Dolomiti, episodul 6: gruppo Odle-Puez

Data publicarii: 16 dec 2014

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

O noua zi ne prinde in imparatia Dolomitilor. Astazi avem in plan o deplasare in frumoasa statiune Val Gardena si o ascensiune in grupa Muntilor Odle-Puez. Citisem cu o seara inainte cite ceva despre traseu. Realitatea insa a fost, ca de obicei in ultimele zile, peste toate asteptarile. Si asata in sensul bun.

Drumul pina la Val Gardena a durat destul de mult. Am prins citeva ambuteiaje datorate unor lucrari. Si din cauza asta am mers in ultima parte bara la bara. Intirzierea avea sa ne coste si la propriu. Citisem ca din Val Gardena se poate ajunge cu masina pina aproape de Col Reiser, la 2100m. Si n-a fost asa.

Col Raiser


Drumul ne-a dus la o statie de telegondola iar de acolo era un semn de acces permis doar pentru vehiculele autorizate. Facem o scurta sedinta si hotarim ca in cazul asta sa urcam cu telegondola ca sa scutim timp. A fost o alegere fericita.



Telegondola catre Col Raiser este una moderna. Varinata 3.0. Cabinele sunt mari, de 6 persoane, nu trebuie sa fugi pe linga ele si sa te sui in mers. E prima telegondola moderna cu care am fost in Italia. Si ultima. Pretul a fost relativ mare, 12 euro de persoana pentru o urcare. Daca urci si cobori pretul este de 17,50 euro.



Gondola ne duce lin si rapid pina la Col Raiser, la 2104m. Aici exista o cabana mare cu o terasa de unde poti vedea multele cabane si creste din jur. In citeva zeci de metri ajunge la Baita Odle. Linga exista o harta mare a masivului Odle-Puez. O studiem si hotarim traseul.



Si acum sa lamurim termenul Baita. El desemneaza o cabana de dimensiuni mici. Cele mari se numesc Rifugio.



In prima parte ne vom indrepta pasii catre Rifugio Firenze, aflat la 2037 metri si construit inca din 1888. Drumul pina aici a fost lejer, in coborire usoara, pe o poteca larga cu destule puncte de belvedere. Ne atrage atentia Sassolungo, muntele pe care urcasem cu o zi in urma. Linga cabana se afla o adapatoare pentru vite, exact asa cum se gasesc si pe la noi.

Sassolungo

La Rifugio Firenze este o mare intersectie de trasee. Te poti indrepta fie catre grupul Odle, fie catre Puez. Noi am optat pentru prima varianta.

 


Incepem sa urcam in directia virfurilor Sas Rigais(3125m, stinga) si Gran Furcheta(2924m, dreapta). Poteca nu e asa dificila insa ceea ce ne surprinde e faptul ca in teren exista mai multe intersectii de trasee decit cele figurate pe harta. Vremea incepe sa fie mai putin prietenoasa, se aduna nori si suntem amenintati de ploaie.

Mittagscharte

Ne oprim la intersectia catre Mittagscharte si ne imbracam mai bine. Dan alege sa se menajeze si nu mai urca cu noi catre valea de sub virful Gran Furcheta. Eu si Ramona ne apucam de urcat o caldare glaciara, pe un drum destul de abrupt aflat la granita intre vegetatie si stinca.

Odata ajunsi in acea caldare nu mai e loc de iarba ci numai de ariditate si piatra. Drumul nu este marcat insa poteca e evidenta. Si ce e si mai frumos e faptul ca gasim flori de colt.

Gasim doi turisti vorbitori de limba germana, excelent echipati. Cei doi tot studiaza o harta si o carte in cautarea unor trasee de via feratta. La final ne intreaba pe noi daca stim unde este intrarea intr-un anume traseu. Desi nu erau semne se vedeau totusi citeva poteci care duceau la baza peretilor. Pina la urma cei doi renunta, probabil speriati de norii tot mai amenintatori.


Puez


Ma asteptam, sa gasesc un lac in caldarea asta. In Carpati de obicei asa se intimpla dupa o astfel de urcare, pe acest tip de vale. Am ajuns la un alt etaj insa, cel al pietrelor mici si al stincilor gigantice. In plus belvederea catre Puez este extraordinara.

