Călare și pe jos în Munții Parîng și Latoriței
Data publicării: 11 nov 2014
Încă de anul trecut, de la ultima vizită în Parîng îmi venise în minte ideea traseului pe care o să îl descriu în continuare. De multe ori mi s-a întâmplat aşa: mers, văzut, plăcut, venit idei, şi luat de la capăt.
Anul ăsta am pregătit un traseu de două zile cu plecare şi sosire la Cabana Groapa Seacă, un circuit care să ne ducă prin căldări, pe la lacuri, dar şi pe creasta principală.
Am plecat dimineaţă din Braşov cu Dusterul lui Dan în care ne-am mai urcat Ramona, Ioana, Dorin şi eu. După vreo 5 ore de mers am ajuns la Cabana Groapa Seacă. Am lăsat maşina acolo, în curtea cabanei. Am plecat apoi pe jos, pe şosea până la podul Jiețului.
Am cotit apoi la stânga, pe lângă o clădire folosită şi am intrat pe un drum forestier. După câteva sute de metri îl părăsim pe la dreapta, urcând o pantă înierbată. Avem două marcaje: o cruce galbenă şi o cruce roşie. Noi vom urma crucea galbenă care trebuie să ne ducă lângă Lacul Verde. Crucea roşie nu am idee unde duce.
Urcăm prin pădure, la început destul de abrupt. Ieşim într-o poiană unde iarăşi urcăm printre nişte ierburi mari. Dăm într-un vechi drum forestier. Mergem pe el şi dăm într-o altă poiană. Vine ploaia şi ne adăpostim sub un brad bratrîn. Profităm de ocazie pentru a face pauză de masă.
Căutam continuarea traseului care nu e foarte evidentă. Trebuie mers de-a lungul poienii, traversat un pârâu( sursa bună de apă! ) şi mers spre est cam pe curba de nivel. De aici marcajul e rar şi vechi însă poteca e largă şi evidentă. În plus locurile sunt abrupte şi n-ai pe unde să te abaţi. E ceaţă, nu se vede peisaj mai deloc. Din când în când întâlnim momâi.
Mergem prin ceaţă cam fără repere, la un moment dat trebuie să coborâm şi să traversăm un alt pârâu. Apoi intrăm iarăşi în pădure şi urcăm uşor până ieşim în golul alpin. De aici ne orientăm mai bine după momâi care sunt mai dese decât marcajul. La un moment dat dăm de o bifurcaţie marcată pe o piatră: în stânga Lacul Verde, în dreapta Lacul Îngheţat.
Mergem la stânga însă de aici încolo nu mai există marcaje. Nu ştim cât de departe e lacul şi mergem pe unde ni se pare că e mai bine. Oricum se apropie seara şi trebuie să căutăm un loc de pus cortul. Prindem un dâmb înierbat care urcă uşor. La capătul său sunt ce a mai rămas dintr-un gard cu plasă şi stâlpi de beton.
Puţin mai sus găsim un pârâu şi un loc drept numa’ fain de pus cortul. Decidem să rămânem aici şi să aşteptăm vremuri mai limpezi pentru mâine dimineaţă. Bănuiala mea e că ne aflăm undeva sub Vf. Cârja. Ştim că pentru a ajunge în creasta va trebui să parcurgem un traseu nemarcat.
În timpul nopţii mi se confirmă bănuiala: ies afară pe la 4 dimineaţa, e un cer limpede, nu mai e ceaţă iar luna luminează crestele. Dimineaţa e frumoasă tare. Mergem să cercetăm zona. Mai sus e o altă căldare glaciară unde bănuim că ar trebui să fie Lacul Cârja. Bineînţeles că lacul nu e unde credeam eu. Dar după o plimbare matinală la braţ cu GPS-ul de la telefon reuşesc să ajung şi pe malul său.
Lacul Cârja
Lacul Cârja e situat într-un loc tare pitoresc: e înconjurat de creste ascuţite. Ies în evidenţă Custura Cârja, vârfurile Cârja şi Stoenița. Mă tot uit în sus în speranţa de a găsi o modalitate de a ajunge pe creastă. Cam peste tot e abrupt şi pietros.
Lacul Verde
Strângem corturile şi pe la ora 10 plecăm spre creastă. Alegem urcarea drept pe vârful Stoenița. Sus, pe creastă apar primii turişti. Urcarea e solicitantă, mai ales din cauza grohotişului şi a rucsacilor grei. Avem şi un incident. O piatră a luat-o la vale şi a prins viteză. Ramona era chiar pe traiectoria ei. Impactul a fost unul important pentru că Ramona s-a ales cu pantalonii rupţi şi cu câteva vânătăi.
