Italia, prin Laguna: Burano, Torcello, Murano , Venezia si Lido

Data publicarii: 19 feb 2015

A doua zi petrecuta in jurul Veneziei am dedicat-o in principal pentru vizitarea Lagunei si a insulelor. De acum aveam ceva mai multa experienta: stiam unde sa mergem, ce vaporase sa luam. Dimineata ne prinde la Punta Sabbioni de unde va incepe calatoria noastra.

Despre Laguna se spune ca a fost o bariera protectoare a Veneziei. Apa a ajutat la pastrearea unei traditii marine care a intarit imperiul intins dominat de venetieni. Dar tot apa a fost uneori si blestem: mareele inalte au inundat de multe ori orasul. Apa marii tine loc de groapa de gunoi pentru fabricile de pe uscat.



Vaporasul vine la ora stabilita si ne poarta pentru inceput pe insula Burano, celebra pentru casele pictate in culori tari si pentru dantela extrem de fina. Debarcam si facem un tur al micii insule. Inca e dimineata, strazile sunt aproape pustii. Avem cu noi o mica harta dupa care ne ghidam. Oricum, nu ai unde sa te ratacesti.


Oraselul Burano este cunoscut pentru dantela sa, care se produce aici incepind cu secolul XV. Pe strazi e plin de magazine care vind asa ceva. Insa mai toata marfa expusa spre vinzare este importata. Doar citeva batrine mai fac cu adevarat dantela in stil traditional. Aceasta poarta numele de punta in aria, adica puncte in aer. Bineinteles ca exista si un muzeu al dantelei, numit Museo del Merletto.



Burano are un farmec aparte dat de casele frumos colorate.Se spune ca obiceiul a luat nastere pentru a-i ajuta pe soti sa isi ideintifice mai usor casa de la departare cind erau la pescuit pe mare.





Insula mai pastreaza  si aerul unei adevarate comunitati de pescari, cu barci ancorate pe mal, si plase intinse la uscat.




Ajungem si in piata centrala. Pe o latura a sa este o biserica destul de paraginita la exterior dar impecabil intretinuta la interior. O vizitam si pe ea apoi trecem pe principala strada de promenada. E plin de magazine care se ocupa cu comercializarea tesaturilor. Intr-un loc ne atrage atentia un fel de aprozar. Ce este cu adevarat deosebit e faptul ca acesta se afla intr-o barca. Acolo expusa marfa si clientii incep sa apara.

Incheiem vizita la Burano in jurul statiei de vaporas. Profitam de citeva minute libere si trecem un canam mai larg catre o alta mica insulita. Aici e mai mult teren agricol insa si un turn vechi si abandonat.

Aproape de Burano se afla o insula si mai micuta, Torcello. Aceasta insulita are doar citiva locuitori astazi. Despre ea se spune ca a fost prima insula din zona pe care  s-au stabilit oameni in secolul V. Este considerata locul de nastere al Veneziei.



Aluviunile care au blocat canalele si malaria au pecetluit soarta insulei inca din secolul XII. Insula are un singur grup de constructii la care se ajunge usor facind o plimbare de 5 minute de la locul debarcarii.

Urmam o alee simpla pe malul unui canal. Pe insula gasim vreo doua restaurante cu specific pescaresc, biserica Santa Fosa( datind din secolul XI) si Museo di Torcello.



Tot aici se mai gaseste o bierica veche, Santa Maria Assunta, prima biserica a Venetiei. Aceasta a fost construita in anul 639.

 

 


In toata aceasta zona centrala sunt expuse diverse statui. Locul e linistit insa mare lucru nu ai ce face mai ales ca bisericile sunt in lucrari de restaurare si le-am gasit inchise. Torcello poate fi un refugiu, o oaza de liniste daca te-ai saturat de atmosfera aglomerata din Venezia.

Plecam apoi insula Murano, poate cea mai faimoasa dintre insulele de linga Venezia. Insula a inceput sa prospere dupa anul 1291, cind cuptoarele sticlarilor venezieni eu fost mutate pe aceasta insula ca masura de prevedere impotriva incendiilor.



Sticla de Murano este celebra astazi in toata lumea. Cum era de asteptat pe insula se gasesc mai multe fabrici de sticla, si o puzderie de magazine, fiecare dintre ele fiind un adevarat muzeu. Se vind in general bijuterii insa exista si o sumedenie de alte obiecte facute din sticla: vase, pahare, farfurii, oglinzi,decoratiuni.

Se zice ca fabricarea sticle presupunea pe langa pricepere  si o discretie absoluta. Secretul tehnicilor speciale utilizate era pastrat cu sfintenie. Mesterii sticlari nu aveau voie sa paraseasca Republica, fiind amenintati cu moartea. Deci secretul fabricarii sticlei de Murano ramane adanc ascuns intre cladirile din caramida rosie si in clipocitul apei canalelor insulei, de sute de ani.

In schimb, mesterii sticlari aveau si anumite privilegii: puteau sa poarte sabie, beneficiau de imunitate in fata legii si aveau permisiune de a-si casatori fiicele cu nobilii venetieni.  Cu timpul multi venetieni au inceput sa-si construiasca case de vacanta in Murano, deoarece considerau ei ca focul din cuptoarele unde se prelucra sticla face bine pentru sanatate. Preturile erau si atunci astronomice, de aceea oglinzile, geamurile sau decoratiunile deosebit de frumoase  produse in aceste ateliere ajungeau sa impodobeasca doar  palatele regale si reşedinţele aristocraţilor din Europa, contra unor castiguri fabuloase.

