intr-o poiana unde era fosta mina. Au ramas din ea doua galerii care acum sunt astupate. Din acest loc practic incepem ascensiunea propriu-zisa. Mergem la deal pe un drum forestier ce pare ca nu a mai fost folosit de mult. Dupa vremea varatica de dimineata cerul incepe sa se inoreze. Pe la jumatatea dealului incepe sa ploua. Ne luam hainele de ploaie si continuam. Ajungem din urma un domn care ne spune ca merge si el la Arcer.
 


Este vorba de acel locuitor ocazional al refugiului, Mich Ioan, un personaj interesant care scrie si poezii si care sta de ceva ani aici pe munte. Intram in vorba cu el si aflam mai multe despre Tibles.



La un moment dat dam intr-o poiana larga. Ploaia se inteteste si ne adapostim linga un copac mare.  Treptat ploaia se transforma in lapovita: toamna, bine ai venit. Pe masura ce urcam lapovita devine ninsoare. Ninge cu fulgi mari de zici ca ar trebui sa il astepti pe Mos Craciun. Ajungem la refugiu si ne adapostim. Mincam cite ceva.
 
Si e numai bine ca se termina precipitatile. Domnul Mich ne duce undeva mai sus de refugiu intr-un loc unde se afla o ramasita de con vulcanic. E o poiana frumoasa, strajuita pe jumatate de stinci inalte care iau forma unui semicerc. E un loc frumos, cu priveliste faina catre Vf. Tibles. Locul e in afara traseului turistic si e cam greu de nimerit daca mergi fara cineva care a mai fost acolo. Numele lui este Poiana Zinelor.



Revenim la refugiu si incepen sa urmam punctul albastru care trebuie sa ne scoata pe Virful Tibles. Traseul este superb: se merge o buna bucata pe niste creste stincoase aflate in padure unde trebuie sa fi atent pe unde calci. Din cind in cind exista cite un culoar care iti permite sa vezi mai departe. Creasta se termina intr-o sa. De aici se merge scurt putin padure scunda si jnepeni pina se iese cu adevarat in golul alpin.



Pina la virf trebuie sa tinem o muchie tare frumoasa, stincoasa. O placere sa mergi pe ea chiar daca urcusul e abrupt si chiar daca uneori vintul bate tare.



Dar cu ambitie si determinare facem pasii mari si ajungem cu bine pe Virful Arcer. Privelistea e frumoasa, e vizibilitatate 360 de grade. Vintul insa nu ne mai iarta, e puternic si rece. De aceea stam doar putin pe virf si mergem catre Tibles. De aici incolo e mai mult zapada. Pe ici colo din zapada sau din oarba au iesit brindusele.
 



Sub Vf, Tibles este o intersectie de trasee: o cruce albastra coboarca catre Refugiul Arcer. Grupul se imparte: unii aleg coborirea, ceilalti vom urca si pe Vf. Tibles.



De aici incolo e iarna in toata regula. Picioarele se scufunda in zapada, vintul bate tare uneori ridicind zapada proaspat asternuta. Cam in 10 minute suntem deja pe virful Tibles. Si de aici e priveliste minunata. Suntem aproape de virful Bran. Nu vom mai merge pe el fiindca vremea pare ca se inrautateste din nou.



Facem o poza pe virful Tibles, privim traseul triunghi rosu care duce pe alta parte tot la Grosii Tiblesului. Poate odata vom merge si pe poteca asta, cine stie..



Revenim in sa, schimbam marcajul si coborim catre Refugiul Arcer. Tragem tare sa ii prindem din urma pe ceilalti. Si reusim sa o facem chiar sub o cascada. Tot aici il reintilnim pe Ioan Mich, omul de la Refugiul Arcer. Mai departe se merge cam pe curba de nivel pina la refugiu iar apoi se coboara tot pe drumul de urcare.



Vremea iarasi e placuta, prilej pentru o lunga pauza intr-o poiana inainte de coborirea finala. Vizibilitatea e iarasi buna si admiram de jos virful  Arcer.

Ajungem mai apoi la mina si de aici trebuie sa pedalam pe forestier. Vremea se strica iarasi si chiar ne prinde ploaia pina sa ajungem la masini. Dar nu ne uda prea rau. Incheiem excursia cam dupa 8 ore de mers. A fost frumos si sincer, mai vreau.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • maria obarse

    24 sep 2014 12:16:11

    Iti multumim Bogdane,pentru pozele minunate cu Tiblesul,care acopera cu brio conditiile meteo,frigul,vantul si zapada, pe care le-ati indurat.\r\nFelicitari pentru tura si la cat mai multe asemenea experiente frumoase.\r\nO zi buna si...mai asteptam.

  • Ana

    28 sep 2014 06:14:21

    si eu mai vreau, dar pe o vreme mai buna (maxim 2 anotimpuri :))!

  • Bogdan

    29 sep 2014 06:43:48

    Maria: Multumesc mult.

    Ana: Eu totusi sunt de parere ca am fost eficienti.In mod normal trebuie sa faci mai multe excursii sa admiri Tiblesul in ipostazele vazute de noi. Si tinind cont ca e departe, cred ca ne-am descurcat de minune. Am uitat de udatura, de frig si vint.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017