Spre vârful Stoienita
După ce ne-am liniştit am continuat urcarea. Nu am ieşit chiar pe vârf ci undeva în dreapta lui, către Cârja. Din locul ăsta ar trebui să depăşim problemele de orientare fiindcă urmează să mergem doar pe marcaj. Atmosfera e frumoasă, relativ limpede.
Începem să înaintăm către vârful Gemanarea( 2437m ) şi spre prăpăstiile din jurul său. Astfel ajungem în împărăţia pietroasă ce culminează cu vârful Parîngul Mare sau Mândra(2519m), cum îi spun ciobanii.
Urcarea e relativ uşoară, mergem bine şi ajungem pe vârf unde facem o binemeritată şi lungă pauză. Astăzi Parîngul e destul de populat. Grupuri mai mari sau mai mici urcă pe munte dinspre Transalpina ori dinspre Petroşani.
De pe vârf putem admira lacurile din Căldarea Roşiile. Urmează să coborâm pe la ele. Facem poza de vârf şi plecăm spre Şaua Gruiu. Coborârea e abruptă şi ne pune genunchii la grea încercare.
În Şaua Gruiu dăm de un grup de vreo 20 de polonezi. Unul dintre ei ni se adresează în limba romană şi ne întreabă cât mai e de mers până pe Parîngul Mare. Au venit aici cu un minibus care îi aştepta mâine dimineaţă la Groapa Seacă. Omul e tare haios: ne spune că vorbeşte româneşte “mic” exemplificând şi cu degetele.
Pe malul Lacului Mândra
Polonezii pornesc spre vârf, noi către lacul Mândra. Coborârea e şi mai abruptă dar se termină relativ repede. Stăm puţin pe malul lacului pe care îl găsim astăzi liniştit şi limpede. Continuăm coborârea către Lacul Lung şi Lacul Roşiile. Între cele două lacuri ne oprim pe un pietroi mare şi plat pentru a lua masa. Vremea pare că vrea să se strice iarăşi. Se înnoreaza, crestele sunt încet-încet învăluite în ceaţă.
Lacul Zănoaga Stânii
Mergem mai departe la vale şi trecem pe lângă Lacul Zănoaga Stânii. Ne amintim cu plăcere faptul că anul trecut am stat aici cu cortul, locul e foarte bun şi în plus ai aproape şi sursa de apă. Aici e ultimul lac. Mai departe se merge pe un tăpşan cu iarbă. Se coboară mai abrupt la un moment dat până în apropierea râului.
Ca să ajungi la Refugiul Agăţat există două variante, ambele marcate cu punct roşu. Noi o alegem pe cea care merge pe lângă râu. E mai frumoasă şi mai spectaculoasă fiindcă mergem permanent pe lângă căderi de apă.
La final trecem apa pe o punte cam fragilă iar de aici mai sunt doar câteva minute până la refugiu. Găsim Refugiul Agățat gol şi decidem să rămânem aici. A fost o idee bună findcă am petrecut o seară agreabilă în poieniţa. Rând pe rând mai apar câteva grupuri care se îndreaptă spre Groapă Seacă.
Vin şi polonezii noştri cu care purtăm o spumoasă discuţie în limba romană. Deşi au timp să ajungă la Groapa Seacă ei vor să doarmă la cort şi mă întreabă unde ar mai fi loc să pună vreo 10 corturi. Le indic capătul drumului forestier, dar până acolo mai este cam o oră de coborât.
Ultimul grup mai mare e format din nişte arădeni foarte simpatici, membri ai clubului Condor. Aproape de lăsarea întunericului mai vin trei polonezi. Nu vor să doarmă în refugiu şi îşi cauta loc de cort. Socializam şi facem schimb de băuturi: noi le dăm palinca şi primim şliboviţa.
Noaptea trece repede, a şi plouat. Pe la 7 dimineaţa telefonul decretează: Nimeni nu doarmeeee! Nimeni nu doarmeeee! Nimeni nu doarmeeee!
Refugiul Agăţat
Şi nimeni nu a mai dormit. Ne-am făcut bagajul şi am coborât către Groapa Seacă. Cam după o oră am ajuns la drumul forestier şi am văzut un loc cu iarba culcată, semn că acolo au dormit polonezii.
