Italia: din nou la Venezia

Data publicarii: 16 feb 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Venezia este de asemenea un loc ce trebuie vazut daca ajungi in nordul Italiei. Pentru mine a fost a doua oara. Prima data am fost in Venezia in 2002 dar nu am apucat sa vad prea multe. Atunci am calatorit cu trenul, banii erau foarte putini. Planul era sa vad Venezia intre doua trenuri insa trenul cu care am ajuns a intirziat ingrozitor de mult asa ca am avut la dispozitie numai patru ore.

La 12 ani distanta, posibilitatile s-au imbunatatit asa ca am putut face un plan in care am rezervat doua zile pentru a vedea Venezia si insulele din jurul ei.

A cauta o cazare decenta si cu un raport bun pret - calitate este ceva destul de dificil. A sta chiar in oras implica bani multi cheltuiti. Cea mai la indemina optiune e sa te cazezi in Orasul Mestre aflat pe continent.

Noi am optat insa pentru sta in localitatea Cavalino, aflata tot pe continent , pe o peninsula aflata la est de Venezia. Practic aproape tot ce este in estul Veneziei este situat pe o limba ingusta de pamint plina cu statiuni. Am stat intr-un camping dar nu la cort. Am inchiriat o casa pe roti. Conditiile au fost bune, am avut bucatarie, baie, doua dormitoare si un living. Totul la 40 de euro pe noapte. In plus linga camping era un restaurant cu preturi bune. Marea era la 5 minute de mers pe jos.

Doamna de la receptie ne-a ajutat cu foarte multe informatii astfel ca am putut lua cele mai bune decizii in cunostrinta de cauza.

De la Cavalino am mers cu masina pina la Punta Sabbioni, de unde se poate lua vaporul in diverse directii. Noi ne-am luat un bilet care sa fie valabil 48 de ore pe orice vapor detinut de firma ACTV care circula in Venezia sau in insulele din jur. Practic am folosit transportul in comun din zona, ACTV-ul este echivalentul regiei autonome de transport in comun de la noi.

La Punta Sabbioni exista mai multe parcari insa nu toate au acelasi pret desi ofera aceleasi conditii. Asadar e bine ca inainte de a parca sa gasiti cel mai ieftin loc de parcare. Preturile variaza intre 4 si 7 euro pe zi.



Drumul cu vaporul dureaza cam 45 de minute si ne lasa aproape de buricul tirgului, Piazza San Marco. Ne dam jos de pe vapor si purcedem catre cel mai aglomerat loc al Veneziei. Desi e extrasezon, este lume multa si pestrita.

 

 



Trecem mai multe poduri peste canale. Pe unul dintre ele ne oprim pentru a admira Puntea Suspinelor, o trecere intre Palatul Dogilor si inchisoare. Se spune ca oamenii condamnati la moarte suspinau cind vedeau pentru ultima oara soarele de pe aceasta Punte a Suspinelor.



Cea mai mare atractie a Venetiei as spune ca e chiar Venezia insasi. Ideal ar fi sa ai suficient timp sa ii strabati canalele, labirinturile sa vezi macar cite o particica din cele 6 cartiere: Castello, San Marco, Dorsoduro, Santa Croce, San Polo si Canaregio.

Noi am optat pentru un circuit facut cind pe jos cind cu vaporasul care sa ne poarte prin locurile interesante. Personal mi-am dorit sa bat Venezia la pas, lucru aproape imposibil de facut intr-o zi caci dupa mai multe ore intervine inevitabil oboseala.

Venezia este totusi un oras cu probleme. Se spune ca se scufunda in fiecare an e adevarat foarte putin. Pozitia pe care o are este una care o face vulnerabila in fata inundatiilor. Combinatia, mare, apa sarata, aer poluat afecteaza incet-incet edificiile. Populatia Veneziei este in scadere. Turistii sunt mult mai multi decit poate suporta orasul. Practic Venezia este acum victima propriei celebritati.

