Padurea Craiului: pesteri, defileul Crisului

Data publicarii: 17 mar 2015

Fara indoiala Muntii Padurea Craiului reprezinta o parte putin cunoscuta din tara noastra. Informatiile gasite pe Internet au fost putine si de aceea am apelat la ajutorul unor personale de la CAR Cluj Universitar pentru mai multe lamuriri.

In mod cert Muntii Padurea Craiului inseamna pesteri. Daca te uiti pe o harta muntii astia par ciuruiti dar nu doar de pesteri ci si de exploatari miniere. De aceea planul creionat de noi a insemnat si vizitarea citorva pesteri.

Am plecat impreuna cu Ramona si Leo intr-o zi de vineri, 14 noiembrie 2014, pe un drum lung. Ne-am oprit la Vadu Crisului unde ne-am cazat pentru doua nopti.



Simbata am avut un program care a inceput dis-de-dimineata cu o deplasare linga Suncuius. Am gasit cu usurinta drumul catre Pesterea Unguru Mare. Ca sa ajungi la ea trebuie sa traversezi Crisul pe o punte lunga dar si sa apelezi la un ghid. Asadar, sunam ghidul si pina apare, inspectam citeva din traseele pitonate din zona. Nu ratam ocazia de a face poze.



Ghidul vine repede si este de fapt o doamna foarte de treaba. Deschide usa metalica de pe punte si ne conduce in Pestera Unguru Mare. Portalul pe care intram are dimensiuni impresionante., cam 20 de metri inaltine. Apoi se continua cu o galerie spatioasa. Interiorul insa nu este foarte spectaculos. Ceea ce am retinut e faptul ca pestera adaposteste citeva urme lasate de omul preistoric. Excavările arheologice au relevat o bogată activitate antropică începînd din neolitic. Pestera a oferit un adapost spatios pentru oameni si in plus acestia s-au bucurat si de lumina naturala.

Galeria de la intrare continuă, aproximativ 150 m, pe tot parcursul ei cu secțiuni între 33...15 m lățime și 25...15 m înălțime, apoi cotește la stînga unde se găsește izvorul pîrîului ce o străbate. Continuarea este lipsită de ramificații importante, terminusul aflînduse la aprox. 300 m și la +40 m diferență de nivel față de intrare. O importantă colonie de lilieci își are adăpostul în această peșteră.



Doamna ghid ne mai spune si cum sa ajungem la o alta pestera din zona, Unguru Mic. Pentru asta mergem inapoi catre drumul asfaltat si ne oprim linga niste cladiri parasite. Pe partea opusa a drumului se afla o alta punte. Trecem iarasi Crisul si dupa ce bijbaim un pic gasim si Pestera Unguru Mic. Personal mi-a placut mai mult aceasta avind culoare mai strimte si parca mai multe formatiuni.

De aici am plecat spre o alta pestera amenajata recent in zona, Pestera cu Cristale de la Mina Farcu. Drumul pina la ea a fost de o rara frumusete pictata in culori de toamna. Am folosit traseul Suncuius - Bratca - Damis - Rosia. care ne-a purtat pe dealuri, prin niste chei inguste in care se mai vedeau urmele unor foste exploatari miniere.

La citiva kilometri de satul Rosia se gaseste aceasta Pestera cu Cristale. De la Rosia trecem pe un drum neasfaltat. Drumul catre pestera este foarte bine semnalizat si practic nu exista pericolul sa o iei pe vreo cale gresita.

Urcam citeva serpentine si poposim intr-un loc mai larg aflat chiar linga fosta Mina Farcu. Suntem intimpinati tot de o doamna ghid cu care stam de povesti pina la ora programata pentru intrare. Pestera cu cristale are o poveste interesanta.

Platoul carstic Dealul Farcu este locul, unde în anul 1987, în urma avansării frontului de lucru al galeriei miniere, a fost descoperită Peştera cu Cristale Farcu. Peştera este dezvoltată pe 251 m şi are o denivelare de 16m.

După descoperire au urmat ani negrii pentru peşteră, cristalele rare au fost rupte şi vândute pe bani mărunţi. Doar dificultăţile verticalei de 35m, au reuşit să protejeze cristalele din tavanul peşterii. În urma lucrărilor de amenajare din 2012 peştera a devenit vizitabilă.



Patrundem in pestera. De fapt deocamdata e impropriu sa ii spunem pestera. Practic mergem pe o galerie miniera unde a fost amenajat un mic muzeu cu obiecte ce apartin de lumea mineritului.







După 200 m de galerii miniere ajungem în lumea cristalelor. Turul şi partea amenajată se termină într-un balcon, de unde se poate admira rezervaţia. Simbolul acestui loc este o formatiune numita libelula care a devenit celebră intre timp.

