Muntele Mare si Cheile Turzii

Data publicarii: 20 feb 2015

Aceasta excursie a fost una aniversara. Pe 12 octombrie implineam un an de la casatorie asa ca eu si Ramona am facut o tura in doi. Ideea a fost sa mergem intr-un loc nou, unde mai fusesem si sa fie si mai departe de casa.

Pina la urma am optat pentru o excursie in Muntele Mare, Salina Turda si Cheile Turzii. Ne-am cazat in Turda la Pensiune Alegria, unde am gasit gazde faine si conditii bune. Dis de dimineata am plecat catre statiunea Muntele Baisorii. Mai intai am mers pe Valea Ariesului apoi dupa localitatea Buru am luat-o la dreapta urcind pe un drum tare frumos pina se termina asfaltul, in fata hotelului Alpin.

Prin zona e cam pustiu. La hotel nu e nimeni sa ne dea citeva relatii. Iesim si dam de un domn care ne indruma catre Pensiunea Skiland si ne spune ca de acolo trebuie sa urcam catre Muntele Mare.



Mergem pina la Pensiunea Skiland unde intr-adevar ni se confirma informatia primita mai devreme. Urcam cu masina pina in zona unei pirtii de schi. Locul e frumos, deschis, cu belvederi largi catre muntii din jur. Initial am crezut ca drumul se opreste aici. Insa am vazut ca putem continua si am facut-o. Am urcat apoi am coborit intr-o sa larga.

Ne-am oprit linga un panou informativ. In Muntele Mare a fost amenajat un traseu tematic menit sa te duca prin locurile mai importante din zona. Pornim mai departe coborim intr-o sa unde gasim un al doilea panou care ne povesteste despre plantele aflate in zona si despre zonele umede, asa-numitele molhase. Locul este numit Mlastina de la Poduri.

 Putin mai sus gasim un loc bun de lasat masina, aproape de o stina. De acolo urmam niste stilpi de curent electric si ajungem intr-un drum larg unde probabil ca puteam merge si cu masina. Dar chiar si asa mi s-a parut ca ne-am dus prea departe motorizati.

Avem si marcaje, deocamdata doua, cruce rosie si banda rosie.  Mai sus gasim si indicatoare: crucea rosie merge la Lupsa, pe Valea Ariesului. Banda rosie tine in continuare creasta spre Ghetarul Scarisoara.



De aici mergem pe drum si pe banda rosie. In citeva minute ajungem intr-o zona cu bolovani mari asezati unul peste altul. Pare un mic peisaj desprins din Retezat.



Linga se afla si o sageata indicatoaere: spune ca pina la Scarisoara ai de mers cam 16-18 ore. Banda rosie nu urca pe virf, ci merge pe curba de nivel. Pe virful Muntele Mare( 1826m ) exista niste constructii care apartin armatei. Din cite cititsem nu e voie sa te apropii prea mult.

Si intr-adevar marcajul ne tine departe de virf si urmeaza sa ne treca pe alte plaiuri. Totusi noi vrem sa atingem altitudine cit mai mare si iesim de pe marcaj urcind totusi la mare distanta de virf. Ajungem in creasta matematica in zona uni virf secundar. De acolo zarim o stina mare si  un alt  drum. Coborim in acea directie. De departe se vede ca e si un panou tematic, deci clar, un punct de interes. Si asa a si fost. Linga stina am gasit un lac frumusel, cu apa limpede.

 


Am studiat noi panoul insa nu ne-am dat seama pe unde ar fi continuat traseul tematic, mai ales ca in zona nu mai era nici urma de marcaj. In aceste conditii am urcat direct catre Virful Muntele Mare. Nu de alta dar era cam singurul reper pe care il aveam. Platoul e mare si poti lesne sa o iei aiurea. La un moment dat am gasit si un drum , e drept cam napadit de iarba. Acesta ne-a dus chiar pe linga zona delimitata ce apartine armatei. Nu s-a luat nimeni de noi. As fi crezut ca locul e pustiu daca intr-un foisor nu as fi vazut pe cineva.



Drumul ne-a adus din nou pe marcaj si de acolo am tot tinut in jos. Vedem Scarita- Beelioara si Platoul Bedeleu, parti ale Muntilor Trascau. Taiem serpentinele drumului si undeva mai zarim un panou al traseului tematic. Mergem pina acolo si ne amuzam de numele locului: Popasul Broscutelor.



Revenim la masina si incheiem circuitul. Seara am petrecut-o la Cluj, unde nu mai fusesem de multi ani. Orasul l-am gasit schimbat in bine.

Ziua urmatoare ne trezim dis- de-dimineata. Aveam in plan doua obiective: primul dintre ele a fost Salinda Turda. Eu am mai fost aici de citeva ori pentru Ramona e prima data. Stiu cum arata salina si inainte de renovare. Lucrarile facute aici sunt impresionante dar mie mi se pare ca totusi s-a pierdut ceva din calitatea aerului acela sarat .