Si acum e timpul si pentru putina istorie:

Venezia e un oras relativ nou daca e sa il comparam cu Roma sau Paris. Fundatia orasului a fost pusa in anul 421. Primul conducator, numit doge, a fost ales in anul 726, insa el mai degraba conducea o confederatie de asezari libere decit un simplu oras.

Mai tirziu, prin secolul al X-lea orasul care se nastea a stabilit legaturi cu diverse teritorii. Prosperitatea a cescut odata cu dibacia maritima a venetienilor. Fermitatatea guvernului a dus la coeziune politica si sociala. In secolul XIII Venezia stapinea cam trei sferturi din vechiul Imperiu Roman. Pe uscat, orasul si-a infrint principalii rivali maritimi, cel mai important fiind Genova. Apoi  s-a extins in nord-estul Italiei devenind un imperiu ce a ramas intact pina la venirea lui Napoleon.

Incepind cu secolul XIV imperiul a decazut treptat mai ales din cauza turcilor care au absorbit treptat imperiul maritim al Venetiei. Sfirsitul orasului independent a venit in 1797 cind a intrat sub stapinirea lui Napoleon. Apoi a trecut sub controlul austriecilor inainte de a se alatura Italiei unite in 1866.

Venezia este separata in doua de Grand Ganal, principala artera maritima. Pe fiecare mal exista cite trei cartiere.

Am inceput circuitul in Piazza San Marco pe care am regasit-o la fel de frumoasa precum mi-o aminteam. Parca ieri am fost aici. Palatul Dogilor e stralucitor iar vremea frumoasa ii sporeste aceasta aura.



Torre dell Orologio este un turn cu ceas construit in 1499. Pe fatada sa este o inscriptie care spune: Eu numar doar orele fericite.



Campanile este cea mai inalta constructie din Venezia, 98m, ofera cea mai frumoasa priveliste asupra Venetiei. Cind a fost construita, in anul 912, avea trei scopuri complet diferite:
clopotnita
punct de observatie pentru port
far pentru corabii

Turnul a fost de nenumarate ori spalat de ploi, corodat de apa sarata si lovit de fulgere. In 1902 a cedat si la vremea repectiva toata lumea s-a minunat de faptul ca nu a cazut mai repede. Pina in 1912 a fost construit un turn identic exact in acelasi loc, dar cu 600 de tone mai usor.

Astazi Campanile este un loc sufocat de turisti care pentru 8 euro au privilegiul de a petrece citeva ore la coada si mai apoi pot urca in turn. La fel este si la Basilica San Marco dar si la Palatul Dogilor.



Piazza Sana Marco este flancata pe trei laturi de o cladire impresionanta numita Procuratia, avind multe arcade. Pe vremuri a fost sediu pentru birourile administratiei venetiene. Acum, o parte a sa adaposteste Museo Civico Correr.



Basilica San Marco este poate cea mai cunoscuta cladire din Venezia. Ea a fost timp de aproape 1000 de ani gazda pentru moastele Sf. Marcu. Initial, in anul 832, a fost o capela in interiorul Palatului Dogilor. A fost modificata de patru ori. In 1063 dogele Contarini a pornit constructia pe care o stim astazi, cerind sa fie cea mai frumoasa vazuta vreodata. Lucrarile s-au incehiat in 1094 cind basilica a fost sfintita si  si declarata biserica oficiala a statului venetian. De atunci lacasul a mai fost impodobit cu diverse mozaicuri si decoratiuni.



Ca sa intri in basilica San Marco e nevoie sa stai la doua cozi: la prima trebuie sa iti lasi bagajele. La a doua sa iti iei bilete. Cind la fiecare coada sunt cite 200 de insi lucrurile nu stau deloc incurajator.

Tot in Piazza San Marco, linga catedrala nu se poate sa nu observi Palatul Dogilor sau Palazo Ducale.Timp de aproape 1000 de ani acesta a fost sediul mai multor institutii:al conducatorului Venetiei, dogele, al politiei secrete, al Curtii de Justitite, al inchisorii municipale, al camerelor de tortura.



