Remember 2007: o incursiune la Koln

Data publicarii: 27 dec 2008

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Imi pare bine ca mergem putin prin Germania, chiar daca teoretic m-am mai aflat pe pamint nemtesc. Atunci insa am fost in tranzit, in drum spre Paris. Se intimpla demult, in 2002.

-    Bagam maine un Koln? ma intreaba Tato intr-o seara.
-    Facem! Ii raspund hotarit.

Plecam din Tilburg dimineata. Tato e foarte nerabdator sa treaca granita, ca in Germania nu e limita de viteza pe autostrada. Asa ca putem rula cu viteze de trec de 180km/h. Ajungem in aglomerata zona a Kolnului si gasim cu dificultate un loc de parcare. Nemtii au o gramada de parcari etaja pe multe-multe nivele.

In strada e o mare de oameni ce se plimba pe lungul pietonalului. Trebuie sa mergem grupat pentru ca exista riscul real de a ne pierde. Masa de oameni inainteaza cam incet insa ajugem cu totii in fata impunatorului dom din Koln, un edificiu de dimensiuni gigantice. Constructia sa a inceput in anul 1248 fiind finalizata abia in 1880. Incheierea lucratilor a fost celebrata in Germania ca un eveniment national. Dimensiunile sale spun totul: 144 m lungime, 86 latime si o inaltime a turnurilor principale de 157 m. La incheierea lucrarilor era cea mai inalta cladire din lume.



Intram si hotarim sa urcam in turn. Ne asteapta un drum pe o scara in spirala aglomerata si care se ingusteaza pe masura ce cistigam inaltime. Pereti acestui coridor sunt plini de mizgaleli cu marker, pix sau ce au mai avut vandalii la indemina( e plin de expresii de genul Gica + Lenuta love ).



Facem un prim popas in zona clopotelor. Ne treagem putin sufletul si ne continuam ascensiunea pina intr-o incapere larga.



De aici urcusul continua pe scari metalice obisnuite care mai apoi devin spirale. La capatul acestor scari atingem punctul maxim al domului. Pina la virful tuguiat al turnului mai avem 15 metri.



Privelistea iti taie rasuflarea: de fluviul ce curge lenes pe sub poduri, cladiri inalte cu arhitectura moderna, turnuri ale vechilor biserici si pina la ubrelutele rosii din piata domului care de aici par foarte mici.

Dupa ce vizitam interiorul iesim sa studiem domul pe exterior. Si avem ce vedea: nenumarate dantelarii, statui si solidele arcade gotice. Chiar linga dom se afla gara din Koln. Ce imi place ideea asta de a amplasa gara chiar in centrul orasului! Trenurile colorate stateau cuminti in statie. Oare cum se spune in germana Tren de mare viteza?



Traversam podul feroviar cu scopul de a admira domul de pe malul opus.



De aici pare si mai maret. Mergem pe linga apa infruntind vintul ce ne bate din fata. Dar merita. Traversam riul inapoi de data asta pe un pod rutier. Pe sub noi trece un cargo plin de containere colorate.



Ne indreptam spre biserica Sf. Martin. Pnă la terminarea construcţiei Domului, biserica mănăstirii benedictine Gro St. Martindomina silueta oraşului. Semnificaţia religiei n istoria Kln-lui reiese şi din stema oraşului: cele trei coroane ale Sfinţilor Regi Magi şi 11 lacrimi ale Sfintei Ursula şi ale nsoţitoarelor sale, care - conform tradiţiei - au suferit martiriul la Kln.



In drum intilnim un restaurant al carui nume imi aminteste de casa: La Marian( care este!).



Se lasa seara si revenim la pietonal. Ne mai uitam prin magazine si bijbaim putin pina dam de blocul in care ne asteapta masina. Dupa citeva ore revenim in Olanda. Avea sa fie ultima mea seara pe acest tarim. Incheiem seara in compania muzicii romanesti si a paharelor de capirinha, whisky, bere si ce mai era prin casa.

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017