Dolomiti, episodul 5: Il Giro de Sasslungo

Data publicarii: 11 dec 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Ne-am mutat in alta parte a Dolomitilor. Acum avem o noua tabara in mica si frumoasa statiune Arabba. Am gasit o cazare cu conditii bune si aveam sa ramanem aici pentru urmatoarele patru nopti.

Arabba este asezata la unul din colturile masivului Sella, la 1645m. De fapt intregul masiv e inconjurat de statiuni renumite de schi: Val Gardena, Corvara in Badia sau Canazei.

Desi a plouat toata noaptea vremea pare ca vrea sa se indrepte. Astazi ne programam o excursie ce are ca obiectiv muntele Sassolungo. Traseul nostru va porni de linga Rifugio Passo Sella, aflat mai jos de pasul omonim. Pentru asta avem de urcat tare 9 km cu masina pina in Pasul Pordoi unde facem o pauza scurta de admirat frumuseti. Pasul Pordoi este situat intre masivele Sella si Marmolada, la o altitudine de 2239m.

De aici coborim sustinut catre Canazei. Undeva drumul se bifurca iar noi reluam urcarea, de data asta catre Pasul Sella. Desi la prima vedere distantele sunt mici, ele se parcurg in timp destul de mult din cauza drumurilor serpuite de altitudine.



Ne lasam masina in Pasul Sella(2244m) intr-o parcare neamenajata. De acolo coborim pe jos cam 10 minute pina la Cabana Pasul Sella. Linga cabana este parcare mare, cu taxa dar si o instalatie de telegondola, varianta imbunatatita a celei de pe Monte Cristallo.

Aceasta se vede ca a fost construita mai de curind: cabinele sunt tot pentru doua pesoane insa nu mai au aspectul ala de tomberon. Pretul este de 13 euro pentru urcare si 16 pentru urcare si coborire.

Linga instalatie gasim un panou care explica destul de bine traseul pe care doream sa il facem si noi. Practic, deasupra cabanei se ridica doi munti masivi despartiti de o mica sa, Forcella Sassolungo. Cel din Stinga este Sassopiatto, cel din dreapta Sassolungo.

In aceasta sa este finalul instalatiei de telegondola care se termina chiar linga cabana Toni Demetz( 2685m ). Ne propunem sa urcam pe jos de data asta si sa inconjuram Sassolungo. Sau, cum zic italienii, sa facem Il Giro de Sassolungo.

Masivul Sella

Urcarea pina la cabana inseamna vreo 600 de metri diferenta de nivel. Si se urca abrupt. Cu toate astea, poteca nu ne-a obosit asa ca pina sus am facut putin peste o ora. Un timp surprinzator. De pe drum ne intoarcem sa admiram masivele Sella si Marmolada, ambele extrem de spectaculoase. Sella se remarca prin stincariile rosiatice si turnurile de piatra.

 

Marmaolada, numita si regina Dolomitilor,  e inconfundabila din cauza ghetarului.

Poteca merge in parelel cu telegondola. Are multi clienti astazi. Dar si pe jos e ceva lume, e adevarat, mai putina. Cabana e asezata intr-un spatiu strimt si ai impresia ca Sasso Piato si Sassolungo o vor strivi intr-o buna zi.



La cabana iarasi ne atrage atentia un cuplu cu copil mic. La aceasta altitudine este rece. Un curent permanent ne bate peste fata. Copilul e pus intr-un rucsac port-bebe. Desi abia poate sa mearga este echipat regulamentar, cu bocanci, geaca si pantaloni de softshell.



Mai departe ne asteapta o coborire adevarata printre cei doi colosi de piatra. Vom cobori parca mai abrupt decit am urcat. In fata noastra se intinde o vale superba de piatra strajuita de pereti verticali.

Bineinteles ca amatorii de via feratta au un loc de joaca serios cu trasee care te pot urca la 3181m cit are Sassolungo sau la 2969m cit are Sassopiatto.

