Lituania, episodul 2: Vilnius, Dealul Crucilor, Rezervatia de Elani

Data publicarii: 02 sep 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

Dimineata ne facem intrarea in oras prin aceasta Poarta a Zorilor. Nici nu intram bine ca ne si oprim. De undeva de sus se aud cintece bisericesti. Facem citiva pasi si dezlegam misterul: un preot oficiaza o slujba in fata unei icoane. Nu vedem prea bine despre ce e vorba asa ca investigam.



In 1671 calugaritele de la Masatirea Sf. Tereza, aflat un pic mai jos, au costruit o capela deasupra portilor pentru a adaposti o icoana sfinta a Fecioarei Maria despre care se spune ca ar avea puteri miraculoase. Cine a realizat-o nu se stie nici azi. Fierarii si bijutierii orasului au imbracat-o in aur si argint lasindu-i neacoperite doar fata si mainile.



Locul este acum foarte vizitat de credinciosii catolici. O placa mica marcheaza momentul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea care a venit si el sa se roage la aceasta icoana.



Nu mergem acum sa vedem aceasta icoana o vom face la intoarcere. Pina una alta intram in Manastirea Sf. Tereza.

Putin mai jos se intra intr-o curte care nu stiu de ce ma duce cu gindul la Biserica Sf. Nicolae din Brasov. Se urca usor si se ajunge la singura manastire ortodoxa care a functionat si in timpul erei sovietice, Biserica Sfintului Duh. A fost construita in secolul XVII spre a deservi comunitatea rusa.

Ce ar mai fi de mentionat:
In fata altarului se afla ramasitele bine conservate ale Sfintilor Anton, Ivan si Eustacghie, ce au fost martirizati in 1347 pentru credinta lor. De obicei trupurile lor sunt invelite in vesminte albe sau rosii. Pe data de 26 iunie insa trupurile lor, despre care se spune ca au puteri vindecatoare sunt lasate dezvelite.
Ca in orice biserica ortodoxa, nu este permisa fotografierea, nic macar fara blltz. Ce va pot spune este ca interiorul este foarte interesant gasindu-se diverse similitudini cu arhitectura bisericilor catolice. Culoarea dominanta este un verde aprins.
Si la ei preotii conduc masini de lux.
Si la ei, la portile bisericii gasesti cersetori.





Putin mai jos, pe partea stinga se afla o alta biserica, una ucrainiana. Aceasta zugraveste foarte bine situatia de astazi a Ucrainei: zici ca e in razboi si e gata sa se prabuseasca.

De fapt de-a lungul strazii princilpale din orasul vechi Vilnius exista o gramada de biserici de diferiste confesiuni. Daca stai si te uiti de undeva de sus ai zice ca aici ar fi un fel de granita intre credinata de inspiratie ortodoxa si cea catolica.





Drumul ne poarta pe linga niste vitrine elegante de unde ne zimbesc bijuterii de chihlimbar.

 

 

Trecem repede de cladirea impunatoare a Filarmoniicii pentru a poposi in Piata Primariei, fost centru politic, cultural si economic al orasului Vilnius. Primaria origianala nu a supravietuit. Pe locul ei a fost ridicata o alta cladire ce a fost terminata in 1799. De-a lungul timpului a gazduit evenimente culturale, iar in 1845 a devenit primul teatru al orasului.


Pe o alta latura a Pietei se gaseste Catedrala Sf. Cazimir, impunatoare pe exterior, dezamagitoare in interior.

Biserica a fost contruita dupa 1600 si isi are numele dupa patronul spiritual al Lituaniei. Pe acoperisul ei se afla o coroana, ca atesta originea regala a Sf. Cazimir care a fost fiu de rege polonez. De-a lungul vremurilor biserica aceasta a fost o tinta a persecutiilor:
in timpul tarilor a fost transformata in biserica ortodoxa cu hramul Sf. Nicolae. Coroana a fost inclocuita cu un dom in forma de bulb de ceapa.
in timpul primului razboi mondial germanii au facut-o biserica protestanta
sovieticii au transformat-o in Muzeu al Ateismului si al Istoriei Religiilor



Sf. Cazimir a redevenit lacas de cult in 1989.


Pe o alta latura a pietei se mai gasete o biserica ortodoxa, cu hramul Sf. Parascheva.

O luam in jos pe Pillies Gatve( gatve = strada ) trecind pe linga cladirile Universitatii din Vilnius. Astazi 21 000 de studenti invata la cele 12 facultati. In ziua in care am fost noi la universitate era forfota mare. Se pare ca se incheia anul universitar iar absolventi, parinti si profesori luau parte la festivitati. Din acest motiv nu am putut intra in cele 13 curti ale universitatii.


Urmatorul popas este in Piata Catedralei. Dupa cum ii spune si numele, locul gazduieste o biserica masiva, monumentala. Turnul ei este insa separat de corpul bisericii si are 52m. Poate fi vizitat insa nu recomand fiindca la Vilnius exista cel putin doua locuri mai bune de vazut orasul de sus. Tot ansamblul asta e foarte spectaculos.



Catedrala are si ea o istorie zbuciumata fiind reconstruita de 11 ori. Actuala cladire dateaza din 1801 cind au fost finalizate statuile impozante ale sfintilor Elena, Stanislav si Cazimir. Fatada este decorata cu alte statui imense reprezentindu-i pe Avram, Moise si cei 4 evanghelisti. Interiorul are 3 nave de aceeasi inaltime , impartite de doua siruri de stilpi masivi. In era sovietica aici a fost amenajata o galerie de arta. In 1989 a cladirea a redevenit biserica.



