O zi de toamna in Muntii Nemira

Data publicarii: 19 feb 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Era o zi de inceputul lunii octombrie. Vreme calduta si soare generos. La invitatia lui Dan urmeaza sa facem o excursie in Muntii Nemira. Ne-am adunat 4: Ramona, Eu Dan si Leo. Dan a fost pe post de ghid si am profitat din plin de asta ca si de faptul ca e posesor de Duster.

Am plecat cu masina din Brasov in directia Tirgu Secuiesc -Lemnia. De la Lemnia trecem pe un drum fortestier lung si stricat rau spre Cantonul Apa Rosie.  Fara o masina cu garda inalta si 16( adica 4x4 ) nu ai ce sa cauti pe acolo.

Drumul a durat neasteptat de mult. Dar in final am ajuns la canton unde am cerut citeva informatii. Ne-am intors un pic si apoi am plecat pe un drum la stinga. Am tinut drept inainte citiva kilometri pina la o poiana unde era o bifurcatie. Noi am luat-o la dreapta si nu a fost bine. Am incercat-o apoi pe cea din stinga, am urcat o serpentina si ne-am oprit intr-un loc in care drumul se inrautatea brusc si urca tare.



Ne-am dat jos din masina, am trecut piriul si imediat am dat de un marcaj cruce rosie care conform hartii ar trebui sa ne urce pina pe Vf, Sandru. Am urmat acest marcaj care ne-a scos din padure intr-o zona cu iarba inalta si uscata. Poteca era relativ clara insa pe portiunea asta au cam lipsit marcajele.


Urcam cu spor si ajungem pe coama uni deal. De aici in sus este iarasi padure si reapar marcajele. Se urca destul de consistent. La un moment dat din dreapta vine un marcaj punct albastru dar nu e nici o indicatie in teren unde ar putea duce. Putin mai sus e construit un refugiu nou din lemn.



Continuam pe linga refugiu si cam dupa 10 minute ajungem la o intersectie de trasee. Practic intilnim traseul de creasta banda albastra. O sageata ne indica directia corecta catre virful Sandru. Pe un alt copac se mai afla alte doua sageti insa ele sunt degradate si nu se poate distinge mai nimic.


Ne vedem in continuare de drum si in citeva minute iesim din padure intr-o zona cu vegetatie mai mica. Putin mai incolo este Vf. Sandru de 1640m, al doilea virf  ca inaltime din acesti munti. Privelistea nu e extraordinara pentru ca nu ne ajuta prea mult atmosfera.

Pe Vf. Sandru se gaseste un refugiu vechi din tabla. E un loc bun de adapost la nevoie. Insa acum se poate folosi foarte bine si refugiul nou din lemn construit, asa cum va spuneam, mai jos.

Facem o pauza mai consistenta sa imortalizam momentul. Doar Dan a mai fost aici, pentru restul este o premiera.

 



Revenim la intersectia de trasee si o luam pe banda albastra in directia Vf. Nemira Mica. Spre nemultumirea noastra avem de coborit cam multisor. Apoi mergem drept pina ajungem la o mare zona defrisata aflata sub Vf. Nemira Mica( 1627m). Drumul merge pe curba de nivel urcind usor. Intram iarasi in padure si iar incepem sa coborim pina ajungem intr-o poiana mare. Cautam un loc potrivit in care sa mincam si folosim un pietroi mare pe post de masa. E timpul sa degustam din bucatele gatite de Leo care este un bucatar desavirsit si autodidact.

Dupa masa facem o mica socoteala. Cu timpul suntem cam la limita insa ar fi ragaz sa incercam sa urcam pe Vf. Nemira Mare( 1649m, cel mai inalt din masiv ). Urcam voiniceste cu GPS-ul de la telefon in functie. Drumul se pare ca ocoleste virfurile asa ca parasim marcajul si mergem catre virful care noua ni se pare cel mai inalt si care este impadurit.



Ajungem pe creasta matematica a muntelui. Pe partea cealalta este destul de abrupt. Urcam pe margine ultimii metri pina la virf. Pe o sticca, in locul cel mai inalt sunt citiva brazi. Verific altitudinea este cea corecta. Mai incolo se mai vede un virf insa de aici pare ca este putin mai jos. Ulterior, dupa ce am ajuns acasa si am cautat poze pe Internet am vazut ca acolo era de fapt virful Nemira Mare.

Intoarcerea o facem pe acelasi traseu. Ne oprim putin la refugiul de lemn sa vedem ce conditii ofera. Locul este bine intretinut si foarte curat. Coborim, tinem mereu marcajul. Trecem de o poienita si mergem, si mergem si iara mergem.

Poteca e bine marcata dar ne e din ce in ce mai clar ca nu pe aici urcasem. Am bifat o noua premiera: aceea de a ne rataci cu marcaj. Totusi de la marginea padurii ne putem da seama care este situatia si pe unde e mai bine sa coborim.

De fapt marcajul ne da jos foarte brusc si ne duce taman unde era bifurcatia de care va povesteam la inceputul acestui jurnal. Pina la masina mai avem de mers cam 2km in sus dar ne descurcam bine si ajungem cu putin inainte sa se intunece.

Muntii Nemira mi-au parut foarte salbatici la aceasta prima vizita. Desi marcajele sunt intr-o stare relativ buna, potecile sunt putin umblate. Probabil animalele salbatice bat cel mai des drumurile din Muntii Nemira.

Iar la final recapitulare:
Traseu: Canton Apa Rosie - Vf Sandru(cruce rosie) - Sub Vf, Nemira Mica - Vf. Nemira Mare
Marcaje:
Canton Apa Rosie - Vf Sandru: cruce rosie
sub Vf. Sandru - Sub Vf, Nemira Mica - Vf. Nemira Mare: banda albastra

Durata: 7 ore



Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Al.Constantinescu

    02 mar 2015 11:46:05

    Vã urmãresc cu plãcere fotoreportajele. Vã mulțumesc și o rugãminte : CONTINUAȚI

  • Dan Codat

    08 mar 2015 17:54:01

    Sunt utile aceste documentare turistice, mai ales daca nu ajungem acolo, avem sansa de a vedea muntii prin aceste poze. Cat despre defrisarile care se vad in muntii nostri, durerea e mare. Vai si amar de neamul romanesc, sigur, ca multi romani, sper, in continuare, sa ramana muntii frumosi.

  • Bogdan

    11 mar 2015 07:45:06

    Va multumesc pentru aprecieri. Cu siguranta nu ma voi opri, sunt atitea locuri despre care inca nu am avut vreme sa scriu deloc.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017