Nu mai continuam catre virfuri fiindca ambele se ating pe trasee de via feratta. Revenim in traseul marcat sa il recuperam pe Dan care ne asteapta cuminte si pesimist.Crede ca de data asta nu mai scapam de ploaie. Dar pe noi cineva de sus ne iubeste si noi stim asta :)


 

Ne indreptam apoi pe sub creasta care virful Seceda. Urcarea e lina si usoara. Deocamdata nu depunem cine stie ce efort. Ne oprim linga niste stinci mari. Locul se numeste Pieralongia. O doamna mai in virsta care merge singura ne cere lamuriri despre cum poate ajunge la Rifugio Firenze. Asta stiu sa ii spun si o ajut cu placere, mai ales ca are o harta foarte bine detaliata.

 



Pe noi in schimb ne asteapta, contrar asteptarilor o coborire la Baita Pieralongia, o cabana din lemn aflata la 2290 de metri altitudine. Soarele biruie norii si de aici incolo avem numai vreme frumoasa.


Gruppo Puez, Sella si Cabana Troier


Mai jos este Rifugio Troier(2250m), o constructie mai mare, tot din lemn. Virsta acestei cabane este de 150 de ani. Aproape de ea se afla un lac.

 

 



Pe noi ne astepta o urcare mai serioasa catre Forcella Panna. La inceput mergem  pe o poteca normala strimta, coborim usor si urcam mai abrupt pina intr-un loc unde primim un ajutor neasteptat. Este vorba de o poteca pavata cu dale(!) avind pe margine balustrade din lemn. No, asa conditii de urcat pe munte n-am mai avut.

 



Ajungem in Saua Panna si vedem si peste munte. Peisajule coplesitor: catre nord se vad niste munti inalti, cu ghetari. Creasta Odle e si ea ascutita foarte tare. Ochesc putin mai sus niste stinci. E clar ca trebuie sa mergem pe ele. Tinem creasta matematica si cam in 5 minute suntem intr-un loc de belvedere minunat, aflat pe un fel de balconas natural. Creasta Odle isi desfasoara virfurile in fata noastra: Pitla Fermeda, Gran Fermeda, Odla.

 



Vedem si poteca ce coboara de pe Mittagscharte. In partea opusa e o vedere exceptopnala cu masivele Sella, Sassolungo, iar intre ele, in fundal cred ca este Rosengarten. Tot locul asta e plin de cabane si cabanute, care mai deca mai cochete. Ce imi place la nebunie e faptul ca nu sunt una linga alta, ca sunt facute din lemn incadrindu-se extraordinar de bine in peisaj.



Tinem o vreme creasta matematica, avind permanent prapastie catre dreapta si pasune catre stinga. Iarba se vede ca fost tunsa cu ceva utilaj fiindca a ramas un model demn de stadioanele de fotbal. Coborim apoi abrupt pina la poteca pavata. Mergem pe curba de nivel pina la o cabana mare numita Seceda.

 

Cabana Seceda

Cabana asta nu e doar cabana ci si statia superioara a unei telecabine. Este situata la 2450m sub virful omonim. Ramona propune sa urcam si pe virf. Merg doar eu, Dan se va odihni pe o bancuta cu belvedere superba.

 



Virful nu e chiar departe, cam la 15 minute de cabana. Se urca sustinut pe un drum lat si pe linga un gard care teoretic de protejeaza de caderile in gol. Chiar linga virf este o cruce mare cu un Iisus crucuificat, asemanatoare cu ceea ce gasim si la noi in tara.



La citiva metri este virful. Dar modul in care e marcat acesta merita toata atentia. La prima vedere pe virf e un gard de tabla, ruginit, montat circular. Undeva exista si un spatiu ca sa poti ajunge in interiorul sau.



Odata ajuns in interior, poti avea parte de o lectie de geografie ad-hoc. Punctul acesta permite o belvedere de 360 de grade. Practic tot ceea ce vezi cu ochii este marcat pe acest gard. Sunt desenate frumos piscurile, numele lor si altitudinea. O idee superba. Am avut noroc si de vreme buna asa ca am putut beneficia din plin de acst gard-panou explicativ.

 


Virful Seceda are 2500m si a fost cel mai inalt punct atins astazi. Mai departe ne asteapta o coborire sanatosa, de vreo 1300m diferenta de nivel. Asadar, dragi genunchi, avem treaba serioasa.

Pentru inceput mergem pe o poteca eleganta, tot pavata. Pe drum suntem abordati de niste turisti veseli. Ne spun ca trebuie neaparat incercam un snaps la cabana de mai jos. E cel mai bun din lume. Si dupa cite se vede ei au incercat multe…

 

 



Ajungem si noi la cabana Sofie insa nu ne oprim decit pentru o poza. Cabana beneficiaza de un cadru natural exceptional. Este facuta cu mult bun gust si cu siguranta e o placere sa stai acolo..chiar si numai pentru un snaps!