Galeria cu cristale nu e lunga insa este tare frumoasa. Combinatia de culori, pamint rosiatic si cristale este nemaipomenita. 







Pestera cu cristale de la Mina Farcu este un obictiv ce trebuie neaparat vazut daca va aflati in zona. Si tot in apropiere se gaseste si Pestera Meziad, care de asemenea merita vizitata.



Dupa ce am iesit din subteran am parcurs un mic circuit. In zona a fost amenajat un traseu tematic ce te poarta pina la un frumos punct de belvedere ce se gaseste desupra Cheilor Lazuri. Traseul e usurel si ofera privelisti foarte frumoase in jurul satului Rosia. Apoi se inta intr-o padurice si se coboara usor catre un balcon de lemn de unde putem admira Cheile Lazuri. Revenim la Mina Farcu pe o alta poteca ce ne poarta pe linga o pestera. Am vrut sa intram insa locul era greu accesibil.





Doamna de la Pestera Farcu ne-a spus si cum sa ajungem la Pestera Gruiet si izbucul Rosia, aflate relativ aproape. Coborim cu masina pina la un pod. Gasim si marcaj. Tinem o poteca foarte clar conturata trecem apa de citeva ori si ne oprim intr-o poiana mare.

 

 

Aici se pare ca in trecut s-a exploatat piatra. Trebuie sa cotim catre dreapta si sa urcam pe o poteca destul de abrupta ca sa ajungem deasupra fostei exploatari. Tinem cursul unui mic piriu care ne duce chiar la gura Pesterii Gruiet.









Piriul de fapt vine din pestera. Portalul este si aici inalt. Pe jos insa e mai mult nisip. Apa e marisoara pe alocuri.  O trecem de citeva ori si mergem pina dam de o galerie infundata. Nu exista formatiuni spectaculoase insa mie personal mi-a placut mult si pestera asta.

Revenim in poiana mare de care va aminteam mai sus si continuam pe firul vaii principale, Rosia. Nu mai exista marcaj, dar poteca este clara. Locurile sunt foarte salbatice si se vede ca putini sunt aceia care calca pe aici.

Nu mergem chiar mult, cam 20-30 de minute si ajungem intr-o zona cu arbori mici si desi, bolovani imbracati in muschi verde. Aici este izbucul Rosiei. De fapt nu este numai unul ci trei.

Revenim la masina aproape de apusul soarelui si incepem sa facem calea la Vadu Crisului.

Ziua urmatoare ne-am propus un circuit care sa ne duca prin defileul Crisului si sa ne intoarca pe unul dintre versanti. Plecam de dimineata si mergem tot pe linga calea ferata. Pe unde nu e poteca suntem nevoiti sa mergem chiar pe cale ferata. Ocazie cu care observ cit de precara este infrastructura feroviara. Lipsesc foarte multe suruburi iar la imbinari sinele sunt departate una de alta.



La un moment dat trebuie sa parcugem si un tunel, e adevarat scurt si din fericire lat. Cam tot timpul trebuie sa fi atent ca nu se stie de unde apare trenul. Pe partea opusa vedem o cascada tare frumoasa. Se numeste cascada Vadu Crisului iar apa ei provine din pestera omonima.



Peste citeva sute de metri ajungem in Halta Vadu Crisului creata special pentru cei ce vor sa viziteze pestera. Putin mai jos este un pod pe care il traversam dupa care ne indreptam spre gura pesterii.

Suntem intimpinati de custodele Pesterii Vadu Crisului, un domn foarte pasionat de ceea ce face si extrem de deschis. Ne da casti si frontale.







Pestera Vadu Crisului a fost descoperitǎ de cǎtre Czaran Gyula si cei doi colaboratori Karl Handt și Veress Istvan la 10 noiembrie 1903. Este una dintre cele mai frumoase pesteri de la noi din tara. Are un riu interior cu apa extrem de limpede si care uneori se strecoara prin ochiuri adinci.









Descoperirea s-a făcut prin dinamitarea versantului ca urmare a unor bănuieli că deasupra cascadei Vadu Crișului ce poate fi văzută de pe calea ferată s-ar afla o peșteră de mari dimensiuni. Contele Odon Zichy pe a carui proprietate se afla peștera a dispus amenajarea sa cu podețe și scări de lemn astfel încât în 1905 a fost deschisă spre vizitare fiind considerată la aceea vreme cea mai frumoasa peșteră din Europa. Stalactite și stalagmite pot fi observate pe toată lungimea peșterii, unele formațiuni au denumirea de Mormântul lui Mahomed, Vulturul Alb, Adam și Eva, Barba lui Mahomed chiar și Albă ca Zăpada și cei Șapte Pitici.