Si ca tot vorbeam mai inainte despre cum sa vezi Vilniusul de sus, ne urcam pe un deal aflat in apropierea catedralei la Turnul Gediminas, tot ce a mai ramas din fostul castel al orasului. Gediminas este intemeietorul orasului Vilnius. Turnus cuprinde o mica expozitie de obiecte arheologice, o schema din lemn a orasului vechi si fotografii.









Turnul lui Gediminas este un simbol al luptei de eliberare a lutuanilenilor de sub fosta URSS. Pe acest turn a fost ridicat drapelul lituanian in 1988. In castel exista o serie de fotografii impresionante. Locuitorii tarilor baltice au format un lant uman de-a lungul soselelor de la Vilnius pina la Riga si Tallinn cerind in mod pasnic independenta fata de Uniuna Sovietica.



Lituania a luptat din greu pentru libertate intr-o perioada in care URSS-ul raspundea cu violenta tutror incercarilor de acest fel. Ca si la noi, multi oameni au murit pentru libertate.

 







Ne dam jos de pe deal si ne indreptam spre o catedrala frumoasa pe care o vazusem de sus. Aceasta se numeste Sf. Ana si este un bun exemplu de arhitectura gotica. Fatada de vest este realizata din 33 de varietati de caramizi. Capela originala dateaza din secolul XVI. Biserica nu are fundatie fiind asezata pe busteni de arin. Interiorul original a fost de mai multe ori distrus de incendii si mare lucru nu s-a mai pastrat. Napoleon a popsit la Vilnius in 1812 in drumul sau catre Moscova. Se spune ca a indragit atit de mult aceasta biserica incit si-ar fi dorit sa o mute bucata cu bucata in Franta si sa o aseze linga catedrala Notre Dame.

Vis-a-vis de biserica Sf. Ana se afla Uzupis, prima suburbie din afara zidurilor fortificate ale orasului. Acest cartier era locuit de snobi si s-a auprocalamat in trecut ca republica de sine statatoare intr-o zi de 1 Aprilie. Si asta nu e pacaleala. Ba mai mult, ministrul lituanian de externe a demarat actiuni diplomatice in ceea ce priveste relatiile cu aceasta republica Uzupis.

Revenind in zilele noastre, pe 1 Aprilie, de-a lungul granitei cu acest cartier exista patrule si trebuie prezentate pasapoartele unor falsi politisti.



Norii se aduna iar noi ne adapostim im Manastirea Maicii Domnului, o biserica ortodoxa de o rara frumusete. Trei altare, picturi de mari dimensiuni si un candelabru imens formeaza un tot unitar exceptional.

Dupa trecerea ploii incercam sa vdem si Palatul Prezidential. Il gasim cu ceva eforturi insa cladirea e in renovare si accesul in zona e limitat.

Iesim din orasul vechi tot pe unde am intrat, adica pe Poarta Zorilor. De data asta insa urcam printr-un pasaj la icoana facatoare de minuni. Este putina lume si o putem admira in voie si liniste.



 



Inainte de a parasi capitala Lituaniei mai facem o ultima extravaganta. Ne deplasam pina la turnul de televiziune din Vilnius, si el un simbol al luptei pentru libertate in Lituania. In noaptea de 12-13 ianuarie 1991 tancurile sovitice au rapus 13 civili neinarmati care aparau cladirea. Turnul televiziunii este cea mai inalta constructie din Lituania, avind 326 de metri.







Cam pe la jumatatea sa este amenajat un restaurant care se invirte si de unde se poate vedea o panorama superba asupra orasului si daca e senin, a tarii. Se plateste o taxa de vizitare iar preturile la restaurant sunt in general sub cele din centru. Noi am incercat o supa foarte interesanta, de culoare roz care se serveste rece.

Platforma pe care se afla mesele se invirte usor asa ca in timp ce stai la masa poti cuprinde toate zarile din oras.

 









 

Parasim orasul Vilnius cu gindul de a merge catre Letonia. Mergem pe autostrada pina la Panevezys si pe drum national pina la Siauliai. Linga acest oras ne oprim in preajma asfintitului intr-un loc de pelerinaj misterios. Acesta se numeste Dealul Crucilor. Nimeni nu stie cu precizie originile acestui loc. Oameni de aici si din toata lumea vin aici pentru a-si pune crucile alaturi de cele citeva milioane aflate aici. Dealul in sine e doar o movila in zilele noastre.

 



In trecut sovieticii au trecut cu buldozerul de trei ori peste aceasta movila, prina oara in 1960 cind au distrus aproximativ 5000 de cruci. De fiecare data insa au aparaut altele  iar astazi daca vrei sa numeri pina la infinit asta e un loc numai bun de unde sa incepi.

 



 



La intrare se afla o statuie a lisus  primita cadou din partea Papei Ioan Paul al II-lea care a vizitat si el Dealul Crucilor in 1993. Locul asta trebuie vazut in Lituania. E o atmosfera aparte in jurul sau. Pe mine m-a impresionat felul acesta original, tacut, ascuns al lituanienilor de a protesta fata de regimul sovietic.





De aici plecam mai departe catre Letonia. Suntem relativ aproape de granita insa inainte de a trece granita ne mai atrage atentia ceva: o rezervatie de elani si caprioare. Ce e ciudat e ca se gaseste chiar pe marginea soselei, intr-un loc aflat departe de orice localitate si ca are sute de exemplare. Nu stiu cum se numeste si nici unde se afla cu exactitate, pe gardul sau nu apare nici un fel de inscriptie.

Aceasta a fost povestea Lituaniei prima tara baltica vizitata, zic eu, destul de bine. Intr-un episod viitor am sa va spun mai multe despre Letonia.

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017