Lituania, episodul 1: Kaunas,Rumskises, Trakai

Data publicarii: 21 aug 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Vara aceasta ne-a adus oportunitatea de a vizita cele trei tari baltice. Decizia de a merge acolo a fost destul de greu de luat in conditiile in care distanta de parcurs cu masina este relativ mare. Cu toate astea ne-am luat inima in dinti si am zis ca trebuie sa o facem si pe asta.

Am plecat din Brasov intr-o zi de vineri pe la ora 14. In jurul orelor 22:00 am poposit la un loc de cazare din Tokaj, Ungaria, intr-o regiune cunoscuta pentru vinul sau de calitate. Am dormit pe malul Tisei intr-un bungalow. Conditiile au fost modeste, dar satisfacatoare pentru ceea ce aveam noi nevoie, adica un pat si un acoperis.

Ziua urmatoare dam repede desteptarea. Ne asteapta un drum lung de aproape 1000 de km pina la Kaunas, in Lituania, care aveam sa il facem in cea mai mare parte pe sosele obisnuite, nu pe autostrazi.

Plecam de la Tokaj si nici nu ne dam bine seama cind ajungem in Slovacia. Acolo ne chinuie un drum national cu foarte multe lucrari, praf si semafoare. Pentru noi nu a meritat sa luam vinieta fiindca aveam de mers doar in jur de 150 de km prin aceasta tara. Iar vinieta cea mai ieftina costa 10 euro si e valabila 10 zile. Aceasta este necesara doar daca mergeti pe autostrada.

Ne-am deplasat incet si am rasuflat usurat cind am intrat in Polonia. Dar nu pentru multa vreme. Si acolo am gasit drumuri destul de proaste, foarte multe lucrari, semafoare, camere aproape in fiecare localitate. Ce e bine cu camerele astea la polonezi e ca sunt foarte vizibile si colorate intr-un galben strident. In Polonia nu exista sitemul cu viniete, doar mersul pe anumite autostrazi se plateste.

Am mers pe ruta Krosno, Rzeszow, Lublin in ritm de melc. Dupa 8 ore de condus, undeva dupa orasul Lublin am facut prima pauza. Viteza medie de deplasare a fost cam de 50km pe ora. Doar in jurul oraselor mai mari erau portiuni de drum cu cite doua benzi pe sens.

Eram cam pe la jumatatea drumului si ma gindeam ingrozit ca mai este inca foarte mult de condus, eram obosit si usor frustrat de mersul asta lent printr-o tara asa de mare. Totusi, dupa Lublin localitatile prin care trecea soseaua s-au mai imputinat, la fel si masinile si lucrarile asa ca in sfirsit am putut merge in ritm normal.

Am mai oprit in orasul Bialystok unde am facut plinul. Pretul motorinei era foarte bun. Cu ocazia asta am costatat ca leul si zlotul sunt cam pe la aceeasi paritate.

De la Bialystok cam circulat si mai bine. Am fost tot timpul atenti la indicatoare. Nu de alta dar GPS-ul tinea mortis sa ma duca la destinatie prin Belarus.

Tinem insa drumul catre Augustow si apoi avem parte de o portiune de autostrada. Care e tot ca la noi: incepe nicaieri si duce niciunde si are cam 25 de km. Sa fie primit!

Tranzitam apoi orasul de granita Suwalki, care arata foarte bine de altfel. Dupa inca citeva localitati gata, am terminat cu Polonia, e timpul sa facem cunostinta cu Lituania.

Apropo de tarile baltice, stiu ca multi le confunda insa exista un mijloc practic de a le retine corect. Daca le privesti pe harta de la nord la sud, adica de sus in jos acestea sunt aranjate in ordine alfabetica: prima, cea mai din nord este Estonia, urmeaza Letonia, si, la sud Lituania.

Conditiile de trafic se schimba, la fel si pretul motorinei care este mai bun la ca la polonezi, in jur de 1,15 - 1,18 euro pentru un litru. Drumul principal are cam o banda si jumatate pe sens. Am observat ca soferii care simt ca vor fi depasiti se retrag cit permite drumul in dreapta facilitind trecerea celui din spate. Nu este nevoie de vinieta decit pentru transportatori.