In saua din stinga se afla Cabana Toni Demetz

Coborirea ne pune anumite probleme fiindca poteca e alunecoasa si abrupta. Dar cu rabdare, grija ducem treaba la capat fara sa avem vreun incident. Urmeaza mai apoi o portiune mai plata. Din cind in cind ne intoarcem sa vedem ce am coborit. Oricum ai face si oriunde te-ai uita nu gasesti decit frumusete.



Coborim catre cabana Vicenza, aflata la 2256m si avind o virsta venerabila, 120 de ani in 2014. Calculati voi cind a fost construita.


Facem o pauza de masa pe niste pietroaie mari aflate linga cabana. In zona exista si sursa de apa. Am baut, n-am patit nimic, deci e sigura.



La masa nu am fost singuri. Ne-au tinut companie niste pasari mici, negre, cu ciocul intens colorat in galben. M-am imprietenit cu ele si le-am dat sa manince din palma niste musli. Intre timp vremea pare ca se strica. Nori negri amenintatori dau tircoale crestelor.

Teoretic partea mai dificila a traseului s-a terminat. Din ceea ce citisem urmeaza un lung ocol pe curba de nivel pina la Rifugio Emilio Comici.



Nu a fost chiar asa: au urmat portiuni de urcare, de coborire, pete zapada, grohotis, poteca sapata in stinca, asemanator cu ceea avem noi in Cheile Nerei. Ce a fost frumos e ca tot timpul am mers pe la altitudini ce au depasit 2000m si intotdeauna am avut abrupt in stinga noastra.

Traseul ce inconjoara Sassopiatto


Poteca aceasta e destul de populara. Am depasit mai multe grupuri de turisti insa majoritatea au ales un traseu ce inconjoara amindoi colosii Sassolungo si Sassopiatto. Si traseul asta merita facut mai ales ca nu e nevoie de efort mare, nu e cazul sa faci urcari si coboriri abrupte. Este perfect pentru familisti sau oameni trecuti de prima tinerete.


Incet-incet norii pun stapinire pe cer insa nu ne facem prea mari griji pentru ca suntem aproape de Rifugio Emilio Comici. Si chiar cind ajungem la cabana se porneste iarasi o ploaie zdravana. Asteptam cuminti afara sub acoperisul cabanei.



Bucatarii de acolo gatesc tot felul de deserturi, care mai de care mai apetisante. Cabana pare a fi una de lux. Afara are ceea ce se numeste un dog-bar, adica un loc amenajat unde poti da de mincare la caini. E prima data cind vad asa ceva. Linga e o terasa mare, umbrele multe si locuri de joaca pentru copii.

Stam si ne gindim iarasi ca cineva acolo sus ne iubeste. E a cincea ploaie dupa care scapam neudati in Dolomiti. dupa cele patru de ieri de la Cinque Torri.

Rifugio Emilio COmici

Dar hai sa vedem ce e si cu numele acestei cabane: Emilio Comici este un alpinist italian, nascut in anul 1901. A trait putin, doar 39 de ani. A facut numeroase ascensiuni in Alpii estici, in Dolomiti si Alpii Iulieni. Are la activ peste 200 de ascensiuni realizate in premiera. Era numit Ingerul Dolomitilor. A murit tot pe munte intimpul unei ascensiuni realizate linga Val Gardena.



De la cabana mai avem cam o ora pina la cabana Sella unde trebuie sa inchidem circuitul. Sunt doua cai de a ajunge. Una care te duce lin si una care te urca pina intr-un punct de belvedere ca apoi sa te coboare la Rifugio Passo Sella. Prima varianta are un indicator sugubat: e vorba de un carucior.



Noi mergem pe varianta care sa ne duca spre punctul de belvedere. E bine ca dupa ploaie atmosfera s-a curatat. Vedem in zare niste munti specaculosi, o combinatie de verdeata la baza cu stinci catre cer. Atunci nu stiam dar aveam sa ne lamurim: e grupa muntilor Odle-Puez.