Palatul Dogilor este coniderat una dintre cele mai frumoase cladiri gotice din lume. Exteriorul este un amestec de coloane, marmura complicat ornamentata si motive decorative sub forma unui trifoi cu patru foi.

Primul palat avea forma unei fortarete si data din anul 814. A fost  insa distrus de un incendiu in anul 976. Actualul palat  a fost construit incepind cu 1314, cind au inceput constructiile pentru Camera inferioara a parlamentului republicii venetiene. Forma sa actuala dateaza de la 1550. Chiar si dupa acest an existenta sa a fost serios pusa in pericol  de doua incendii care au adus constructia aproape de colaps. O vreme s-a pus in discutie demolarea ei si construirea alteia noi. Din fericire propunerea nu a avut succes. S-a optat pentru niste lucrari de restaurare care au salvat acest monument. 




Tetrarhii
 

Adam si Eva
 



Justitia

Betia lui Noe

Colturile palatului sunt impodobite cu statui. Cum vi dinspre Ponte de la Paglia vei vedea “Betia lui Noe”. Celelalte doua ii reprezinata pe Adam si Eva, iar ultima se numeste “Judecata lui Solomon”. Daca ridici privirea vei vedea statuia ce reprezinata Justitia, in ipostaza binecunoscuta cu balanta, sabia, dar nelegata la ochi.



Pe fatada dinspre San Marco iti atrag atentia doua coloane rosiatice, diferite la culaore de restul , care sunt albe. Coloanele ar avea aceasta tenta rosiatica pentru ca ar fi fost patate cu singele criminalilor ce ar fi fost spinzurati aici inainte de executie.

Toate aceste locuri sunt incredibil de aglomerate, e mult prea multa lume pentru gustul meu. In continuare am ales un itinerar gasit in ghidul Italiei scos de National Geographic. Acesta ne-a purtat de o parte si de cealalta a Marelui Canal, in cartierele San Marco si Dorsoduro.

 






Scapam de atmosfera sufocanta din San Marco si plecam pe malul apei urmind directia catre gara. Dupa citeva sute de metri aglomeratia dispare ca prin farmec si ne trezim in atmosfera autentica din Venezia: cu stradute inguste, poduri, canale. Sa nu va inchipuiti ca turistii au disparut de tot insa pe masura ce inaintam atmosfera devine tot mai respirabila.


Venezia e plina de piete si piatete. Aproape in fiecare gasesti cite o biserica frumos si bogat ornamentata. Intrarea in majoritatea dintre ele este libera. Am vazut multe, atit de multe incit am fost aproape sa le pierd sirul.

La un moment dat am ajuns pe un pietonal mai lat numit Calle Larga pe care am urmat-o mai mult timp. Amvizitat bisericile Santa Maria del Giglio si San Maurizio, aflate in pietele omonime. Am facut un popas de o inghetata in piata San Stefano si bineinteles ca nu am ratat ocazia de a vizita si biserica San Stefano.





Multe din cladirile Veneziei se afla intr-o stare avansata de degradare. Aveam sa constatam ca si in Venezia exista un turn inclinat, nu numai in Pisa. Acesta apartiene unei biserici si dupa cite am vazut, in jurul sau exista niste contraforturi care sa il fereasca de la colaps.





Piazza San Stefano este si ea de mari dimensiuni insa e departe de a fi la nivelui lui San Marco. Pe o latura a sa este un canal si mergem si noi de-a lungul lui. De asemenea ne atrage atentia o cladire mare, Palazzo Loredan.

Un pic mai jos gasim biserica Sf. Vidal. Probabil ca o sa va innebunesc cu nume de biserici, piete si palate. Venezia este plina de ele. Ajungem iarasi linga Canale Grande si traversam Podul Academiei, un pod de lemn de pe care ai una dintre cele mai frumoase privelisti asupra Veneziei. 