De asemenea se conduce mai cu viteza fara agresivitate totusi. Apar indicatoare catre enclava rusa Kaliningrad, un teritoriu cam cit o treime de tara baltica aflat sub dominatia rusa care are astfel iesire la Marea Baltica. Din cite am inteles pe vremea fostei URSS acolo exista o baza a submarinelor sovietice.

Noi ne vedem de drum care acum mi se pare foarte scurt iar in jurulul orei 21:30  ne cazam in orasul Kaunas, al doilea ca marime din Lituania.



Locul de cazare este foarte bine situat, chiar in centru, ofera o camera dubla, bucatarie, bai si dusuri la comun. Totul insa este foarte curat.

Dupa un drum asa lung bineinteles ca un somn este tot ceea ce iti poti dori. Asadar nu ne fixam nici o ora de trezire asta desi, la prima vedere programul pare incarcat.

Statistica acestei zile infernale asrata asa:
Traseu: Tokaj - Trebisov - Krosno - Rzeszow - Lublin - Byalistok - Suwalki - Kaunas
Distanta: 980km
Timp de parcurgere: 13 ore si jumatate

A doua zi Kaunasul ne intimpina cu o vreme inchisa si mohorita. Nu ploua dar momentul pare iminent.

Cu toata oboseala acumulata, ne trezim relativ repede si putin dupa ora 9:00 plecam sa vedem orasul. Kaunas este un oras de 300 000 de locuitori, un puternic centru economic si cultural. Dupa primul razboi mondial a fost capitala a Lituaniei intr-o perioada in care actuala capitala, Vilnius, a fost stapinita de polonezi.

Orasul ne afla la confluenta a doua mari riuri, Nemuras si Neris. Tot aici se afla cel mai mare rezervor de apa din Lituania.



Primul monument pe care il vedem este Biserica Sf. Arhanghel Mihail, o constructie impresionanta aflata foarte aproape de locul nostru de cazare. Pe cit de spectaculoasa este in exterior pe atit de saraca este la interior. Este foarte simpla, fara picturi doar citeva statui.

De la treptele catedralei pleaca cel mai faimos pietonal din intreaga Lituanie: bulevardul Laisves sau Bulevardul Libertatii. Unii o aseamana cu celebrul bulevard parizian Champs Elysees. Daca ma intrebati pe mine acesta este o copie in miniatura: pe centru este o alee strimta strajuita de copaci de acelasi fel si aproximativ aceeasi inaltime. Pe laterale sunt doua drumuri mai late care sunt folosite exclusiv de pietoni. Cladirile sunt si ele deosebite unele adapostind diverse institutii. Laisves are o lungime de 1,6 km.

O plimbare pe Laisves este obligatorie daca ajungi in Kaunas. Totusi noi nu o sa o luam la la un capat la celalalt decit la intoarcere. Mergem o vreme  pe ea dar undeva cotim la dreapta in ideea de a vedea funicularul.




Si ideea nu a fost rea deloc. Doua vagoane de tip tramvai te urca pe un deal in citeva minute contra modicului pret de 30 eurocenti. Nu scapam ocazia si ajungem repede sus unde si platim.



Pe deal prima caldire ce ne atrage atentia e o biserica numita a Invierii lui Hristos cu un aer asa..mai sovietic. Arata hidos pe exterior. Biserica a fost inceputa in 1932. Dupa 1940, cind Lituania a fost anexata de sovietici biserica neterminata, avind un turn de 63 de m a fost confiscata de comunisti. In 1952 a fost incorporata in statia de radio Banga infiintindu-se in interiorul sau un studio.

De pe linga ea este o panorama asupra orasului. Cartierul de sus e destul de ciudat si mizer. Coborirea in orasul de jos o facem in stil de montaniarzi experimentati: adica pe nemarcate.

Gasim noi pe undeva o poteca, ce-i drept cam abrupta care ne scoate unde avem nevoie sa mergem in continuare, adica la Muzeul Diavolului.



Nici treaba asta nu trebuie ratata in Kaunas. Si acum hai sa va spun despre ce e vorba: pictorul lituanian cu nume aproape imposibil de retinut si pronuntat pentru neantrenati,  Antanas. Zmuidzinavicius, s-a apucat sa colectioneze obiecte infatisind diavoli. Casa lui adaposteste astazi acest Muzeu al Diavolului.

O trecere prin aceasta colectie iti da posibilitatea sa vezi cum isi inchipuie oamenii ca arata diavolul si cu ce il asociaza.

























