Calare si pe jos in Muntii Paring si Latoritei

Data publicarii: 11 nov 2014

Inca de anul trecut, de la ultima vizita in Paring imi venise in minte ideea traseului pe care o sa il descriu in continuare. De multe ori mi s-a intimplat asa: mers, vazut, placut, venit idei, si luat de la capat.

Anul asta am pregatit un traseu de doua zile cu plecare si sosire la Cabana Groapa Seaca, un circuit care sa ne duca prin caldari, pe la lacuri, dar si pe creasta principala.

Am plecat dimineata din Brasov cu Dusterul lui Dan in care ne-am mai urcat Ramona, Ioana, Dorin si eu. Dupa vreo 5 ore de mers am ajuns la Cabana Groapa Seaca. Am lasat masina acolo, in curtea cabanei. Am plecat apoi pe jos, pe sosea pina la podul Jietului.

Am cotit apoi la stinga, pe linga o cladire folosita si am intrat pe un drum forestier. Dupa citeva sute de metri il parasim pe la dreapta, urcind o panta inierbata. Avem doua marcaje: o cruce galbena si o cruce rosie. Noi vom urma crucea galbena care trebuie sa ne duca linga Lacul Verde. Crucea rosie nu am idee unde duce.

Urcam prin padure, la inceput destul de abrupt. Iesim intr-o poiana unde iarasi urcam printre niste ierburi mare. Dam intr-un vechi drum forestier. Mergem pe el si dam intr-o alta poiana. Vine ploaia si ne adapostim sub un brad bratrin. Profitam de ocazie pentru a face pauza de masa.

Cautam continuarea traseului care nu e foarte evidenta. Trebuie mers de-a lungul poienii, traversat un parau( sursa buna de apa! ) si mers spre est cam pe curba de nivel. De aici marcajul e rar si vechi insa poteca e larga si evidenta. In plus locurile sunt abrupte si n-ai pe unde sa te abati. E ceata, nu se vede peisaj mai deloc. Din cind in cind intilnim momai.

Mergem prin ceata cam fara repere, la un moment dat trebuie sa coborim si sa traversam un alt parau. Apoi intram iarasi in padure si urcam usor pina iesim in golul alpin. De aici ne orientam mai bine dupa momai care sunt mai dese decit marcajul. La un moment dat dam de o bifurcatie marcata pe o piatra: in stinga Lacul Verde, in dreapta Lacul Inghetat.

Mergem la stinga insa de aici incolo nu mai exista marcaje. Nu stim cit de departe e lacul si mergem pe unde ni se pare ca e mai bine. Oricum se apropie seara si trebuie sa cautam un loc de pus cortul. Prindem un dimb inierbat care urca usor. La capatul sau sunt ce a mai ramas dintr-un gard cu plasa si stilpi de beton.

Putin mai sus gasim un parau si un loc drept numa’ fain de pus cortul. Decidem sa ramanem aici si sa asteptam vremuri mai limpezi pentru maine dimineata. Banuiala mea e ca ne aflam undeva sub Vf. Cirja. Stim ca pentru a ajunge in creasta va trebui sa parcurgem un traseu nemarcat.


In timpul noptii mi se confirma banuiala: ies afara pe la 4 dimineata, e un cer limpede, nu mai e ceata iar luna lumineaza crestele. Dimineata e frumoasa tare. Mergem sa cercetam zona. Mai sus e o alta caldare glaciara unde banuim ca ar trebui sa fie Lacul Cirja. Bineinteles ca lacul nu e unde credeam eu. Dar dupa o plimbare matinala la brat cu GPS-ul de la telefon reusesc sa ajung si pe malul sau.

Lacul Cirja


Lacul Cirja e situat intr-un loc tare pitoresc: e inconjurat de creste ascutite. Ies in evidenta Custura Cirja, virfurile Cirja si Stoenita. Ma tot uit in sus in speranta de a gasi o modalitate de a ajunge pe creasta. Cam peste tot e abrupt si pietros.

Lacul Verde


Stringem corturile si pe la ora 10 plecam spre creasta. Alegem urcarea drept pe virful Stoenita. Sus, pe creasta apar primii turisti. Urcarea e solicitanta, mai ales din cauza grohotisului si a rucsacilor grei. Avem si un incident. O piatra a luat-o la vale si a prins viteza. Ramona era chiar pe traiectoria ei. Impactul a fost unul important pentru ca Ramona s-a ales cu pantalonii rupti si cu citeva vinatai.