Murano pare uneori o miniatura a Veneziei. Si aici exista un canal mare care desparte insula in doua insa si citeva canale mai mici. Un tur complet al insulei iti poate lua citeva ore insa va asigur ca merita. 

 



Noi am intrat in Murano prin zona farului, unde ne-a lasat vaporasul. Farul din Murano era Inainte din lemn si a fost de foarte multe ori inlocuit. Cel de astazi are in jur de 100 de ani , este facut din marmura alba.



De acolo am strabatut un pietonal larg, Calle Bresaggio pina ce am dat de un canal. Am mers de-a lungul sau unde invariabil am gasit o fabrica de sticla. De acolo am cumparat suveniruri sub forma de coliere sau cercei. Preturile au fost ceva mai bune decit la magazinele din centru. 



Am revenit apoi in zona cu canale si am mers catre zona centrala a insulei, unde se afla doua biserici mari, si doua poduri peste canale.

Primul monument intilnit, Chiesa di San Pietro Martire( Biserica Sfantul Petru Martir),  a fost ridicata in 1348. Are fatada din caramida rosie si se afla in piata cu acelasi nume. Ca sa ajungi la ea , trebuie sa traversezi canalul. trecand peste Ponte San Pietro Martire.



Putin mai jos, dar pe cealalta parte a canalului secundar, este Campo Santo Stefano, o mica piazzeta, in  mijlocul careia troneaza Turnul cu Ceas, care dateaza din secolul al XIX lea si care  este construit pe locul unei foste biserici din secolul al XII lea. Alaturi, Simone Cenedese a semnat o opera remarcabila din sticla de Murano. Este simbolul insulei Murano in perioada de Craciun si se numeste “Natale di luce in una cometa di vetro”  (Craciun luminos intr-o cometa de sticla).













Am continuat plimbarea pina la canalul principal. Am mers pe unul dintre maluri pina la o intersectie cu un alt canal. Am luat-o pe malul acestuia din urma si am poposit dupa citeva minute intr-o piata dominata de o biserica mare, dar din pacate inchisa.



Basilica di Santia Maria e Donato este o biserica veche si foarte frumoasa, care dateaza din secolul al XII lea.  Initial a fost dedicata doar Sfintei Maria, apoi si Sfantului Donat. De pe apa se vede si mai frumos, decat din strada. Turnul clopotnita este separat de biserica. Este renumita prin icoana Madonei facuta din aur si prin relicvele unui dragon legendar, omorat chiar de Sfantul Donato, care au fost aduse  aici pe mare, din Grecia, din  insula Kefalonia.



Dupa aceasta am luat vaporasul catre Venezia, catre statia Fondamente Nove. Din acest loc a urmat o plimbare prin labirintul de strazi care te duce in final in Piazza San Marco. Ce e inedit e faptul ca niciodata nu ai certitudinea ca te afli pe drumul cel bun. Din loc in loc exista cite o sageata care te directioneaza catre Piazza San Marco si ce ne mai bucuram atunci cind o gaseam.



Initial, cind am plecat de la Fondamente Nove, strazile erau aproape pustii. Se aglomerau treptat, si asta era semn ca suntem pe traseul corect. Pe masura ce ne apropiam apareau magazine multe care apartineau unor branduri de renume. Drumul ne-a scos in final in Piazza San Marco unde am intrat pe sub turnul cu ceas.



Vremea se cam  inrautatise incepuse sa picure. Chiar si asa tot era puhoi de lume. Ne-am indreptat spre statia de  vaporase unde ne-am imbarcat spre directia insulei Lido.

Desi celebra mai ales prentru hotelurile sale, am fost oarecum dezamagiti. Lido este o limba ingusta de pamint care gazduieste, printre altele, si un aeroport. Surpriza cea mare a fost insa atunci cind am coborit din vapor. In loc de canale am dat de strazi circulate de masini.


Dar Lido are ceva ce nu au celelate insule din jurul Veneziei si anume plaja. Evident nu puteam rata o scurta plimbare pe plaja si reintilnirea cu Marea Adriatica. Pe plaja am mai intilnit inca doi tineri din Romania.

Am facut cumva un circuit care sa ne aduca din nou la statia vaporasului. Plimbarea a fost una banala, pe trotoare, pe linga strazi circulate de masin sii marginite de locuinte. Totusi atunci cind am avut ocazia am iesit linga apa.



Si surpriza a venit imediat: un vapor de croaziera de mari dimensiuni traversa Laguna. Prima oara vazusem astfel de vase la Dubrovnik, in Croatia. Atunci insa stateau in port cuminti. Cel de aici era in plina viteza si se indrepta spre cine stie ce zari..

Am luat apoi vaporul si am revenit la Punta Sabbioni, iar apoi la Cavallino. Pe drum a plouat tare si ne-am refugiat la restaurantul de linga camping unde am savurat citeva specialitati locale.

A fost ultima zi petrecuta in Italia si a pecetluit poate cel mai frumos concediu petrecut pina acum.


Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • maria obarse

    22 feb 2015 02:57:44

    Am crezut ca sunteti exhaustivi doar in materie montana,dar suntem obligati de imprejurari sa constatam ca nu sunteti cu nimic mai prejos nici cand e vorba de turismul urban,maritim sau insular.\\r\\nExplicatii complete pentru orice doritor care intentioneaza sa va calce pe urme.\\r\\nPlaja adriatica a Insulei Lido,era considerata acum o jumatate de veac, ca fiind a indragostitilor,loc unde toate dorintele se implineau.Era full cu \\\"iubiti\\\" de toate varstele....\\r\\nFelicitari inca odata pentru excursia reusita,multumim pentru poze si...continuam sa asteptam si alte noutati de la voi.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017