 








Diavolii prezenti aici sunt de multe ori foarte diferiti. Cea raspindita infatisare este cea a capului de tap. Coarnele sunt oarescum obligatorii dar exista si reprezntari in care diavolii  nu au coarne.

Diavolii prezenti aici sunt de obicei insotit de personaje umane. Ideea este ca diavolul sa fie asociat cu tot felul de pacate si de patimi. Asadar o sa vedeti diavoli petrecareti, diavoli care beau vodca cot la cot cu oamenii, diavoli ce cinta cu muzicantii. diavoli ce ofera bani, diavoli ce danseaza cu femei. Sper ca am oferit un spectru cit mai larg al peisajului.



De asemenea Hitler si Stalin sunt reprezantati ca diavoli alergindu-se pe harta Lituaniei. Pe tarina pe care ei calca e plin de cranii.











Colectia a devenit faimoasa si in timp s-a imbogatit cu alti diavoli, hai sa le zicem straini. Sculpturi pe aceasta tema au fost aduse din cele doua Americi si din Asia.Diavolii astia straini difera foarte tare de cei autohtoni. De regula sunt mai viu colorati.

La final facem o vizita si intr-o parte a cladirii care ii este dedicata pictorului colectionar de diavoli.





Revenim apoi pe frumosul Bulevard Laisves si continuam plimbarea. Ne atrage imediat atentia o statuie ce il reprezinta pe Vytautas cel Mare, considerat creatorul puterii lituaniene. La picioarele sale stau patru soldati infrinti: un rus, un polonez, un tatar si un cruciat german ce manuieste o sabie rupta. O placa de bronz infatiseaza o harta a lituaniei medievale intinzindu-se de la Marea Baltica pina la Marea Neagra.


Continuam plimbarea pe Laiseves pina la capatul strazii. Aceasta se continua tot cu un pietonal numit Vilniaus. Dupa citeva sute de metri intram intr-un mic parc. Pe o latura a sa se gaseste Prezidentura, resedinta presedintelui lituaniain in perioada interbelica. Cladirea a fost renovata si consolidata si este locul in care sta presedintele tarii atunci cind se afla la Kaunas.





Revenim pe strada Vilniaus, trecem un pasaj subteran ce evita o strada mai aglomerata si ne oprim linga o constructie masiva: Basilica Sfintilor Petru si Pavel., care are un turn pe colt inalt de 42m.

Prima biserica a fost construita aici in secolul XV, dar a fost mai apoi modificata. A apartinut calugarilor augustini pina la 1895 cind a devenit catedrala. A fost ridicata la rangul de bazilica in 1921.


Pietonalul ne poarta apoi catre principala piata din oras, Piata Primariei. In mijlocul ei se afla o cladire masiva cu un turn care am crezut initial ca este o biserica insa abia apoi ne-am prins ca de fapt aia era chiar primaria. In spatele ei se desfasura un tirg de vechituri in care oamenii isi vindeau lucruri de care nu mai aveau nevoie.

Primaria mai este cunoscuta si dupa denumirea de Lebada Alba datorita elegantei sale si a turnului inalt de 53 de m. Cladirea a fost inceputa in 1542, suferind pe parcurs o serie de modificari. Turnul a fost construit la sfirsitul secolului XVI.

Pivnita turnului a servit drept inchisoare si depozit. Parterul era rezervat comerciantilor si garzilor inchisorii, iar primul etaj adapostea biroul magistratului, trezoreria si arhivele orasului.



O parte a cladirii a fost distrusa in timpul razboiului ruso-suedez( 1660 ). A fost reconstruita iar dupa 1771 a fost sediul guvernului local. In 1824, sub regimul tarist cladirea a fost transformata in biserica ortodoxa, apoi a devenit mai tirziu depozit al artileriei. A fost si resedinta provizorie a tarului dar si teatru.

Regimul sovietic a utilizat-o in anii 1950 ca departament de inginerie in cadrul Politehnicii din Kaunas.

Dupa 1970 cladirea este Palat Nuptial, echivalentul Starii Civile de la noi.

