O bucata de Retezat

Data publicarii: 30 oct 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Cind vine vorba despre Retezat mereu cad in visare. Mie imi place mult acolo si incerc de fiecare data cind merg sa gasesc alte locuri, sa merg pe trasee noi. Cum nu mai calcasem prin Retezat de ceva ani, si cum facusem mai demult un plan de trasee am asteptat doar oportunitatea unui weekend cu vreme buna.

Care a venit undeva la inceputul lunii august 2014. Impreuna cu Dan si Ramona ne deplasam catre Retezat. Ne facem intrarea in masiv de valea riului Barbat. Ajungem seara tirziu la capatul lungului drum forestier( 23 km parcursi intr-o ora si jumatate ).

Luam bagajele in spate si ne indreptam catre Refugiul Stina de Riu. Nu prea stim pe unde e, pe unde sa il cautam. Dar din fericire, vrind-nevrind tot dai de el. Refugiul e gol asa ca nu mai punem corturile si dormim inauntru. Ceva mai tirziu mai vin doi baieti din Timisoara.



Dimineata stringem totul si mergem la masina. Vom face un circuit lung cu bagaje usoare si vom reveni tot aici, la Stina de Riu. Timisorenii au fost mai harnici, sunt deja pe traseu de vreo ora si jumatate.


Trecem riul prin spatele refugiului pe un trunchi de copac pravalit peste maluri si urmam marcajul punct rosu insotit de momai. Urcam prin padure si incet-incet cistigam altitudine. Ne oprim intr-un punct de belvedere pentru a admira de la distanta Cascada Ciomfu. Putin mai sus, sub poteca noastra se afla o alta cascada.



Iesim din padure, mergem prin golul alpin pe o zona cu iarba si jnepeni. Poteca abia se vede si ne orientam foarte bine dupa mamai.  In partea opusa peisajul e spendid: se vede cam toata partea estica din Creasta Retezatului de la Vacarea si pina la Custura. De asemenea admiram creasta ascutita ce leaga virfurile Custura si Papusa.



Facem o scurta pauza intr-o zona cu apa. Reumplem recipientele si contiuam urcarea. Portile Inchise sunt aproape si stim ca la nivelul urmator vom da de Taul Tapului. Si asa a si fost. Taul Tapului este superb. Iar ceea ce ii da lui o nota aparte si il face unic printre lacurile din Retezat este faptul ca intr-o parte a sa exista o insula.

Lacul e plin de pesti mici care se sperie grozam si fug atunci cind ma simt aproape. Stau pe niste pietre si admir lacul. Totul e minunat. Vremea insa pare ca vrea sa se strice.

Plecam la deal in continuare urmind punctul rosu. Ne asteptam sa ne scoata in creasta pe un vilcel mai larg aflat chiar pe directia de urcare. Marcajul costeste insa brusc la dreapta si ne poarta pe o curba de nivel. Prilej numai bun de poze.

Urcam usor pina intr-un punct aflat sub o sa. De aici se merge direct in sus pret de citeva minute. Marcajul cam dispare insa poteca e destul de evidenta. Ajungem in creasta intr-o sa. E timpul sa descoperim Portile Inchise.

Portile Inchise

In sa remarc urmatoarea problema: daca cineva vine pe creasta si doreste sa coboare la Taul Tapului cu greu ar putea nimeri marcajul. mai ales daca nu a mai fost pe aici. Nu exista nici un stilp, nici o sageata trasa pe vreo stinca, nici o momaie care sa il trimita pe calea cea buna, pe punctul rosu. Daca am fi facut circuitul in sens invers cu siguranta ca am fi avut probleme.



Pe partea opusa este marea caldare a Galesului. Sub noi e o mare de pietre. Deasupra noastra e cer acoperit de nori. Catre Muntii Tarcului e ploaie. Pe noi ne asteapta cea mai dificila parte a traseului. Creasta este foarte ascutita, haul e mare in ambele parti. Sunt citeva pasaje in care nu ai voie sa gresesti.

Altfel locul e superb. Mergem cind pe creasta cind pe sub ea avind grija la fiecare pas. Urcam usor catre virful mare. Ne oprim de multe ori pentru poze. La un moment dat poteca trece creasta inspre caldarea Galesului. Facem un popas ca merita sa ne uitam un pic la Vifurile Mari, Peleaga, Papusa, Retezat. In locul asta e si semnal la telefon, asa ca profit trimitind un mesaj lui Catalin Florescu in care ii comunic starea drumului forestier.