E plin de tot felul de ambarcatiuni insa cele mai faimoase dintre acestea sunt gondolele. Unele au in dotare nu numai gondolierul si si un tenor care sa iti cinte arii celebre dn opere. Acum se aude un O Sole Mio cintat excelent de un cintaret barbos. Locul acesta este probabil printre cele mai romantice din lume insa si romantismul are pretul sau format din trei cifre si incheiat cu simbolul euro.



Odata trecut podul ajungi la Galeria Academiei, practic muzeul de arta al Venetiei. Un oras atit de special era evident ca de-a lungul timpului a produs, arta, curente artistice, stiluri si bineinteles, proprii artisti.

Continuam plimbarea pe stradute strinte si din ce in ce mai putin umblate. Drumul ne duce linga o cladire unde vedem un panou interesant: Colectia Peggy Guggenheim.

Peggy Guggenheim etse o americanca nascuta in 1898 care mai apoi s-a stabilit in Europa, unde a devenit o figura proeminenta in cercurile artistice si o rafinata colectionara de arta avangardista. Cea mai mare parte din colectia ei este astazi expusa aici, in Venezia, la Palazzo Venier dei Leoni.

 



Iesim din nou linga apa si dam iarasi de o zona ceva mai aglomerata. Ne aflam in fata bisericii Santa Maria della Salute. Ne apropiem si aflam doua vesti: una buna, una rea. Vestea rea: biserica este inchisa. Vestea buna: urmeaza sa se deschida dupa ora 15. In plus intrarea este libera. Mergem in continuare pe linga apa.

Suntem cumva vis-a-vis de cartierul San Marco insa o parte din emblemele Veneziei, Campanille si Palatul Dogilor se pot vedea peste apa, de la locul numit Punta della Dogana.


Vom tine de aici mai tot timpul malul apei pina la un canal mai mare numit Rio di San Trovaso. Dupa citiva pasi dam de un cuplu de rusi venit cu copilul pentru poze artistice. Sunt insotiti de o gramada de fotografi si cameramani. Cei doi poarta haine rosii, sunt bine asortati unul cu celalalt si pozeaza in diverse ipostaze. In jurul lor citiva gura-casca privesc tot acest spectacol. La final avem si un moment amuzant: palariuta copilului este suflata de vint in mare iar tatal cheama un cameraman, ii ia geanta de la aparatul foto si apoi o pescuieste cu succes.



Ne aflam pe partea Vezeziei cu vedere la mare. Vis-a vis- se afla o insula maricica, cu niste constructii mari din caramida rosie. Este vorba de insula Giudecca.









Ne vedem in continuare de drum, trecem Rio di San Trovaso si, surpriza, scapam definitiv de aglomeratie si de turisti. Multe dintre strazi sunt complet goale. Probabil asa arata atmosfera din  Venezia inainte sa fie cucerita definitiv de vizitatori. E liniste si tihna. Din cind in cind ajungem in cite o piateta unde citiva oameni stau la taclale pe o terasa.

Intram si in biserica San Trovaso, pe care o gasim interesanta. Lucrurile incep sa se cam amestece in capul nostru, clar am vazut prea multe biserici azi. Ne indreptam mai apoi catre Campo San Barnaba, una din pietele mari ale cartierului Dorsoduro unde iarasi facem o pauza prelungita. Bineinteles ca nu ratam nici biserica San Barnaba.

Urmam cursul unui canal, numit, cum altfel, Rio di San Barnaba si facem un circuit care ne duce prin Piata Carmini si Piata San Sebastiano. Linga piata Carmini se gaseste Scuola Grande dei Carmini, gazda unor importante fresce realizate de pictorul Tiepolo. La biserica din piata San Sebastiano exista mai multe picturi realizate ce ii apartin lui Veronese.

Revenim in Piata Barnaba si incepem sa cautam un drum catre Grand Canale la o statie de vaporas. Lucrul nu a fost tocmai usor. Prima oara reusim sa iesim la canal insa statia era cam la o suta de metri mai la dreapta. Sa ajungi acolo pe drumul cel mai scurt s-a dovedit imposibil fiindca drumul era barat de doua canale peste care nu era pod. Asa ca trebuie sa intram din nou in labirintul cu stradute inguste si sa cautam drumul corect.



