Pe zapada proaspata in Muntii Gurghiu

Data publicarii: 30 mar 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Asa cum va povesteam la finalul jurnalului trecut, cu o seara in urma ne cazasem la o pensiune aflata in vecinatatea Pasului Bucin. De aici trebuia sa plecam spre doua virfuri inalte din Muntii Gurghiu.

Pentru toata lumea acest munte era o necunoscuta. Nimeni nu il mai urcase. Nici informatiile gasite pe Internet nu erau foarte clare. In plus ninsese cam toata noaptea. Dis de dimineata ne infiintam in Pasul Bucin, lasam masina si incepem sa cautam intrarea in traseu. Prima tentativa este lipsita de succes asa ca ma vad nevoit sa cobor pina la sosea si sa caut un indicator. Si gasesc ceva vechi si cam ambiguu.



Coroborez cu harta si pentru inceput gasesc directia de mers. Urmatorul marcaj e destul de departe insa din fericire e mai vizibil. Intram pe un drumeag si pornim prin traseul ce strabate padurea. Marcajele sunt la fel de rare insa ne bucuram ca macar drumul e lat. Ce e usor ingrijorator e faptul ca undeva trebuie sa schimbam marcajul.

Incepem si urcam mai consistent, mergem fara pauza pina intr-un loc unde hotarim sa facem o pauza. Mincam ciocolata. Cind sa plecam observ o sagetuta pe un copac. Ma bag sub coroana copacului si cosnstat, pentru a cita oara, ca sus cineva ne iubeste. Pe marcaj e trecut un triunghi rosu si inscriptia Seaca - 3 ore. Am nimerit la fix locul unde trebuie schimbata poteca.



Pentru inceput nu suntem prea siguri de drum. Urcam o bucata abrupta dar scurta, fara o poteca evidenta sau marcaj. Peste ceva timp drumul se lateste si mai apar triunghiuri rosii pe copaci.

Tinem acest drum care merge tot prin padure. Nu avem puncte de belvedere insa ne bucuram de altceva: suntem singuri pe acest traseu, zapada e proaspata, e liniste. Suntem primii care facem poteca. Brazii sunt incarcati si au o frumusete aparte.



Din fericire, desi marcajul e foarte rar, poteca e clara si lata. Nu exista rascruci si de aceea pericolul de a te rataci este redus.

 


Dupa o vreme, care noua ni s-a parut foarte lunga, am ajuns la intersectia cu un alt traseu. Schimbam iarasi marcajul, urmam punctul rosu. Spre dezamagirea noastra urmeaza o coborire. Dupe citeva serpentine urmeaza iarasi o perioada relativ dreapta ce ne duce la o mica poienita. De aici ar trebui sa inceapa urcusul catre virf. Scot telefonul si pornesc GPS-ul ca sa ma asigur ca suntem pe drumul cel bun. Nu gasim nici un fel de poteca. Cercetam mai bine poiana si descoperim o sageata pe care scrie prescurtat in limba maghiara numele virfului Saca Mare.





Mergem in directia indicata de sageata dar tot nu gasim nici o urma de marcaj sau macar de poteca. E clar, din acest moment GPS-ul trece la putere. Urcam pe un culoar unde sunt copaci. Sub zapada mare insa e plin de ienuperi si mai apoi de jnepeni. Drumul e foarte anevoios si nicodata nu stii ce te asteapta pe sub zapada. Totusi ne croim o cale pina la platoul unde se gasesc virfurile Saca Mare si Saca Mica. Tabloul e de basm: zapada mare si neatinsa, brazi incarcati, cer senin.

La un moment dat, printre ienuperi si jnepeni se zareste o poteca. Ne bucuram pentru ca nu mai avem capcane sub zapada. Poteca ne duce la un punct de belvedere foarte frumos aflat pe Vf. Saca Mica.



Soarele ne da prilejul sa observam un fenomen rar, Spectrul din Brocken sau Fenomenul Gloria. Cauza unui astfel de eveniment este reflectarea razelor solare de către picăturile de apă din nori sau ceaţă. Apare doar atunci când un obiect, se găseşte între Soare (aflat la răsărit sau apus) şi nor sau o zonă cu ceaţă. Spectrul este mai luminos şi cu mai multe inele de o puritate a culorii accentuată atunci când dimensiunea picăturilor de apă este uniformă.



Sub noi e ceata insa din ea ies la lumina virfurile mai inalte aflate in Muntii Calimani. Recunosc cu placere Vf. Pietrosu si Bistricioru. Vremea e nemaipomentita. Se face chiar cald de nu iti mai vine sa pleci.



Cu toate astea trebuie sa o facem. Ziua e scurta si trebuie sa gasim si virful Saca Mare, cel mai inalt al masivului, dar si sa ne intoarcem. Drumul pina la Saca Mare(1777m) este ceva mai simplu. Il gasim tot cu ajutorul GPS-ului mergind insa de data aceasta pe o poteca clara si pe niste urme de ATV.


Linga el, la vreo 200m, se afla si un foisor de observatie. Popasul pe Vf. Saca Mare este mai scurt, cit sa ne facem niste poze. Din vale se aude zgomot de motor. Ne intoarcem exact pe poteca pe care am croit-o la urcare. Ajunsi in poienita de sub platou gasim urme de ATV care aveau sa ne poarte inapoi pina in Pasul Bucin. Excursia s-a terminat numai bine, exact cind a inceput sa se insereze, semn ca am folosit la maxim aceasta zi.

Seara a fost una exceptionala, dominata de buna dispozitie intretinuta de un vin bun.

Traseu:
Pasul Bucin Vf. Saca Mare
Marcaje: banda albastra, triunghi rosu, punct rosu, nemarcat
Durata: 8 ore

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 3

  • Daniel Turcu

    30 mar 2015 11:24:20

    Faina tura. O intrebare si o sugestie. V-ar fi ajutat rachetele de zapada? Daca mai vreti sa iessiti si aveti nevoie de rachete ma poti contacta. Tura Faine Eco-Logica Brasov

  • maria obarse

    30 mar 2015 12:43:15

    Faina excursie,peisajele superbe,brazii incarcati cu zapada si jnepenisurile in care Ramona "innota" pana la brau,dau culoare pozelor. Poza cu cei doi "porumbei"care se saruta in foisorul de observatie,cea cu Ramona de care am facut vorbire mai sus, si cea cu Bogdan "bulgarit" de co-echipieri,pot concura la un premiu de excelenta. Multumim si mai asteptam!

  • Bogdan

    31 mar 2015 06:19:20

    Daniel: Nu stiu cum ar fi fost cu rachete de zapada si e destul de greu de prezis. Zapada nu era chiar mare era proaspata. Multumim de oferta!

     

    Maria: Multumim. A fost o excursie foarte interesanta. Mi-ar place sa o repet cind nu este zapada. Asa ca sa vad daca chiar exista vreo poteca pina la cele doua virfuri.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017