 

Spre virful Stoienita

Dupa ce ne-am linistit am continuat urcarea. Nu am iesit chiar pe virf ci undeva in dreapta lui catre Cirja. Din locul asta ar trebui sa depasim problemele de orientare fiindca urmeaza sa mergem doar pe marcaj. Atmosfera e frumoasa, relativ limpede.



Incepem sa inaintam catre virful Gemanarea( 2437m ) si spre papastiile din jurul sau. Astfel ajungem in imparatia pietroasa ce culmineaza cu virful Paringul Mare sau Mindra(2519m), cum ii spun ciobanii.


Urcarea e relativ usoara, mergem bine si ajungem pe virf unde facem o binemeritata si lunga pauza. Astazi Paringul e destul de populat. Grupuri mai mari sau mai mici urca pe munte dinspre Transalpina ori dinspre Petrosani.



De pe virf putem admira lacurile din Caldarea Rosiile. Urmeaza sa coborim pe la ele. Facem poza de virf si plecam spre Saua Gruiu. Coborirea e abrupta si ne pune genunchii la grea incercare.

Lacurile Mindra, Lung si Rosiile


In Saua Gruiu dam de un grup de vreo 20 de polonezi. Unul dintre ei ni se adreseaza in limba romana si ne intreaba cit mai e de mers pina pe Paringul Mare. Au venit aici cu un minibus care ii astepta maine dimineata la Groapa Seaca. Omul e tare haios: ne spune ca vorbeste romaneste “mic” exemplificind si cu degetele.

Pe malul Lacului Mindra


Polonezii pornesc spre virf, noi catre lacul Mindra. Coborirea e si mai abrupta dar se termina relativ repede. Stam putin pe malul lacului pe care il gasim astazi linistit si limpede. Continuam coborirea catre Lacul Lung si Lacul Rosiile. Intre cele doua lacuri ne oprim pe un pietroi mare si plat pentru a lua masa. Vremea pare ca vrea sa se strice iarasi. Se inoreaza, crestele sunt incet-incet invaluite in ceata.

Lacul Zanoaga Stinii


Mergem mai departe la vale si trecem pe linga Lacul Zanoaga Stinii. Ne amintim cu placere faptul ca anul trecut am stat aici cu cortul, locul e foarte bun si in plus ai aproape si sursa de apa. Aici e ultimul lac. Mai departe se merge pe un tapsan cu iarba. Se coboara mai abrupt la un moment dat pina in apropierea riului.



Ca sa ajungi la Refugiul Agatat exista doua variante, ambele marcate cu punct rosu. Noi o alegem pe cea care merge pe linga riu. E mai frumoasa si mai spectaculoasa fiindca mergem permanent pe linga caderi de apa.

 

La final trecem apa pe o punte cam fragila iar de aici mai sunt doar citeva minute pina la refugiu. Gasim Refugiul Agata gol si decidem sa ramanem aici. A fost o idee buna findca am petrecut o seara agreabila in poienita. Rind pe rind mai apar citeva grupuri care se indreapta spre Groapa Seaca.

Vin si polonezii nostri cu care putam o spumoasa discutie in limba romana. Desi au timp sa ajunga la Groapa Seaca ei vor sa doarma la cort si ma intreaba unde ar mai fi loc sa puna vreo 10 corturi. Le indic capatul drumului forestier, dar pina acolo mai este cam o ora de coborit.

Ultimul grup mai mare e format din niste aradeni foarte simpatici, membri ai clubului Condor. Aproape de lasarea intunericului mai vin trei polonezi. Nu vor sa doarma in refugiu si isi cauta loc de cort. Socializam si facem schimb de bauturi: noi le dam palinca si primim slibovita.

Noaptea trece repede, a si plouat. Pe la 7 dimineata telefonul decreteaza: Nimeni nu doarmeeee! Nimeni nu doarmeeee! Nimeni nu doarmeeee!

Refugiul Agatat

Si nimeni nu a mai dormit. Ne-am facut bagajul si am coborit catre Groapa Seaca. Cam dupa o ora am ajuns la drumul forestier si am vazut un loc cu iarba culcata, semn ca acolo au dormit polonezii.