Cu vaporajul revenim in fata bisericii Santa Maria del Salute pe care de data asta o gasim deschisa. Ea este foarte impozanta si unul dintre reperele importante ale Veneziei. Cocotata chiar la gura Canal Grande, edificiul cu turn inalt ocupa un loc de frunte in peisajul orasului de peste 350 de ani.



 

Biserica asta are si ea o poveste foarte interesanta: a fost construita incepind cu 1631 pentru a respecta o promisiune: aceea de a construi o biserica in cinstea Fecoarei Maria pentru ajutorul dat in timpul epidemiei de ciuma in care se spune ca a murit o treime din populatia orasului.



Dupa ce molima a trecut s-a facut un concurs pentru alegerea arhitectului ce urma sa construiasca biserica. Cerinta era urmatoarea: sa construiasca ceva care sa faca impresie buna fara sa coste prea mult. Cistigatorul a fost Baldassare Loghena care a mai proiectat si fatadele altor cladiri celebre din Venezia: Scalzi, Scuola Grande dei Carmini, Ca Pesaro sau Ca Rezzonico.



Proiectul cistigator a primit numele de Salute care in italiana nu inseamna Salut, cum ne-am astepta. In functie de context are insemnatatea de sanatate ori salvare.

Interiorul impresioneaza mai mult prin dimensiuni. Biserica e aproape circulara, nu are nave. E pavata cu multa marmura si are mai multe altare si picturi. Cea mai importanta se afla pe altarul principal si o infatiseaza pe Fecioara Maria alungind ciuma.



Revnim  apoi, tot cu vaporasul in Piata San Marco. Linga ea exista parcari impresionante pentru gondole. Nu se putea sa merg la Venezia si sa nu va spun nimic despre ele. Gondola a devenit si ea unul dintre simbolurile de prima mina ale Venetiei.



Gondolelele de astazi cintaresc in jurul a 700 de kg  si au 280 de piese componente. Sunt construite din opt tipuri de lemn: lamai, larice, stejar, brad, cires, nuc, ulm si mahon. Sunt vopsite toate intr-un negru destul de sinistru. Pentru a mai estompa aceasta senzatie scaunele, pernele si celelalte decoratiuni au culori mai vii.



Fiecare gondola are o visla facuta din lemn de fag si un suport pentru visla. Fiecare este facuta pe comanda si personalizata. Gondolele au dimensiuni standard: 10,87m lungime si 1,42m latime. Una dintre laturi este cu 24cm mai lunga decit cealalta. Aceasta caracteristica reprezinta una din ultimele imbunatatiri aduse acestei ambarcatiuni si a fost adusa la mijlocul secolului XIX. Rolul ei este acela de a compensa greutatea gondolierului.

Prima atestare documentara a gondolelor dateaza de la 1094 cind cuvintul a aparut in textul unei legi ce urmarea reglementarea circulatiei barcilor in laguna.

Evolutia gondolei a fost una lenta. Apa putin adinca a lagunei, cu fundul plat si mlastinos, impunea constructia unei barci cu fundul plat. In secolul XIII gondolele aveau 12 visle. In secolul XV gondola si-a redus dimensiunile dar s-a imbogatit cu o cabina. De prin secolul XVI au inceput sa se adauge diverse decoratiuni si ornamente pretioase. Atit de multe si atit de pretioase incit a fost nevoie de o lege care sa interzica orice adaos ostentativ.



De atunci gondolele au devenit negre iar decoratiunile exterioare au fost limitate la trei: o coada rasucita, o pereche de cai de mare si ferro, prova cu multi dinti asemanatoare uni pieptene.