De aici traseul se mai indulceste, nu mai sunt pasaje atit de expuse. Urcam normal, pe o poteca ingusta avind tot timpul in dreapta Taul Tapului. Ne ajung din urma cei doi timisoreni. Baietii astia s-au miscat foarte bine.


Poposim in Saua de sub Virful Mare. Mai apar citiva turisti, stam un pic de vorba. Facem o scurta sedinta tehnica: virful Mare nu era in plan. Sa il urcam? Decidem sa mergem pina la el, nu de alta dar niciodata nu ne-am aflat asa de aproape. Chiar daca asta o sa ne coste cel putin 40 de minute.

In drum spre Virful Mare
La inceput urcarea e usoara pe bolovani, pina la un virf intermediar. De acolo se urmeaza o creasta accidentata, asemanatoare cu cea de la portile inchise. Traseul e marcat cu triunghi rosu. Ne deplasam iarasi cu atentie, uneori ne lasam catre caldarea Galesului.

 

Ajungem cu bine pe virf, la 2463m altitudine. Peisajul e chiar fain si nu regretam ca am urcat. Se vede o mare parte din masiv, creste, custuri, Portile Inchise, virfurile cele mai inalte. Stam vreo zece minute si mergem inapoi.

 

Pe Virful Mare


Din nefericire se intimpla un incident; Dan calca strimb undeva si totul se lasa cu durere si entorsa. DIn fericere nu e foarte grav, poate calca dar bineinteles ca viteza de deplasare are de suferit.

Din nou Taul Tapului


Din Saua de sub Virful Mare coborim catre Galesu. Tinem tot triunghiul rosu. Coborirea e chinuitoare, abrupta. Se pierd citeva sute de metri pe distanta scurta. Ajungem pe fundul caldarii dar nu mai coborim pina la Lacul Galesu ci mergem peste pietre pe un traseu nemarcat catre Valea Rea. Zona o stiu relativ bine, cu ajutorul teleobiectivului identific si marcajul  cruce rosie care duce in Valea Rea.

Trecem peste marea de pietre. Cerul se intuneca si incepe sa tune. Ploaia pare a fi iminenta. Solutii nu avem, trebuie sa ne cam tinem de plan. Dam de un paraias. Ne oprim pe malul lui pentru pauza de masa.

In zona e deranj mare, tuna insa pe noi nu ne ploua. Cineva acolo sus ne iubeste. Stim noi cine…


Umplem iarasi sticlele cu apa fiindca de aici incolo, pe traseul nostru nu vor mai exista surse de apa pe o distanta destul de mare. Urcam incet, apasat catre Valea Rea. Ne oprim intr-o sa de unde putem admira in voie Taurile si Coltii Pelegii.

De aici incepem sa urcam din nou catre creasta spre Vf. Tapu. Nu ne-am propus sa ajungem chiar pe virf, scopul nostru este saua de sub el. De acolo urmeaza sa tinem creasta si banda rosie pina pe Virful Papusa. 



Ne miscam foarte bine pe aceasta urcare. Se pare ca astazi coboririle ne creaza probleme. Ajungem cam in 40 de minute in sa unde facem o binemeritata pauza. Pe partea opusa admiram Taul Adinc.


Poteca de creasta e iarasi ingusta. Urcam usor si ne oprim intr-o mica sa. In continuare ne asteapta o portiune mai delicata prevazuta cu cablu. Acum citiva ani locul asta mi-a dat rau de furca pe coborire. De data asta, pe urcare, lucrurile au fost mult mai simple. De aici se urca destul de abrupt in serpentine scurte. Vedem si stilpul de pe virf. Ce bine, nu mai e mult!


Vremea s-a imbunatatit semnificativ si de pe virful Papusa( 2508m ) putem vedea multe. Ne atrag atentia in specula creasta Oslei din Muntii Vilcan, Piatra Mare a Closanilor, Piatra Iorgovanului, Culmea Piule - Plesa, Virful si Lacul Peleaga, Vf. Retezat. Se distinge chiar si Vf. Gugu cel mai inalt din Godeanu.

Virful Peleaga

Timp de stat prea mult nu e. Urmeaza o lunga bucata de coborire, care azi chiar nu a fost punctul nostru forte. De la Papusa se merge in jos destul de abrupt. Trebuie sa ai genunchi tari si suspensii bune.

Creasta Custura - Papusa


Poteca e tot ingusta insa nu prea tine linia matematica a crestei. Se coboara in serpentine scurte. Mai sunt si zone alunecoase cu bolovani, insa nimic din cale afara de periculos.