 



Noi continuam la vale. Nu mai tinem cont de marcaje ci incercam sa ne orientam dupa instalatia de telegondola cu care am urcat de dimineata. Ce e fain e ca gasim posibilitatea de a scurta cumva drumul, fara sa mai fie nevoie sa mai mergem pe la Col Reiser. Exista o retea de poteci si drumuri pe care te poti descurca foarte bine cind este si vizibilitate buna. Mergem pe linga cabanute, casute, intilnim chiar si o mica biserica din piatra.

 

 

Mai jos dam si de brinduse aflate aproape de o cabana numita Cuca. Si in Romania avem o Cabana Cuca in Muntii Iezer-Papusa.


Atmosfera e iarasi placuta, s-a limpezit bine. Pe coborire avem mereu ochii catre masivele Sella si Sassolungo. Mai trecem pe linga o alta cabana, numita Gamsblut.

 



Ajungem in sfirsit sub telegondola. Dam de traseu marcat dar si de o zona mlastinoasa. Mergem cu grija mai ales ca poteca nu pare umblata. Ne asteapta citeva coboriri mai sanatoase si in final ajungem la un drum mare pe care mai circula si masini 4x4. Putin mai sus, la cabana Sangon o gasca vesela s-a apucat de cintat.

 



Noi inca mai avem destul de coborit si chiar daca suntem pe drum trebuie sa fin atenti caci terenul e abrupt. Asta e drumul ce leaga Val Gardena de Col Raiser si abia acum am inteles de ce e restrictionata circulatia pe acest drum.

Coborim si trecem in revista numerele de pe stilpii telegondolei. Dan monitorizeaza permanent altitudinea. Desi am mers mult si abrupt uneori, tot mai avem. Facem o pauza linga un izvor cu apa rece si limpede. Profitam si facem plinul.

Ar mai fi vreo 6 stilpi. Genunchii ne obosesc insa nu avem ce face si mergem cu convingere la vale. Cabinele s-au oprit de ceva timp. Spre norocul nostru ultimii stilpi sunt apropiati unul de celalalt si incepem sa vedem si cladirea statiei de baza a telegondolei. In spatele ei avem masina. Parcarea e aproape goala asa ca o identificam foarte repede.

Astfel s-a mai dus o zi in Dolomiti. Chiar daca nu am atins altitudini mai mari ca la noi in tara, pot spune ca traseul de astazi a fost cel mai pitoresc din tot sejurul nostru in Dolomiti.

Traseu:
Val Gardena - Col Raiser - Rifugio Firenze - Baita Pieralongia - Seceda - Baita Sofie - Baita Cuca - Val Gardena
Durata: 7 ore

 

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • maria obarse

    16 dec 2014 11:40:24

    Scriam candva intr-un comentariu,ca si invidia e scrisa in legile omenesti,si constatam acum cu placere ca nu suntem singurii care nutresc astfel de sentimente,sincere, vis-a-vis de Familia Balaban,si ceea ce realizeaza,pentru ea si... pentru altii. Magnific! Va multumim si va rugam sa nu ne uitati nici in viitor. Si pentru ca se apropie Craciunul, si Anul Nou,va uram sa aveti Sarbatori fericite,sa vi se implineasca toate visele in 2015, sa ramaneti la fel de tineri,de altruisti si de frumosi,la cat mai multe iesiri montane si numai bucurii. La multi ani fericiti!

  • Bogdan

    17 dec 2014 03:36:02

    Multimi pentru urari si aprecieri. Mai am destule povesti de scris asa ca nu speriati. O sa umblam prin munti si in continuare.

  • Schneider Hans

    29 dec 2014 05:00:50

    Hallo Bogdan,dupa ultimul meu comentari pe Situl tau ma apucat dorul de acasa si in 2012 am mai revenit inca odate in Romania si am fost prin muntii Fagarasului unde ma-mi simtit iarasi acasa .Ma bucur ca ai fost si prin Dolomit si mai mult aproape pe poteci unde am umblat si eu . Muntii mei preferati unde im petrec des concediul mai ales prin imprejurimile Sasolungo / Seiser Alm / Sellagruppe .5 Stele pentru Situl tau foarte reusit . Hans din Wuppertal

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017