Malta, episodul 3

Data publicarii: 08 apr 2015

Dupa primele trei zile petrecute in Malta am simtit nevoia de a avea si o zi mai relaxanta pe care sa o petrecem afara. Cum prognoza se anunta buna am stabilit sa facem un traseu pe coasta vestica a insulei.

Ziua 4

Plecam cu autobuzul pina la aeroport de unde luam altul. Coborim undeva in vecinatatea orasului Zurrieq. Nici nu ne dam bine jos din autobuz si ne trezim intr-o gradina cu citeva alei amenajate pe buza unei prapastii  jos e marea. Cred ca aici este cel mai sudic punct in care am fost pina acum.



 
Coborim o serpentina scurta si ne oprim in fata unui grilaj. Jos se gaseste una dintre minunile naturale ale Maltei, Grota Albastra. E destul de greu de descris, asa ca fotografia va vorbi de la sine. In larg se mai vede o insula mica si stincoasa.
 



Revenim la sosea si coborim catre o mica localitate aflata in vecinatate. De fapt e vorba de un loc cu citeva restaurante, un golf de unde pleaca barci cu motor catre Grota Albastra.



Desi e asfalt si trotuar pina jos, preferam sa o luam pe un drum de pamint care coboara mai drept mergind printre niste gradini. La un moment dat se face o poteca la stinga.



Iesim pe niste stinci aflate la inaltine. Jos este un mic golf. In partea opusa putem vedea Grota Albastra de pe cealalta parte. Nu e la fel de spectaculoasa. Peretele de  la pestera se numeste Zidul Rosu.

 



Marea este agitata si e clar ca nu e vremea potrivita pentru croaziere. Oricum pretul este mare, 7,5 euro pentru un drum de o jumatate de ora. Ne indreptam catre mica localitate si stam un pic pe malul marii. Nu exista plaja ci doar stinci. Admiram cum se sparg valurile sub noi, admiram tot acest zbucium al marii.





Daca te apropii mult de mal risti sa faci si un dus neprogramat. Pe mal se afla o mica faleza. Sub ea niste scari te duc la un loc unde poti lua barca spre Grota Albastra.

In apropiere se afla doua faimoase temple megalitice: Hagar Quim si Mnajdra. La ele se poate ajunge fie cu autobuzul, fie pe jos. Cu un bilet de 10 euro se pot vizita ambele. Noi nu am facut-o.

Am preferat in schimb sa mergem pe Soseaua Panoramika. Pentru asta am luat un autobuz care sa ne ajute sa depasim o zona industriala cu cariere de piatra. Am coborit la o statie aflata pe un mal inalt. Un drum frumos mergea catre mare. L-am coborit si dupa citeva minute am inceput sa simtim forta vintului. 





Locurile sunt extraordinar de frumoase, combinatia de mare, stinca si inaltime te face sa iti doresti sa stai mai mult. Pacat insa ca e asa vint puternic. Ramanem o perioada intr-un loc mai ferit si petrecem citeva minute in tihna. Intre timp pe poteca apar doi localnici care se indreapta catre casele lor aflate undeva mai jos aproape de malul marii.





Noi urcam inapoi catre sosea si incercam sa tinem linia tarmului. Ne oprim de citeva ori in diverse puncte de belvedere. Incepe sa se vada o cladire interesanta cu un fel de minge deasupra. Este vorba de fapt de un radar care este amplasat la 253m altitudine, pe Dingli Cliffs, cel mai inalt punct din Malta.





La un moment dat un drum pleca spre dreapta. In zona aceasta sunt doua mari cariere de piatra, doua gauri imense in pamint. Intre ele a fost creat acest drum care este probabil folosit de camioane. Cu ocazia asta vedem si care este originea pietrei din care sunt construite mai toate cladirile din Malta.

Mergem catre el dar pentru asta trebuie sa coborim si apoi sa urcam. Ne atrage atentia o mica bisericuta aflata pe stinci. Aici e loc de popas amenajat cu niste bancute. Un grup mare de bicilisti e la odihna. 



Pina la Dingli Cliffs nu mai este mult, cam in 10 minute ajungem in zona cu radarul. Acesta e protejat de un gard inalt si practic este imposibil sa ajungi pe acoperisul maltez. Cu toate astea gasesc in zona o piatra mai mare, verific altitudinea cu GPS-ul si vad ca sunt pe aproape: 252m cu un metru mai putin decit maximul.

Linga gardul ce imprejmuieste radarul se fala citeva banci chiar pe buza prapastiei. Totusi senzatia de inaltime este cumva atenuata. Desi marea( asadar nivelul 0 ) este aproape, intre Vf. Dingli si apa mai este un etaj intermediar in care se afla citeva case si gradini. E una din putinele zone cu teren agricol din Malta.



In apropiere e o zona plina cu narcise inflorite. De n-ar fi vintul ai zice ca esti in luna mai si nu in februarie.

