Baraolt, muntii de linga noi

Data publicarii: 30 apr 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Se intimpla uneori sa cauti trasee cu un anume profil. Asa mi s-a intimplat si mie cind am mers pentru prima data in muntii Baraolt. Conditiile sunau asa: sa fie aproape, sa fie usor, sa fie un traseu pe care nu am mai fost.

Pina la urma ne-am indreptat atentia spre un traseu din Muntii Baraolt. Am fost trei : Ramona, Dan si cu mine. Cu totii mai fusesem pina la Sugas- Bai locul de inceput si de sfirsit al traseului, insa nici unul din noi nu a mers mai departe.

Asadar plecam de dimineata cu masina pe ruta Brasov - Sf. Gheorghe - Sugas-Bai. Ce este insolit e ca pentru a parcurge distanta Sf. Gheorghe - Sugas Bai ti se percepe un fel de taxa de drum in valoare de 3 lei. Partea buna e ca omul care incaseaza banii stie zona si ne spune ca sunt marcaje si ca ar fi bine sa ne echipam bine ca sigur dam de zapada.

La Sugas- Bai surpriza e palcuta. Daca ultima oara cind am fost parea a fi in paragina, acum cladirile aratau mai bine. Asfaltul era bun. Cu toate astea statiunea parea pustie.

Pentru inceput, ne lasam masina intr-o parcare aflata linga cele doua pirtii de schi. Nu prea avem idee pe unde sa o luam insa un marcaj discret punct rosu ne ajuta sa ne decidem. Practic vom urca de-a lungul pirtiei din dreapta.



O bucata mergem chiar pe linga plasa de protectie a pirtiei, apoi intram in padure si ajungem linga un izvor. De aici nu mai gasim nici un marcaj. Pe harta veche din Muntii Nostri punctul rosu ducea pina pe Vf. Gurgau.



In lipsa de marcaj urcam pe niste urme de animale, paralel cu pirtia. Cind ajungem sus mergem pe pirtie si o traversam, Acolo gasim marcajul triunghi albastru pe care il vom urma de aici incolo. Remarcasem acest marcaj si prin statiune.



In continuare mergem numai prin padure. Uneori aceasta este atit de deasa incit trebuie sa faci munca de detectiv ca sa vezi urmatorul marcaj. Se urca doar usor si la un moment dat ajungem pe Vf. Gurgau, 1018m, al doilea din Muntii Baraolt. Virful e impadurit si poate fi ratat cu brio daca pe un copac nu ar exista o placuta cu altitudinea. Imortalizam momentul si mai facem citiva pasi. Acolo gasim niste sageti.

Textul este in limba maghiara. Apare un macaj punct rosu pe care il vom urma de aici inainte. Cam dupa 10 minute ajungem intr-o poiana. De undeva din dreapta, probabil de pe la Vilcele vine un marcaj banda albastra.

Poiana e plina de zapada si pe alocuri de balti mari. Trebuie mers cu grija ca niciodata nu stii unde calci si cit te afunzi.

Cele doua marcaje merg in paralel o bucata relativ scurta. Apoi se despart. Punctul rosu coboara catre stinga, spre Vilcele, conform indicatorului. Banda albastra tine culmea insa la rascruce nu se spune incotro merge.

Noi tinem banda albastra pina ce ajungem in Poiana Benco. De aici incepem sa urcam cautind Vf. Havad. Pe harta noastra veche aparea ca Vf. Havad nu este impadurit. In practica am folosit GPS-ul telefonului si am ajuns intr-un punct  in care acesta dadea 1019m, altitudinea maxima din acest munte.

Nu ne-am chinuit prea mult sa il cautam pentru ca era clar ca nu vom avea vreo belvedere. In padure apar niste oameni veniti dupa lemne. Au o caruta trasa de un cal. Ne salutam si vorbim un pic.

Revenim in poiana Benco. Aceasta e lunga si trebuie sa urcam usor pina pe Vf. Dealu Taiat, punct de belvedere. DIn spate ne ajung alti oameni veniti la lemne. Intram in vorba cu ei in dorinta de a afla cum sa ajungem inapoi la Sugas Bai fara sa ne intoarcem pe acelasi drum.



Pe Vf. Dealu Taiat, conform hartii, dar si a ceea ce am gasit in teren este un punct de belvedere, Nu este specaculos dar e palcut. Dupa acest virf se afla o pepiniera cu brazi mici. Oamenii aceia ne explicasera ca undeva dupa peiniera trebuie sa facem dreapta si dam de un drum.

Mai mergem o bucata pina gasim un copac pe care sunt doua marcaje: pe linga banda albastra apare si un triunghi albastru care pare sa vina de jos, din dreapta.

Asadar facem in dreapta si dam de un drum forestier noroios. Dar marcaj nu gasim. Tinem drumul forestier. Pe versantul opus vedem si drumul pe care ar trebui sa ajungem, numai ca pina la el trebuie traversata o vale.

Drumul nostru coteste insa brusc si nu merge pe curba de nivel asa cum ne-am fi asteptat. Dupa inca o bucata e efectiv invadat de copaci mici si desi. Trecem cu greu printre ei, traversam un piriu si dam de o poteca ceva mai clara ce merge in jos.

Acolo gasim un alt piriu, cu volum mai mare de apa dar si cu maluri abrupte si alunecoase. Studiem un pic zona si identificam locul cel mai bun unde trebuie sa traversam apa. Scapam cu totii uscati si curati. De aici urcam usor prin padure pina ajungem la drumul forestier catre Sugas Bai.

Coborim fara sa ne grabim pina intr-un loc unde vara functioneaza o stina. In apropierea ei se gaseste si un lac. Locul e tare noroios de nici nu stim pe unde sa mai pasim. Mergem mereu la vale tinind firul vaii. 



Intilnim niste constructii pazite cu strasnicie de doi caini. Noroc ca sunt legati. Unul din ei este un Saint-Bernard care cred ca ne facea bucati daca era liber. Totusi zona este pustie, n-am vazut nici un om. Putin mai jos este in curs de amenajare o pastravarie, si ea pustie.

Mai departe tinem drumul pina la o intersectie mai importanta. O  luam la dreapta, coborim putin si trecem Paraul Mare, apoi urmeaza o urcare si o coborire pina in Statiunea Sugas Bai, unde inchidem circuitul.



Traseu: Sugas  Bai - Vf. Gurgau - Vf. Havad - Poiana Benco -  Dealul Taiat - Valea Piriul Mare - Sugas Bai
Durata 5 ore
Marcaje:
Sugas  Bai - Vf. Gurgau triunghi albastru
Vf. Gurgau - Vf. Havad - Poiana Benco - punct rosu si banda albastra
Poiana Benco -  Dealul Taiat - banda albastra
Dealul Taiat - Valea Piriul Mare - Sugas Bai - nemarcat, insa o mare parte din traseu se face pe drum forestier




Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017