 









 

Peștera nu poate fi vizitată în totalitate, o parte fiind rezervată cercetărilor speologice. Ea adapostește cea mai bogată faună cavernicolă din România. Aici sunt specii de melci, viermi, insecte si crustacee. Peștera fiind atât de mare și cu galerii multe este bine populată de liliacul cu botul in formă de potcoavă. Originea apei este Izvorul Bătrânului care dupa un traseu scurt se pierde în pachetul de calcare.



Din 1969 pestera a fost electrificata, fiind printre putinele pesteri iluminate din Romania. Vizitarea se face asadar in bune conditii. Exista punti, scari, ti se da casca.



Pestera in sine e o poezie scrisa de apa in piatra. Formatiunile frumoase, urcarile si coboririle, zgomotul apelor creeaza un tablou si o atmosfera de care eu pur si simplu m-am indragostit. Poate si din cauza asta asta am stat foarte mult in pestera. Atit de mult incit Leo iesise afara crezind ca ne-am petrecut prin cine stie ce galerie.

Mai povestim cu domnul ce are in grija pestera si el ne mai da indicii legate de traseul de intoarcere in Vadu Crisului.

Facem bineinteles o vizita si la cascada. Dar pina sa ajungem acolo trecem prin fata fostei cabane, ajunsa acum o ruina. Pe vremuri aici a existat o cabana mare care gazduia speologi, cataratori sau simpli turisti. Din pacate a avut soarta trista pe care au impartasit-o multe alte cabane de la noi.

Cabana a fost construita in jurul anului 1915 si a functionat pina in anii 90. Apoi a fost inchiriata unor firme private; mai apoi a fost abandonata. Si e pacat fiindca se afla poate linga cel mai frumos obiectiv turistic din zona.





Pentru a vedea cascada coborim pe o poteca destul de alunecoasa pina aproape de apele Crisului. Caderea de apa e splendida.



Este ultima minune realizată de apa ce iese din peşteră care, după o cădere de 9 m, ajunge într-un bazin adânc săpat în calcar, iar de acolo în apele Crişului Repede. Patul cascadei are o nişă prin care se poate simţi puterea şi viteza apei. Din anul 1955 peşterea Vadu Crişului şi cascada, cu întregul defileu, au fost declarate rezervaţie naturală.

Si daca pina acum am vazut Defileul Crisului de jos acum e vremea sa il vedem si de sus. Revenim  in halta si apoi ne continuam drumul pe calea ferata in directia Suncuius. Un marcaj punct albastru ne pune la un moment dat la urcus.



 





Ne bucuram ca scapam de pericolul reprezentat de tren. Urcusul e superb, printre popoare de frunze moarte. Ne oprim pe o stinca golasa unde se afla o cruce. E un loc de belvedere extraordinar de frumos aflat chiar desupra caii ferate. Nici nu ne vine a crede ca am urcat atita diferenta de nivel.

 

 

De aici urcam iarasi abrupt, timp de 10 minute catre Pestera Fugarilor. Aceasta nu e de fapt o pestera si mai degraba un coridor subteran scurt cu doua intrari.Revenim la punctul albastru si ne vedem in continuare de drumul care ne poarta prin vegetatie pitica. Din loc in loc ne oprim sa culegem maciese.

Curind ajungem la un nou punct de belvedere aflat chiar vis-a-vis de cascada si Pesterea Vadu Crisului. Facem un popas mai lung.



Continuam iarasi prin padure. Pe masura ce ne apropiem de satul Vadu Crisului se inmultesc punctele de belvedere. Si parca sunt din ce in ce mai bune. La un moment dat observam in abrupt o turma de capre. Nu negre, nu salbatice, ci domestice. Par a fi de capul lor. Ne observa si ne privesc curioase. Apoi isi fac si curaj sa urce pina la noi.



Urmam apoi linia abruptului ca sa ne bucuram de peisaj. Vremea se mai inchide insa asta nu ne sperie. Suntem aproape de sat si totusi destul de sus. Ultima parte inseamna o coborire accentuata pe o poteca alunecoasa. Dar scapam cu bine fara cazaturi.



Incheiem cu bine aceasta prima incursiune in Muntii Padurea Craiului si in jurul orei 15 pornim catre Brasov.

La final recapitularea:

Ziua1:
Pesterile Unguru Mare, Unguru Mic.
Pestera cu Cristale de la Mina Farcu
Circuit in zona Pestera cu Cristale.
Marcaj: punct albastru + nemarcat
Durata: o ora si jumatate
Pestera Gruiet si izbucul Rosia

Ziua 2:
Vadu Crisului - Cascada si Pestera Vadu Crisului - Magura Vadu Crisului
Marcaj: punct albastru
Durata: 6 ore

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Eduard Munteanu

    23 mar 2015 06:16:05

    Superb, niste munti care merita explorati mai in amanunțime.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017