În urmă cu câteva săptămâni aici a fost o viitură în toată regula. Râul a muşcat pe alocuri din maluri, a stricat şi partea de sus a drumului. Vremea e tot capricioasă, e plin de ceaţă şi, deşi mai avem aproape o zi întreagă la dispoziţie nu ştim ce să facem, unde să mergem. Dan ne propune să mergem cu Dusterul până în Şaua Ștefanu şi de acolo să urmăm drumul Strategica până la Ciunget.
La Groapa Seacă ne reîntâlnim cu polonezii şi arădenii, toată lumea se pregăteşte de plecare. Noi mergem cu maşina pe Transalpina până în Şaua Stefanu. Imediat ce intrăm pe Strategica ieşim desupra ceţii. E peisaj frumos. Dan ne duce până la finalul instalaţiilor de transport pe cablu. Pârtia de schi şi peisajul sunt încântătoare. Aici însă s-a făcut o mare risipă de bani construindu-se nişte telescaune şi telegondole care nu vor funcţiona nicioada la capacitate maximă. În plus, pentru că schiorii nu au decât puţine locuri de cazare aproape de pârtie.
Mergem către vârful Puru. Bate vânt straşnic afară dar asta nu ne împiedică să urcăm. Mai fusesem pe acest vârf acum câţiva ani şi ştiam că efortul merită. Putem vedea bine creasta Parîngului, Lacul Vidra, creasta Munţilor Lotru, Piatra Tîrnovului. În plus în perioada asta e plin de afine.
Şi într-adevăr nu am fost dezamăgiţi, vizibilitatea a fost destul de bună şi ne-am putut bucura în voie de peisaj. După vârful Puru( 2049m ) se coboară tare către Stâna Pietrii într-o şa al cărei nume nu îl ştiu. De acolo vom începe urcarea către unul dintre cele mai mari vârfuri din Munţii Latoritei, Fratoșteanu Mare( 2053m ). Pe drum mai facem pauze pentru poze şi admirat peisaj. Din ceață încep să se vadă şi vârfurile estice ale Parîngului: Micaia, Mușetoaia, Galbenu, Păpuşa.
Când ajungem pe vârf se elibereza de nori şi creasta Parîngului care din locul ăsta se vede în totalitate. Prilej numai bun pentru o lecţie de geografie în teren pe tema identificat vârfuri. Stăm şi noi pe vârf şi facem poza de grup pentru posteritate.
De aici încolo va fi numai coborâre. Pe cealaltă parte a Fratoșteanului cineva a scris mare cu pietre numele vârfului. Ca la Hollywood. O ultimă privire în spate şi Dusterul se băgă în pădure. Mergem încet până ajungem la Plaiul Poienii, unde este un canton bine întreţinut unde la nevoie se poate cere adăpost.
De la Plaiul Poienii în jos drumul e groaznic. A fost distrus de ploi, bolovanii mari sunt însă depăşiţi cu grijă de maşina noastră. Ajungem în sfârşit pe vale care e de nerecunoscut. Şi aici viiturile şi-au făcut de cap. Aproape de Ciunget apele au muşcat tare din mal. Încă puţin de mai rupeau trebuia să facem cale întoarsă. Dar am trecut cu bine şi am ajuns la civilizaţie după aproape 50 de kilometri de mers pe drum de pământ.
A fost prima dată când am parcurs un munte cu maşina. E adevărat, e confortabil, nu te bate vântul însă satisfacţiile sunt mai mari când mergi pe jos şi transpiri.
Şi la final, datele tehnice:
Ziua 1:
Cabana Groapa Seacă - Lacul Cârja ( cruce galbenă )
Durata: 4 ore
Ziua 2:
Lacul Cârja - Vf. Stoienița - Vf Parîngul Mare - Şaua Gruiu(banda roşie) - Căldarea Roşiile - refugiul Agăţat( punct roşu )
Durata: 9 ore
Ziua 3:
Refugiul Agăţat - Cabana Groapa Seacă( punct roşu )
Durata: două ore
Apoi cu Dusterul am parcurs Munţii Latoriței de la Şaua Ștefanu la Ciunget
Mai multe poze găsiţi aici:
Munţii Parîng:
http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Paring%20-august-2014
Munții Latoriței:
http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Latoritei%20-17-08-2014
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
maria obarse
15 nov 2014 11:24:28
Multumim Familiei Balaban pentru exceptionalele poze din Dolomiti-Marmolada,si cele din "autohtonii" Latoritei si Parang,parcursi "calare si pe jos". Si daca tot ne-ati invatat cu narav,ingrosam obrazul si mai cerem, atunci cand ocaziile se ivesc. Un sfarsit de saptamana cat mai agreabil si numai la vesti bune!