Dupa o pauza prelungita pe una dintre banci, ne indreptam pe jos catre orasul Dingli. Cam dupa 2km suntem in centru si incercam sa vizitam Catedrala Mintuirii Neamului din acest oras. Din pacate este inchisa. Ne ducem cuminti in statia de autobuz. Punctual acesta vine si ne duce rapid pina in orasul Rabat unde este un mare nod rutier in care trebuie sa schimbam autobuzul.

Ne bucuram fiindca vedem ca avem de asteptat doar 10 minute pina cind va veni autobuzul care ne va duce la Bugibba, urmatoarea noastra destinatie. Bucuria avea sa se transforme in curind. Autobuzul cu pricina nu a mai aparut si uite asa am fost nevoiti sa ne petrecem in statie inca o ora, ca de, speranta moare ultima.

Intr-un final ne-am inghesuit intr-un autobuz care ne-a dus pina in statiunea Bugibba. De acolo am luat-o pe jos mergind pe malul marii pina la Acvariul din Malta. Acesta se afla linga o cladire moderna, cu un design foarte diferit de restul cladirilor malteze.






Asadar am vizitat acvariul platitind pentru un bilet aproape 13 euro. Locul e frumos ingrijit dar parca cu prea putine acvarii si specii de pesti. In orice caz, pretul biletului mi se pare cam mult pentru ce ofera.

Ce mi-a placut foarte mult a fost un tunel pe sub apa. Linga tine si deasupra ta inotau tot felul de pesti. M-ai vazusem asa ceva prin poze insa realitatea iti da un sentiment si mai placut. La final, pentru a ne odihni am intrat intr-o sala de cinema, aflata tot in acvariu. Pe ecram rula un film documentar despre Insula Gozo pe core o vizitasem ieri.



In fata Acvariului

Cladirea Acvariului din Malta


Iesim din Acvariu si admiram o vreme valurile ce se sparg. Vintul e in continuare puternic, ceea ce in final avea sa imi provoace o raceala pe cinste.



Golful St. Paul

Pietonalul din Bugibba

 

Tinem conturul Golfului St. Paul  si revenim in orasul Bugibba. Ne plimbam pe un pietonal lung si frumos. Deja se insereaza. Intram in citeva magazine de suveniruri dar mare lucru nu ai de ales.

Ziua 5

Pentru astazi avem un singur obiectiv in plan. Se anunta vreme rea si de aceea nu ne facem cine stie ce planuri. Vom merge in Satul lui Popeye Marinarul.

 



Satul maltez a fost folosit de studiourile Paramount Pictures şi Walt Disney Productions în 1980 pentru filmarea producţiei cinematografice „Popeye”, inspirată de benzile desenate ale lui E. C. Segar. Toate personajele animaţiei sunt prezente în sat, iar distracţia se măsoară în excursii, jocuri, dansuri, şi incursiuni în lumea filmului prin reconstrucţia unor decoruri folosite la realizarea filmului „Popeye” şi chiar filmarea unor scene în care oricine poate fi protagonistul, iar apoi îşi poate duce filmul acasă, ca amintire.





 

Deşi Popeye Marinarul a fost inventat în 1929, popularitatea lui nu a pălit cu timpul, dimpotrivă. Filmul turnat în 1980 la Sweethaven l-a avut pe Robin Williams în rolul lui Popeye. Construcţia decorului a început în 1979 şi a durat şapte luni, implicând 165 de muncitori. Sunt 19 construcţii din lemn natural (materie primă importată din Olanda special pentru film, pentru că Malta nu are păduri); 8.000 de tone de cuie au fost folosite pentru ca satul să stea în picioare şi 2.000 de galoane de vopsea au contribuit la aspectul de desen animat al satului. Un dig a fost construit în golf pentru a proteja decorul de valurile mai puternice.



În prezent, satul a devenit obiectiv turistic şi parc de distracţii şi poate fi vizitat în orice sezon turistic.

Inca de la intrare ne-au intimpinat Popeye, Olive si Bluto, personajele principale ale desenului animat. Bluto stie si citeva cuvinte in romaneste: Salut, Ce mai faci? si Noapte buna!. Din pacate ploua si ne adapostim intr-una din casutele folosite la filmari. Cele trei personaje joaca o sceneta, danseaza. Primim cite un ceai cald care merge numai bine.

Satul lui Popeye privit de pe acoperisul unei case



Cind ploaia se mai domoleste iesim sa vedem casutele. Pe alee intilmin o fata imbracata in costum de epoca. Fata e din Romania, din Iasi. Lucreaza aici de citiva ani. Ea ne arata ce sa vizitam. Intram in prima casuta si dezamagirea e crunta: nimeni nu a intretinut acoperisul asa ca inauntru ploua. Mobila, canapelele, masa, toate sunt ude. Urcam si pe acopersiul unei case. Scara din lemn e uda si alunecoasa. Insa nu ne pare rau caci privelistea de sus e draguta.



Vizitam apoi si alte case. La un moment dat patrundem intr-un loc dedidat lui Mos Craciun. E locul in care spiridusii fauresc jucariile pe care Mosul le va duce numai copiilor cuminti. Intre timp ploaia se termina.



