Muntii Giurgeu pe viscol

Data publicarii: 26 mar 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Iarna lui 2014 a fost prin zona noastra destul de bogata in zapezi. In preajma zilei nationale am facut o excursie de trei zile in judetul Harghita, excursie care s-a soldat cu trasee in Muntii Giurgeu, Gurghiu si Ciuc.

Dar sa o luam usor, cu inceputul: am plecat din Brasov pe o vreme groaznica, pe o ploaie inghetata si cu polei mare. Soferii au condus cu prudenta si nu am avut parte de nici un fel de incidente. Ne-am strins sase la apel: Ioana, Dorin, Danut Chirita, Dan Ionescu, Ramona si eu.

Am mers cu masina pina la Voslobeni unde un indicator firav ne-a arata drumul catre Pestera Sugau. Am mers cam 7km pe un drum forestier aflat de altfel in stare destul de buna si ne-am lasat masinile la intersectia a trei drumuri.

Am urcat apoi pe jos, marcaj cruce albastra, pe un drum forestier pina la un alt indicator. Aici am traversat o apa si am inceput un urcus mai consistent pina la o cabanuta. Am batut la usa ca sa intrebam daca pestera este deschisa. O doamna amabila ne-a aratat pe unde trebuie sa urcam asigurindu-ne ca sus, la gura pesterii, ne asteapta “doua ghiduri‘.



Urcam pe o poteca destul de alunecoasa care pe alocuri e marginita de niste balustrade. Dupa citeva serpentine ne aflam la intrarea in pestera unde suntem intimpinati de doi speologi. Acestia ne vor conduce si ne vor arata pestera Sugau.

Peştera este renumită datorită galeriilor strâmte şi formelor de speleoteme: stalactite conice, stalagmite, stalpi cu guler, stalactite fistulare, coralite. Deasemenea se pot studia splendidele cristalizări a calciului.

Peştera Șugău este situată în Munțiii Giurgeului, pe versantul sudic al Muntelui Sipos (1568 m). Lungimea actuală, cartată, a peşterii este puţin peste 1 km, fiind cea mai semnificativă peşteră din acest masiv.

Când a fost descoperită intrarea peşterii nu se ştie exact, dar e sigur că localnicii au ştiut de acest loc. În galeriile peşterii mişcăriile aerului sunt prezente constant, direcţia curentului fiind determinată de temperatura exterioară şi de oscilaţiile presiunii atmosferice. Şureiatul curentului de aer şi a pârâului care iese pe partea activă a contribuit la denumirea peşterii - Şugău.

În 1934 Composesoratul din Valea Strâmbă fiind conştient de importanţa turistică a peşterii execută lucrări de derocare măriind intrarea în galeria activă. Acesta a fost prima lucrare de acest gen din zona, cu scopul de a valorifica turistic acest mediu subteran. Tot atunci se construieşte o cabană pentru cazarea turiştilor. Acesta din urmă a fost distrusa într-un incendiu.

Turismul speologic devine mai atractiv după descoperirea nivelului fosil în 1965. Galeria Principală cu speleotemele sale variate, este deschisă vizitatorilor în anii ’70. Este amenajat atunci un traseu turistic de circa 150m care este folosit şi azi.


Pentru a vizita Pestera Sugau se plateste o taxa de 10 lei. E bine ca inainte sa va anuntati vizitat la custodele pesterii, domnul Simon László la numarul de telefon 0744 701 815. Fotografierea este interzisa.

Dupa vizita revenim la cabana iar mai apoi la locul unde am lasat masinile. Plecam pe un alt drum forestier catre virful Arama Neagra pe marcaj banda albastra. Incepe sa ninga abundent, abia ne mai vedem. Dupa vreo 30 de minute ajungem intr-o poiana larga unde parasim drumul forestier si incepem sa urcam pe o vale. Zapada nu e chiar mare insa nu e deloc poteca batuta.

Dupa inca o ora iesim intr-o alta poiana. Cei de la pestera ne spusesera ca prin zona asta se afla izvorul geografic al Muresului. Odata cu iesirea noastra in poiana nu mai gasim marcaje. Probabil ca ele exista insa sunt facute pe pietre care acum sunt acoperite de zapada. 



Pe culme exista o bancuta si un trunchi ciudat de copac. Seamana cu un diapazon. Incepe sa viscoleasca. Obseram ca in directia Vf. Arama Neagra exista o stina si ne indreptam degraba catre ea ca sa ne adapostim.

Popasul asta ne-a prins tare bine. Stina se prezenta in conditii foarte bune. Am stat feriti de vint si am mincat cite ceva. Cind ni s-a parut noua ca vijelia s-a mai domolit am iesit afara incercind sa cautam izvorul geografic la Muresului. Am revenit la trunchiul-diapazon si de acolo am luat-o pe o poteca mai lata. Am urcat un pic si dupa ceva timp am dat si de marcaj banda galbena. Am scos telefonul sa ma lamuresc ce e cu acest marcaj. De fapt acesta cobora de pe munte la statiunea Izvorul Muresului. Deci iar nu am luat-o bine.



Renuntam sa mai cautam Izvorul Muresului dar nu inainte de a ne promite ca o sa revenim pe vreme mai limpede. Trecem iarasi pe la copacul acela interesant si facem o sedinta foto care sa compenseze aceasta mica nereusita.

Apoi plecam la vale pe acelasi traseu, nu de alta dar trebuie sa ne recuperam masinile. Seara ne cazam undeva aproape de Pasul Bucin de unde in ziua urmatoare vom merge sa cunoastem Muntii Gurghiu.


Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017