Ca sa te plimbi cu gondola trebuie sa ai ceva bani in buzunare si sa negociezi bine. Pretul se stabileste pentru barca( nu pentru numar de persoane ). Limita maxima este 5 pasageri. O plimbare standard dureaza 50 de minute. Daca iei cu tine si cintareti bineinteles ca te va costa in plus. Modul traditional de a calatori cu gondola este in picioare insa pentru turisti e mai sigur sa stea jos.


Revenim in Piata San Marco si mai dam o roata. Din pacate aglomeratia e tot acolo. Luam vaporasul pentru a face un tur complet al Marelui Canal, de la San Marco si pina la autogara. Cu ocazia asta impuscam doi iepuri: ne odihnim si admiram cladirile si podurile de pe Canale Grande. O astfel de calatorie este obligatorie pentru orcine viziteaza Venezia.

Ajunsi la autogara parca picam din cer intr-o alta lume. E zgomotul specific de oras, masini. In zona e amenajata o mare parcare pentru cei care doresc sa ajunga la Venezia cu masina. Poti lasa masina acolo( pentru 24 de euro pe zi ) dupa care trebuie sa apelezi la mijloacele de transport specifice: taxiuri pe apa sau transportul in comun cu vaporetto.





Trecem un pod maricel, numit Ponte de la Constituzione. Pe malul celalalt se afla gara din Venezia, numita Venezia Santa Lucia, o cladire mare cu foarte multe linii. Poti ajunge in Venezia cu trenul din orasul invecinat Mestre.



In cealalta parte a garii se gaseste Ponte delli Scalzi care uneste cele doua maluri ale Marelui Canal.

 



Stam putin in zona garii apoi plecam spre Casa de Aur sau Ca’D’Oro. Aceasta isi ia numele de la aurul ai alte materiale pretioase care acopereau pe vremuri fatada. Palatul a fost construit in forma actuala incepind cu anul 1420. Cladirea a fost multa vreme stapinita de niste proprietari cam nepasatori si din aceasta cauza s-a degradat odata cu trecerea timpului. In final a ajuns in proprietatea statului care a renovat-o si a deschis-o spre vizitare in 1927. Acum gazduieste Galleria Franchetti, o expozitie de picltura si sculptura medievala.



De la Casa de Aur ajungem intr-un pietonal mai larg. Ne vom intrepta spre Ponte Rialto, singurul pod peste Canale Grande pe care inca nu l-am traversat. Ne amestecam prin multime si tinem un ochi pe harta si altul inainte. Semnul cel mai clar ca ne aflam pe drumul cel bun este aglomeratia. Deja suntem in Rialto, centrul vechi al orasului. Ne incurcam de citeva ori insa in final iesim la apa si la Podul Rialto.

Magazin de masti

 

Muzeul de Istorie Naturala

 


Vazut de pe Marele Canal ai senzatia ca este un pod acoperit. In realitate nu e asa, e acoperit doar pe laterale unde exista mici magazine cu obiecte de mare valoare.




Priveliste de pe Ponte di Rialto

 

Primul pod construit pe locul acesta in 1180 a fost din lemn. Acesta a fost inlocuit de doua ori, in 1264 si in 1310, tot cu structuri din lemn. Care s-au prabusit, se pare, tot de doua ori, in 1444 sub greutatea multimii care se afla pe el in timpul unei festivitati, si in 1521. Podul de piatra a fost construit 1588 si 1591, sub indrumarea arhitectului cu nume predestinat, Antonio da Ponte. Acesta avea sa proiecteze si sa ridice Ponte di Rialto in actuala sa forma care dainuie pana in prezent.

Priveliste de pe Ponte di Rialto

Podul Rialto este un pod de piatra cu mai multe arcade in care acum stau inghesuite o serie de magazine de bijuterii si suveniruri. Doua rampe urca din parti pentru a se intalni romantic sub porticul din varf, unde turistii au talentul de a se ingramadi sufocant. Lungimea este de 28.8 metri, inaltimea de 7.32 iar latimea de 22.9 metri dar nu dimensiunile impresioneaza. Farmecul vine din alta parte si, pentru a-l descoperi, trebuie sa privesti ansamblul la o scara mai larga.