In urma cu citeva saptamani aici a fost o viitura in toata regula. Riul a muscat pe alocuri din maluri, a stricat si partea de sus a drumului. Vremea e tot capricioasa, e plin de ceata si, desi mai avem aproape o zi intreaga la dispozitie nu stim ce sa facem, unde sa mergem. Dan ne propune sa mergem cu Dusterul pina in Saua Stefanu si de acolo sa urmam drumul Strategica pina la Ciunget.

La Groapa Seaca ne reintilnim cu polonezii si aradenii, toata lumea se pregateste de plecare. Noi mergem cu masina pe Transalpina pina in Saua Stefanu. Imediat ce intram pe Strategica iesim desupra cetii. E peisaj frumos. Dan ne duce pina la finalul instalatiilor de transport pe cablu. Pirtia de schi si peisajul sunt incintatoare. Aici insa s-a facut o mare risipa de bani construindu-se niste telescaune si telegondole care nu vor functiona nicioada la capacitate maxima. In plus, pentru a schiorii nu au decit putine locuri de cazare aproape de pirtie.



Mergem catre virful Puru. Bate vint strasnic afara dar asta nu ne impiedica sa urcam. Mai fusesem pe acest virf acum citiva ani si stiam ca efortul merita. Putem vedea bine creasta Paringului, Lacul Vidra, creasta Muntilor Lotru, Piatra Tirnovului. In plus in perioada asta e plin de afine.



Si intr-adevar nu am fost dezamagiti, vizibilitatea a fost destul de buna si ne-am putut bucura in voie de peisaj. Dupa virful Puru( 2049m ) se coboara tare catre Stina Pietrii intr-o sa al carei nume nu il stiu. De acolo vom incepe urcare catre unul dintre cel mai mare virfuri din Muntii Laoritei, Fratosteanu Mare( 2053m ). Pe drum mai facem pauze pentru poze si admirat peisaj. Din ceata incep sa se vada si virfurile estice ale Paringului: Micaia, Musetoaia, Galbenu, Papusa.



Cind ajungem pe virf se elibereza de nori si creasta Paringului care din locul asta se vede in totalitate. Prilej numai bun pentru o lectie de geografie in teren pe tema identificat virfuri. Stam si noi pe virf si facem poza de grup pentru posteritate.



De aici incolo va fi numai coborire. Pe cealalta parte a Fratosteanului cineva a scris mare cu pietre numele virfului. Ca la Hollywood. O ultima privire in spate si Dusterul se baga in padure. Mergem incet pina ajungem la Plaiul Poienii, unde este un canton bine intretinut unde la nevoie se poate cere adapost.


De la Plaiul Poienii in jos drumul e groaznic. A fost distrus de ploi, bolovanii mari sunt insa depasiti cu grija de masina noastra. Ajungem in sfirsit pe vale care e de nerecunoscut. Si aici viiturile si-au facut de cap. Aproape de Ciunget apele au muscat tare din mal. Inca putin de mai rupeau trebuia sa facem cale intoarsa. Dar am trecut cu bine si am ajuns la civilizatie dupa aproape 50 de kilometri de mers pe drum de pamant.

A fost prima data cind am parcurs un munte cu masina. E adevarat, e confortabil, nu te bate vintul insa satisfactiile sunt mai mari cind mergi pe jos si transpiri.

Si la final, datele tehnice:
Ziua 1:
Cabana Groapa Seaca - Lacul Cirja ( cruce galbena )
Durata: 4 ore

Ziua 2:
Lacul Cirja - Vf. Stoienita - Vf Paringul Mare - Saua Gruiu(banda rosie) - Caldarea Rosiile - refugiul Agatat( punct rosu )
Durata: 9 ore

Ziua 3:
Refugiul Agatat - Cabana Groapa Seaca( punct rosu )
Durata: doua ore
Apoi cu Dusterul am parcurs Muntii Latoritei de la Saua Stefanu la Ciunget

 

Mai multe poze gasiti aici:

Muntii Paring:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Paring%20-august-2014

 

Muntii Latoritei:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Latoritei%20-17-08-2014



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • maria obarse

    15 nov 2014 11:24:28

    Multumim Familiei Balaban pentru exceptionalele poze din Dolomiti-Marmolada,si cele din "autohtonii" Latoritei si Parang,parcursi "calare si pe jos". Si daca tot ne-ati invatat cu narav,ingrosam obrazul si mai cerem, atunci cand ocaziile se ivesc. Un sfarsit de saptamana cat mai agreabil si numai la vesti bune!

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017