Muntii Siriu: Vf. Bocarnea

Data publicarii: 11 iun 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dimineata de mai era mohorita inca de la prima ora. Ploua. Tura noastra in Muntii Siriu parea compromisa. Cu toate astea ne mobilizam si plecam la drum. Suntem trei: Mihai, Radu si eu.

Mergem cu masina pe ruta Brasov - Intorsura Buzaului - Baile Siriu - Cabana Valea Neagra. Lasam masina linga o punte suspendata care traverseaza riul Buzau iar de acolo o luam pe jos. Avem de parcurs citeva sute de metri pina la cabana iar de acolo intram si pe marcajul banda rosie.



E inca dimineata, atmosfera e umeda dar totul e compensat de explozia de verde a padurii. Incepem sa urcam pe un drum forestier pe alocuri noroios. Nu e greu, tinem un ritm destul de bun. La un moment dat parasim acest drum si intram pe poteca, nu pentru mult timp, ci doar pentru a mai scurta o serpentina. Prin padure e doar zarva iscata de un mic paraias ale carui ape cad din loc in loc. Drumul e in mare parte lat pina intr-o zona unde intilnim citeva doborituri.


Incepem sa urcam mai serios ocolind citiva brazi cazuti. Iesim intr-un mic luminis unde facem o prima pauza mai consistenta. Apoi ne asteapta o portiune de urcare mai inclinata. Aud voci. Nu am halucinatii, peste citeva minute apare un grup mare de baieti si fete care statusera noaptea trecuta cu cortul linga Lacul Vulturilor. Dupa figurile lor imi dau seama ca ploaia de peste noapte le-a facut sederea cam neplacuta.

Iesim din padure intr-o poiana mare cu ceva belvedere. Recunoastem satul Crasna si alte citeva localitati din apropiere de Intorsura Buzaului. Urme de ceata inca rezista in Valea Buzaului.

In continuare poteca ne va duce pe la marginea poienii si din cind in cind mai intram in padure pentru portiuni scurte. Incet-incet ne apropiem de Poarta Vinturilor, o sa larga aflata intre cele mai inalte virfuri din Muntii Siriu: Malaia si Bocarnea.



Poteca ne duce intr-un drum forestier iar de acolo nu mai avem mult de mers. Iesim definitiv fin padure si ne putem orienta mai bine. Peste Lacul Vulturilor e ceata care se indreapta catre virful Malaia. In departare se disting niste portiuni din Muntii Ciucas si Zaganu.

Ajunsi in Poarta Vinturilor facem o foarte scurta sedinta tehnica: nu vom mai cobori in ceata de la Lacul Vulturilor, ci vom urca pe Vf. Bocarnea, singurul care inca are vizibilitate. Pentru a face acest lucru este nevoie sa parasim marcajul si sa mergem cu incredere pe o culme secundara ce se opreste intr-o mica sa. De acolo avem de urcat abrupt pe un fel de jgheab.

Inaintarea noastra a fost frinata pe alocuri de tufele de ienupar, de afinis, de lipsa unei poteci adevarate, Dar asta nu ne-a impiedicat sa ne atingem scopul, a fost putin mai greu insa la final ne-am cocotat pe virf. Sau cel putin asa credeam.

Intotdeauna mi-am imaginat ca de pe virful Bocarnea trebuie sa existe o panorama de 360 de grade. Gresit! Pe o parte a culmii se afla o gramada de arbusti care impiedica vizibilitatea in special catre est.
Uitindu-ne mai bine vedem si unde este de fapt virful. Trebuie sa ocolim citiva arbusti si astfel ajungem intr-un loc unde se afla un stilp de beton ce marcheaza altitudinea de 1657 metri, cit masoara Vf, Bocarnea.



Stam pe niste bucaci de ciment si savuram momentul. Facem traditionala poza de virf pentru a marca succesul primei noastre ascensiuni pe Vf. Bocarnea. Intre timp, ceata a cucerit si virful Malaia si putinele portiuni din Ciucas care se vedeau.

Pntru prima parte a coboririi alegem un traseu nemarcat ce continua pe culmea pe care se afla si virful. Exista ceva urme de poteca printre tufele de ienupar. O vreme ramanem la altitudine. Ne apropiem de o poiana mare dotata cu o stina de culoare verde. Pina acolo insa va trebui sa coborim destul de abrupt.



Stina e amplasata intr-un cadru naturam exceptional. Ciobanii pare-se ca au si o belvedere minunata. Din pacate nu am gasit pe nicaieri numele acestei frumoase poieni.

Dupa coborisul cel abrupt ajungem intr-o sa. Din stinga vine un drum forestier proaspat facut. O luam pe el stiind ca ne va duce la marcajul pe care am urcat. E adevarat, cu un mic ocol.

Cam dupa 10 minute intilnim banda rosie si o luam la vale. De aici incolo nu a mai fost nimic interesant. Am ajuns in drumul forestier, ne-am luat cu vorba si undeva am ratat poteca ce taia o serpentina. Constatam cu satisfactie ca ploaia ne-a ocolit. Cu cit ne apropiam mai tare de poalele muntelui cu atit mai noroios devenea drumul.

Mocirliti bine ajungem la masina. Norocul nostru este ca in apropiere se afla o troita cu izvor unde ne putem curata foarte bine. Incheiem excursia multumiti si bucurosi ca am transformat o zi ce se anuntat potrvinica pentru mersul pe munte intr-una in care totul a mers ca la carte.

Traseu:
Cabana Valea Neagra - Poarta Vinturilor - Vf. Bocarnea - Poiana cu Stina Verde - Cabana valea Neagra
Marcaj: Cabana Valea Neagra - Poarta Vinturilor - banda rosie
Durata: 7 ore

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • mihai

    12 iun 2015 11:00:01

    A fost foarte frumos si ne-am luat inima in dinti ! Vremea a tinut cu noi din toate punctele de vedere ! Se cade o revenire in Siriu, tura de explorare si miscare. Pe cele 2 varfuri au fost montati stalpi indicatori , plus ca merita revenit pentru Lacul Vulturilor si lacul Malaia cu alta ocazie. Poate reusesc sa revin in toamna ! (cu urcare pe triunghi rosu de la barajul Siriu).

  • mihai

    12 iun 2015 12:11:29

    Poiana cu stana verde , se afla undeva sub Vf.Dosu Muntelui din cate am putut eu identifica pe o harta a Siriului, dupa ce am coborat nemarcat de pe varf.

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017