Tipa care interpreteaza rolul lui Olive e un monument de energie si optimism. E foarte simpatica. Urmeaza un fel de specatol cu dans pe melodiile celor de la Abba cintate cu vocile din desenele animate.



La un moment dat suntem solicitati sa jucam intr-un soi de film. Primim costume, indicatii, tot ce trebuie. Suntem noi si inca un cuplu din Anglia. Ne distram de minune. Am ris mult in ziua aia.




La final primim o poza cu personajele si DVD-ul filmului facut cu noi. Insa inainte de a pleca ne destindem la o partida de mini-golf.

In mod normal biletul mai include si o plimbare cu corabia lui Popeye Marinarul. Insa astazi nu sunt conditii prielnice pentru o astfel de calatorie din pricina valurilor mari.



Iesim din sat si facem citiva pasi pe un liman aflat pe parte opusa a satului. Facem poze cu satul vazut de sus si golful de linga el.


Ca si concluzie: ne-am distrat foarte bine chiar daca satul lui Popeye este un loc in care e indicat sa mergi cu copiii. Nu mi-am imaginat ca ne vom petrece o buna parte a zilei doar aici. Asadar, de ajungeti prin Malta, nu il ocoliti.

Seara am petrecut-o in zona hotelului in statiunile Sliema si Il Gzira.

Ziua 6
E ultima noastra zi plina. Si ziua in care raceala mea a ajuns la apogeu. Dar asta nu o sa ne impiedice sa vedem si alte lucruri.




De dimineata revenim din nou in capitala Valleta. Mai facem o plimbare pe stradute avind grija ca la ora 11 fix sa fim in principala piata a orasului. In acest loc va avea loc o ceremonie cu specific militar: schimbarea garzilor la palatul prezidential.



Spectaolul a fost pe cinste, cu fanfara, cu defilari specifice, cu mici exercitii militare. E ceva ce merita vazut cu siguranta. 



 

La ora 12 am poposit in Gradinile Baracka de Sus pentru o alta ceremonie. In fiecare zi la prinz maltezii au bunul obicei de a trage o salva de tun. Spectacolul e asigurat de doi militari: unul care da ordine si un altul care incarca tunul si trage. Scurt, frumos si spectaculos.

O specialitate malteza: Pisica la gratar. Scena a fost surprinsa in fata unui restaurant



Ultimul obiectiv pe care am vrut sa il vedem in Malta a fost satul pescaresc Marsaxlokk. Pentru aceasta am mers cu autobuzul cam o ora de la Valletta. Si a meritat. Satul nu e chiar cine stie ce din punct de vedere cultural sau arhitectonic.




Ce mi-a placut mie aici a fost faptul ca e un loc tihnit parca rupt de agitatie. Marsaxlokk se afla pe malurile unui golf plin cu barci vopsite in culorile noastra nationale: rosu, galben si albastru. Barcile acestea sunt numite de localnici luzzu. Printre ele din pacate si-au facut loc si tot felul de ambarcatiuni moderne care strica peisajul. Barcile traditionale au pictat în partea din față „ochiul lui Osiris”, pentru a alunga spiritele rele.



Pe maluri e plin de terase unde esti imbiat cu tot felul de produse pescaresti. Si uite asa am gustat si din specialitatile din peste si am fost foarte multumiti. Desi satul Marsaxlokk e departe de a fi o atractie de top in Malta eu apreciez ca merita vazut.



Seara am fost in principala statiune dedicata distractie San Gilian. Lume multa, petreceri zgomotoase, cluburi la tot pasul, masini de fite, hoteluri, cam asa as descrie atmosfeta din cel mai trepidant oras la Maltei. Ce ar mai fi de adaugat e faptul ca in San Gilian se gaseste cea mai inalta cladire din Malta, numita Portomaso Bussiness Tower avind 97m.

Ce am observat in Malta e ca mai la fiecare pas e o cofetarie. Vorbesc cu Ramona si hotarim ca nu e cazul sa plecam de aici fara sa vedem ce prajituri fac astia. Concluzia: fac prajituri foarte bune si au zeci de sortimente de nici nu stii ce sa alegi.

Ziua 7
A fost ziua intoarcerii. Avionul nostru deloca pe la ora 14:30. Ca un facut vremea era superba.



Ca sa folosim cumva timpul am revenit la Grota Albastra, aflata foarte aproape de aeroport si am stat pe malul marii pina aproape de ora 13. Am avut putine emotii fiindca autobuzul care trebuia sa ne duca la aeroport a intirziat vreo 15 minute dar pina la urma am ajuns la timp si cu bine.



Odata cu decolarea am vazut insula foarte bine de sus. Am identificat o mare parte din locurile pe care le-am vizitat si am remarcat marea densitate a oraselor, a constructiilor. O excursie in Malta merita facuta macar odata in viata. Si acea data ar fi bine sa fie mai la vara cind incep asa numitele Feste, adevarate festivaluri ale artificiilor ce se tin in fiecare seara de simbata in diferite orase si sate.

 



Bye tajba, Malta! Adica, pe malteza, La revedere, Malta.



Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017