Piata are de jur imprejur tot felul de cladiri majoritatea fiind in trecut folosite de negustori. De asemenea ne atrage atentia o cladire masiva, alba cu doua turnuri. Este biserica iezuita Sf. Francisc Xavier. Ea dateaza din secolul XVII. Ca si celelalte biserici din oras a aavut o istorie agitata fiind pe rind manastire, spital, sediu al episcopiei, scoala de baieti, biserica ortodoxa, scoala vocationala. A fost victima a numeroase incendii.



O luam apoi pe linga sediul seminarului teologic si ajungem pe malul riului Neris. Aici se afla Castelul din Kaunas. Denumirea asta de castel e mai degraba o gluma. De fapt e vorba de niste fortificatii din caramida rosie si un turn. De fapt aici e locul unde a fost primul castel de piatra din Lituania. Prima mentiune a sa dateaza din secolul XIII. Castelul a fist afectat fie de razboaie fie de inundatii. Turnurile si zidurile s-au prabusit rind pe rind iar ceea ce a ramas astazi este doar o mica parte din ceea ce insemna odata castelul din Kaunas.



Mergem pe malul riului Nemunas pina la Biserica Vytautas, o frumoasa constructie din caramida rosie unde acum tocmai se oficiase un botez. Biserica a fiost construita in secolul XV pentru calugarii franciscani.



Revenim in zona pietonala si facem cale intoarsa pe Vilniaus si Laisves pina la Biserica Sf. Mihail. De aici mergem la locul de cazare, luam masina si parasim Kaunasul. Mergem vreo 20 de km pe autostrada si iesim la Rumsiskes, locul principalului muzeu in aer liber din Lituania. Cele 176ha de teren constituie un excelent loc de relaxare. In acest spatiu, este amenajat un muzeu al satului lituanian.






Casele, obiectele de dinauntru, anexele seamana izbitor cu ceea ce avem noi in Romania. Ce m-a socat insa a fost marimea lor. Contra cost te poti plimba cu trasura pe aleile lungi ale acestui parc.





Casele sunt dispuse dupa o anume schema. Conturul parcului incearca sa imite harta Lituaniei impartita in regiuni. In fiecare regiune se afla citeva gospodarii specifice cu case, anexe, mori. Exista chiar si un loc ce prezinta o localitate mai instarita unde se afla o piata mare si o biserica, o farmacie, un han.



Intr-un loc ascuns al muzeului gasim si un mic memorial dedicat victimelor nazistilor si sovieticilor. Exista un vagon asemanator cu cele in care lituanienii au fost deportati in Siberia dar si o iurta, adapaost pe care deportatii l-au construit incercind sa supravietuiasca. Este pentru prima data cind vad asa ceva.







Finalul vizitei in acest Muzeu al Satului este exceptional: pe alei apare o caruta plina cu fete imbracate in portul traditional. Costumele sunt foarte vesele si colorate. Fetele la fel.

Ca sa iesim din acest parc imens a fost nevoie sa apelez la GPS si va spun asta ca sa realizati cit de mare este de fapt si cite drumuri, alei si poteci exista in el.

Revenim pe autostrada si iesim catre localitatea Trakai, un sat staiune inconjurat de 5 lacuri. Acolo, pe o insula se inalta falnic in castel inalt. In jurul sau oamenii nevigheaza cu mici ambarcatiuni ori se dau cu barca.







Trakai a fost capitala a Marelui Ducat al Lituaniei pina in 1323 cind Marele Duce Gediminas a mutat capitala in orasul Vilnius. Fortificatiile cu cinci etaje din caramida rosie au fost construite de Vytautas. DIn 1952 au avut loc ample lucrari de consolidare si reconstructie.



In secolul XIV Marele Duce Vytautas si-a invitat garzile de tatari din Crimeea in Trakai, acestea intemeind localitatea din jurul castelului. Discipolii acestora se numeau karaiti, un grup de etnici turci ce practicau iudaismul. Acum mai exista cam 200 de karaiti iar acestia constituie cea mai restrinsa comunitate etnica din Lituania. La Trakai exista si un muzeul dedicat acestei populatii unde sunt expuse costume traditionale, bijuterii, arme si fotografii.



Seara ne prinde in capitala Vinius unde gasisem o cazare faina. Am inchiriat un apartament foarte aproape de Poarta Zorilor, una din intrarile in orasul vechi, singura poarta ce a supravietuit timpului. Despre cum a fost la Vilnius, in episodul viitor.

 
 

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017