 



Faleza
 


Puntea Suspinelor
 


Palatul Dogilor
 


Piazza San Marco
 


Campanile
 


Poduri si canale

 

Deja se lasa seara, iar daca tot esti in Venezia si tot te-a apucat intunericul este recomandat sa faci o plimbare. Pina la urma te afli intr-unul dintre cele mai romantice locuri din lume. Desi eram obositi am facut-o si pe asta si nu ne-a parut rau deloc.

Strazile sunt mult mai libere, unele pustii de-a dreptul. Chiar si in Piazza San Marco e foarte putina lume si abia acum o poti aprecia adevarata ei atmosfera.

Ultima parte a zilei o petrecem pe cheu in drumul catre locul de unde ne va lua vaporasul. Admiram gondole, iahturi si chiar vase de dimensiuni mai mari care trec pe linga Venezia.

A fost o zi pe alocuri epuizanta dar totul a meritat. Prima data cind am ajuns la Venezia am stat patru ore si m-am considerat super-norocos. Acum ce-as putea sa mai spun? Am avut la dispozitie o zi intreaga. Si mai urmeaza inca una care va fi dedicata vizitarii insulelor din jurul Veneziei.

Iar la incheiere inca ceva: sa stiti ca Venetia este mai aproape decit credeti. Si mai mult, exista doua: Venetia de Sus si Venetia de Jos. Ambele in judetul Brasov. Acolo inca nu am ajuns.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Vlad

    19 feb 2015 03:08:46

    Frumos. Venetia este unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut. 2 zile mi se pare foarte putin. Eu am stat 5 zile (4 initia, si ne-am hotarat sa prelungim cu inca o zi sejurul) si pot sa spun ca nu am vazut tot. Nu am intrat in niciun muzeu. Mai tot timpul am batut Ventia la picior si bineinteles o zi a fost rezervata pt Murano, Burano si Torcello. M-as intoarce cu mare drag in Venetia, dar inainte pe lista mea sunt Florenta, Roma si Sicilia.

  • Maria Obarse

    19 feb 2015 12:17:00

    Sa te afli la Verona si sa nu mergi sa vezi Venetia,ar fi un adevarat sacrilegiu,chiar daca trebuie sa induri \'hoardele de turisti\" cum le numea E.Cioran.\r\nConstatam ca de voie de nevoie,v-ati \r\nacomodat cu aglomeratia,deh!\"scopul scuza mijloacele\".\r\nTotul a ramas incremenit in Venetia, ca acum o jumatete de secol,cand am vazut-o noi.Poate ceva mai multa lume,chiar daca este extrasezon.\r\nAti facut o alegere minunata,explicatiile super-complete,iar pozele....de nota 20 (Speram ca Ramona nu e invidioasa pe pozar si pe camera lui performanta).\r\nNe-am revazut tineri si am retrait senzatiile de atunci.\r\nInca odata felicitari,va multumim pentru poze,va uram sa ajungeti si voi in situatia rusului care recupera palariuta copilasului sau din apele Venetiei,revenind aici cand veti aprecia voi ca este util.\r\nVa imbratisam si mai asteptam.\r\n

  • Bogdan

    20 feb 2015 03:57:47

    Vlad: ai avut timp suficient sa bati Venezia la pas. 5 zile chiar ai ce face si nu trebuie sa mergi neaparat in viteza. La Roma si Florenta am fost si eu in 2002 si te asigur ca merita vazute. Eu unul m-am indragostit de Italia inca de atunci. Iti urez sa reusesti sa mergi peste tot pe unde iti propui.

     

    Maria: Unele lucuri e mai bine sa nu se schimbe chiar asa dintr-o data. Venezia este cu siguranta un loc unic in aceasta lume. Asta chiar daca unele orase isi mai aroga, complet nemeritat, titluri de genul Mica Venezie sau Venezia Nordului. Maria:

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017