Inntram pe poarta veche, strabatem culoarul lung si ingust pina la intrarea in galeria cu ecouri. Aici orice sunet este multiplicat de citeva ori. Putin mai ncolo se afla masina de extractie, sau crivacul.



Continuam traseu si ne trezim aproape de tavanul minei Terezia. Exploatarea s-a facut sub forma unui clopot. In mina vecina, Rudolf, exploatarea avea forma unei catedrale.



Profitam de faptul ca e dimineata si nu e coada la lift. Coborim rapid si confortabil cu liftul cel nou ce are o forma cam neconventionala. Apoi, cu un alt lift ajungem pe fundul minei Terezia. Locul e chiar special: exista un lac si mai mult decit atit, o insula.

Partea faina e ca poti sa te plimbi cu barca pe acest lac. Bineinteles ca nu am ratat ocazia. Mai greu a fost sa ma obisnuiesc cu vislitul si cu mentinerea directiei corecte insa la final am adus barca la mal in cele mai bune conditii.



Am urcat apoi si ne-am plimbat un pic pe fundul minei Rudolf. Dupa aceea luat-o pe scarile de lemn pina aproape de tavan. Am facut si un tur al tavanului( daca pot spune asa) minei Rudolf iar apoi am iesit din salina.



Afara am gasit o vreme minunata. Ne-am pus pe drum si ne-am oprit la intrarea in Cheile Turzii. Atmosfera de aici e asa cum ma asteptam: lume multa, manele, alte muzici si fum de la gratare. Ce m-a surprins cu adevarat a fost asfaltul care acum ajunge pina la intrarea in chei.

Am lasat repede in urma acest loc si am trecut piriul Hasdate pe un pod de metal. In partea cealalta am platit pentru accesul in aceasta rezervatie.

Prima oara cind am fost in Cheile Turzii am optat pentru a parcurge cheile prin vale si apoi de a reveni pe versantul din partea stinga, daca e sa socotim dupa sensul de curgere al apei. 



De data asta lucrurile au sta diferit. Am ales sa urcam pe versantul drept si bine am facut. Ne-am bucurat de un peisaj minunat de toamna care ne-a acompaniat pe toata durata excursiei. Avem si marcaj, potecile sunt clare, schimbarile de directie sau intersectiile sunt semnalizate corespunzator.



Poteca ne duce printr-o padure de foioase si ne urca destul de repede pe versant. Avem de parcurs o zona deschisa cu foarte multe puncte de belvedere. A fost o adevarata palcere sa mergem prin acest peisaj. Am mers incet, cu rabdare, incercind sa ne bucuram de fiecare clipa

.

Si cum tot ce este frumos are si un sfirsit, vine si partea de coborire. Traseul devine alunecos si trebuie sa mergem cu mare grija ca sa nu cadem. Intr-un final ajungem in cealalta intrare a cheilor. Si aici e tot atmosfera de gratar si manele.

Trecem peste pietre paraul Hadate, cel care a sapat Cheile Turzii si tinem poteca ce merge prin chei. Pe drum is oameni de toate felurile si ne atrag atentia mai ales cei neechipati corespunaztor. Locul e pe alocuri umed si deci aluncos pentru sandale, adidasi, slapi si alta incaltaminte de genul asta.

In spatele cineva are o revelatie:
Uite ba, asa trebuia sa venim aici, cu bocanci si bete!



Ne vedem de poteca, trecem apa de citeva ori peste niste poduri. Din cind in cind ne mai oprim sa urmarim citiva alpinisti in actiune.  Terminam traseul cam dupa trei ore si mai stam putin de vorba cu domnul care vinde bilete la intrarea in rezervatie.

Per total a fost un weekend foarte reusit de care am fost amindoi multumiti.

La final o scurta recapitulare:

Ziua 1:
Turda - Muntele Baisorii - Muntele Buscat - cu masina
Muntele Buscat - circuit Muntele Mare - Muntele Buscat
Marcaj: partial banda rosie
Durata: 3 ore

Ziua 2:
Circuit Cheile Turzii
Durata: 3 ore



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • maria obarse

    04 mar 2015 10:32:15

    Frumos traseu pentru o ocazie speciala,(aniversarea unui an de la casatoria voastra,careia-i dorim sa ajunga la frumoasa cifra de 120,cu voi la fel de tineri si de indragostiti). Nu stiam ca au ajuns cu asfaltul pana la intrarea in Cheile Turzii,acum vreo 3 ani totul se sfarsea sus pe deal,de unde un drum accidentat te conducea pana in vale.Din pacate n-am vazut "Popasul Broscutelor"si pare ca locul se preteaza si pentru cei "nascuti mai devreme",nefiind dificil de abordat. Salina de la Turda,bate orice alta exploatare de sare din Europa.Daca se vrea, se poate,turdenii dovedind din plin acest lucru.Noi n-am avut curajul sa ne plimbam cu barcuta pe lacul de pe fundul minei,dar i-am admirat pe tinerii care faceau acest lucru. Multumim pentru poze,explicatii si va mai asteptam!

  • Dan Codat

    11 mar 2015 16:31:48

    Frumos !

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017