Coborirea se incheie intr-o sa ascutita, dar foarte spectaculoasa. De aici vom incepe sa urcam. La inceput mai tare, pe citeva stinci. Ocolim virful Papusa Mica( 2370m ) si ajungem intr-o zona extrem de spectaculoasa: Sub noi sunt niste pereti mari de stinca, se vede si refugiul Stina de Riu, inca departe. Ramona si Dan nu mai au rabdare. Mai urcam mult? Pe unde trebuie sa coborim oare? Saua Custurii nu se vede fiindca ceata incepuse sa puna stapinire pe creasta. Din cauza asta nu ne era clar pe unde va fi poteca noastra.

Spre Poiana Pelegii



Asadar ajungem pe ceata in Saua Custurii. Acolo gasim poteca marcata cu triunghi albastru catre Stina de Riu. Marcajul pare nou, sunt si destui stilpi pe traseu, poteca e clara. La inceput merge in coborire usoara pe curba de nivel. Dupa citeva sute de metri iesim din ceata si putem avea o imagine clara asupra a cit am putut cobori de pe Vf. Papusa. Mi se pare enorm, ca in linie dreapta Papusa e chiar aproape.

Peleaga si Papusile

De asemenea admiram creasta Custura - Papusa, una dintre cele mai frumoase creste ale Retezatului. De aici incolo ne punem pe coborit, dar tot asa incet si cu grija. Suntem putin ingrijorati. Linga Stina de Riu e montat un cort mare, cei de acolo au facut foc. Oare om mai gasi loc in refugiu?

Mergem la vale mereu, ne apropiem din ce in ce mai tare. Dar mai avem de depasit un ultim obstacol: trebuie sa traversam Cascada Ciomfu, pe la baza ei. Lucru aparent nu foarte usor. Ramona are un complex la traversarea riurilor dupa niste cazaturi in apa. De data asta decide sa nu riste, se descalta si trece prin apa. Dan o urmeaza, iar apa rece ii face bine umflaturii de la glezna. Eu aleg traversarea pe pietre: Ma ajuta mult si betele.

De aici e simplu cam in 10 minute suntem linga refugiu unde ii reintilnim pe cei doi timisoreni. E deja intuneric. Ne povestesc ca pe la Taul Tapului i-a prins ploaia. Noi am scapat pentru ca, asa cum va spuneam, Cineva acolo sus ne iubeste.

Linga refugiu niste localnici din Pui au improvizat un cort: au taiat ramuri mari de brad peste care au pus folie de plastic. Au in fata cortului un foc mare. De undeva rasuna o muzica, va las sa ghiciti voi de care..

Tura insa nu s-a terminat trebuie sa ne ducem la masina sa ne aducem cele necesare pentru dormit. Mai stam un pic de povesti cu timisorenii iar apoi dam stingerea. Linga noi petrecerea a continuat pina dimineata.

 



Ziua urmatoare a fost superba, soare mult, temperatura ideala. Din pacate a trebuit sa anulam excursia. Glezna lui Dan s-a umflat serios si el calca cu greu. Apa rece al riului il mai ajuta intrucitva. Eu si Ramona facem o scurta incursiune pina la cascada Ciomfu. Facem poze si urcam pe linga ea pina dam de o mare de jnepeni care ne blocheaza inaintarea. Nu ne suparam prea tare ca zona e plina de afine.

Cascada Ciomfu

Revenim la refugiu unde il gasim pe Dan ceva mai in forma. Luam bagajele si plecam catre casa.


Si la final datele tehnice:

Traseu:
Ziua1:
Stina de Riu - Taul Tapului - Portinel inchise( marcaj punct rosu ) - Suua sub Vf. Mare( banda rosie ) - Vf Mare - Saua Vf. Mare Caldarea cu Lacul Galesu( triunghi rosu) - Valea Rea ( cruce rosie ) - Vf. Taupu ( nemarcat ) - Vf. Papusa ( banda rosie ) - cresta Papusa - Custura - Saua Custurii ( cruce galbena ) - Stina de Riu ( triunghi albastru )
Durata: 13 ore

Ziua 2:
Stina de Riu - Cascada Ciomfu ( triunghi albastru )
Durata: 10 minute pina la baza cascadei

Circuitul din prima zi a fost cu siguranta unul reusit in ciuda incidentului neplacut. Practic am parcurs o buna bucata a Retezatului salbatic, mai putin cunoscut si colindat. A fost o excursie de nota 10 pe care mi-ar place sa o repet cindva.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017