Urcam voiniceste pina pe un platou. Aici a fost creat un fel de balcon cu panouri explicative. Practic afli fiecare denumire la tot ceea ce vezi.



Sunt fascinat de masivul Sella. Pare misterios, inaccesibil. In dreapta, chair linga pas se gasesc cele trei turnuri din Sella. Cel mai mare ajunge la 2831m.

Deasemenea se vede tare frumos Marmolada. Pe undeva mi-e ciuda ca n-am urcat astazi pe ea. Dar ce mai conteaza. In Dolomiti oriunde ai merge e imposibil sa nu iti placa.



Citim si explicatiile aferente muntilor Odle Puez. Conform planului, maine o sa mergem acolo. Si tare cred ca o sa ne mai placa.

In spate sunt cei doi giganti de stinca despre care v-am vorbit astazi.

Plecam de la punctul de belevedere catre Cabana Passo Sella. In curind o si vedem. In departare, tot pe masivul Sella distingem firele si statia finala a telecabinei care pleca din Pasul Pordoi.



Ajungem cu bine si incheiem circuitul cam dupa 6 ore. Ma duc pina in pas dupa masina, pe niste poteci nemarcate dar care scurteaza mult drumul. Dan si Ramona ma asteapta linga cabana.

Pe drum traiesc un moment de tip Heidi,, fetita muntilor. Vaci( care nu sunt mov!) se odihnesc intr-un peisaj de vis.

Recuperez masina si ii iau pe companionii mei. Intoarcerea o vom face prin alta parte, prin Pasul Gardena, Corvara in Badia si Passo Campolongo.



Sassolungo vazut din Passo Gardena

 

Passo Gardena

Ne oprim putin si in pasul Gardena(2136m), si el asezat intr-un loc minunat intre masivele Sella Odle-Puez. De la cabana Gardena pleca mai multe trasee, cel mai indraznet ducind pe virful Piz Boe(3152m), cel mai inat din muntii Sella.

Vremea se stica de tot iar coborirea pina in Corvara(1568m) e dificila pe ploaie si vizibilitate scazuta. Mai apoi ne asteapta inca un pas, Campolungo(1870m) si coboirea finala in Arabba. Va tot precizez altitudini pentru ca distantele pe sosea pot parea mici insa diferentele de nivel sunt mari. Soselele sunt adesea agatate pe stinci de te si miri cum au fost facute. Iar italienii au o multime de sosele de altitudine care mie mi se par mai frumoase decit ale noastre Transfagarasan si Transalpina.



Si la final recapitulare:
Traseu:
cu masina: Arabba - Passo Pordoi - Passo Sella( 18km, 40 de minute )

pe jos:
Il Giro de Sasslungo adica Rifugio Passo Sella - Rifugio Toni Demetz - Rifugio Vicenza - Rifugio Emilio Comici - Rifugio Passo Sella.
Durata: 6 ore

Si iarasi cu masina: Passo Sella - Passol Gardena - Corvara in Badia -  Passo Campolongo Arabba( 30km, o ora ).

 



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • maria obarse

    11 dec 2014 09:26:31

    Minunata excursia voastra si iata ca face si prozeliti.Ne vom incumeta la vara sa facem si noi traseele "perfecte pentru oameni trecuti de prima tinerete",asa cum bine precizati voi. Caruciorul ala de copii spre Passo Sella,indica cam acelasi lucru,adica e indicat si pentru.... cei nascuti mai devreme (n.n.). Ma intreb cam cum ar marca ai nostri un asemenea traseu?Cred ca in cel mai fericit caz,un bunic cocosat cu nelipsitul baston in mana!? "Dog Bar"-ul este destul de frecvent si in Alpii Elvetieni,(Pasul Grimsel,Pasul Simplon,Grimmelwald,etc.). Va multumim si asteptam Odle Puez.

  • Octavian Paun

    11 dec 2014 15:26:59

    Foarte frumos, va invidiez sincer ! Asteptam continuarea ;)

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017