Letonia, episodul 1: Palatul Rundale si o portie de Riga

Data publicarii: 24 sep 2015

Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii

In povestirea trecuta va lasasem undeva la granita dintre Lituania si Letonia. Odata ajunsi in Letonia am constatat ca drumurile nu mai sunt asa de bune. Nici aici nu este nevoie de vinieta pentru autoturisme, ci doar pentru transportatori.

Ne-am indreptat catre mica localitate Rundalepils pe un drum tare rau, plin cu gropi. Ei bine, daca noi romanii ne plingem de calitatea soselelor noastre sa stiti ca letonii stau mai rau. Drumurile lor sunt mai proaste, soferii mai agresivi iar accidentele mai multe. O statitistica a UE spune ca Letonia este pe primul loc la persoane decedate in urma accidentelor rutiere.

Ajungem cu bine la Rundalepils unde se gaseste si locul nostru de cazare. Acesta se afla intr-o casa veche decorata vintage. De cum intru am o problema: in curtea pensiunii e adunata mai multa lume. Multe femei poarta coronite din flori. Pe o scena mica, improvizata, are loc un soi de spectacol de muzica si poezie.

Initial am crezut ca am nimerit la o petrecere hippie. Poate ca asa a si fost cert e insa ca nimerisem pensiunea. Proprietara spune ca vorbeste germana insa nu o stapineste mai deloc. Din fericire salvarea vine de la o fata ce asista la concert si care stia engleza bine de tot. Ea ne-a fost ghid. Casa avea multe incaperi, multe camere, spatii comune.

-De unde sunteti? ne intreaba fata
-Din Romania.
-Uau, asa de departe. De ce ati venit in Letonia?
-De ce nu?

Gazdele au fost foarte de treaba ospitaliere. Ne-au servit cu tot felul de bunatati traditionale. Am remarcat un anume sortiment de brinza care insa are un nume intortotcheat de nu l-am putut retine.

Dupe ce spectacolul s-a incheiat toata gasca s-a strins in jurul unui foc de tabara si prajit carne la tacalie. Autentic romanesc.

In seara aceea m-am pus la culcare pe la ora 0:30 si inca nu era intuneric. Ramona se trezise pe la ora 3 si deja incepuse sa se lumineze. Cam asa e fenomenul noptilor albe din nordul Europei.

 

 


Dimineata e vreme mohorita si ploaie. Facem citiva pasi si ajungem in curtea Palatului Rundale, supranumit Versailles-ul Letoniei. Comparatia nu stiu daca e fortata pentru ca inca nu am vazut Versailles-ul original.



Cert este ca Palatul Rundale este deosebit de frumos. In jurul sau exista citeva gradini cu flori. Avind in vedere ca ploua am decis ca mai intai sa ne dedicam activitatilor indoor si sa vizitam palatul.

Palatul Rundăle a fost reşedinţa de vară a ducelui Ernst von Johann Biron si este considerat cel mai frumos palat in stilul baroc din Ţările Baltice.





Palatul Rundăle a fost construit de arhitectul italian Francesco Bartolomeo Rastrelli. Construcţia sa a durat mult, intre anii 1736 şi 1768. Arhitectul a avut la dispozitie 1500 de muncitori şi artizani.

Lucrarile au fost intrerupte in doua rinduri prima oara in 1738. Apoi Biron a fost deportat in Siberia revenind dupa 23 de ani.

În secolul XIX a fost folosit de guvernatorii ţarişti, iar noul guvern l-a folosit ca sediu în 1920, după ce i-a reparat stricăciunile provocate de război.







Palatul Rundale are trei aripi şi două etaje, cu 138 de camere şi săli pe o suprafaţă de aproape 7000 mp. Grădinile urmează acelaşi model al celor de la Versailles. Scările sale, galeriile, domeniile, camerele şi holurile sunt frumos decorate. Picturile de perete sunt semnate de italienii Francesco Martini şi Carlo Zucchi, iar mulajele decorative deosebite sunt realizate de Michael Graff din Berlin.









La parter există o colecţie de decoraţiuni şi mobilă din acea perioadă. Cele mai frumoase camere sunt la etaj unde sunt şi câteva tablouri interesante ale unor pictori olandezi, flamanzi şi spanioli din sec. XVII şi XVIII. Tronul ducelui era amplasat în Sala de Aur, care este egalată în grandoare doar de Sala Albă sau sala de bal.













Palatul Rundăle deţine cea mai mare grădină în stil francez din ţările baltice. Iar o scurtă plimbare pe aleile ei, nu poate decât să-ţi bucure sufletul şi să-ţi încânte privirea. Necazul a fost ca ploua cu galeata cind am iesit noi la plimbat prin gradina. Noroc cu umbrela mare, multicolora pe care o avem intotdeauna in masina.



 

 


















In gradina de la Rundale se gasesc o multime de varietati de trandafiri, multi adusi de pe alte tarimuri: din Olanda, Anglia, Franta sau Finlanda.

Dupa ce am terminat de vizitat castelul ne indreptam catre capitala Letoniei, Riga. Avem de mers cam 70km. Soferii letoni nu ne dezamagesc, conduc periculos si agresiv. Exact asa cum citisem despre ei.

Pe drum vad niste chestii stranii: prin orasele si satele prin care trece drumul vad mai multi barbati ce poarta in cap niste coronite facute din niste frunze ca de salata. Chiar si unele masini au niste decoratiuni din astea. Femeile insa poarta frumoase coronite de flori. Mai tirziu ne lamurim care e treaba.

Riga este un oras mare si ca intindere dar si ca populatie. In el traiesc in jur de 650 000 de oameni din cei aproape 2 000 000 cit are intreaga Letonie.

Ajungem la Riga pe la prinz si parcam in zona pietei de marfuri. Piata din Riga este una dintre cele mai mari din lume: 5 hangare inalte de 35m folosite pentru zeppeline au primit o noua destinatie adapostind acum mii de tarabe unde se vind de toate: legume, fructe, brinzeturi, haine, jucarii, peste afumat, prajituri, usturoi murat..







Fiecare hangar este construit deasupra unui sistem de depozitare subteran de proportii si este specializat pe un anumit produs.

Piata Centrala din Riga este cea mai mare din Europa si din 1998 se afla in Patrimoniul Mondial UNESCO.



Din piata mergem catre districtul Moscova. Acesta este cunoscut datorita caselor sale din lemn si celor citeva biserici ortodoxe ruse. De altfel minoritatea rusa este importanta avind o pondere de 26% din totalul populatiei ce traieste in Letonia.

Cea mai vizibila cladire din cartierul Moscova este o constructie tipic sovietica. Astazi aceasta gazduieste Academia de Stiinte a Letoniei.



Mergem apoi catre partea veche a orasului. Trecem pe linga gara din Riga, o constructie mare, impozanta. Intre timp aflam ce e cu salata si cu florile de pe capetele localnicilor: intrucit ne aflam aici chiar in ziua solstitiului de vara, letonii celebreaza aceasta purtind aceste coronite. In plus au doua zile libere. Asta e si nu e o veste buna. Cam totul e inchis insa in oras este si un festival gastronomic.



Pina sa ajungem in partea veche a orasului trecem pe linga o biserica ruseasca de mari dimensiuni pe care, oricit m-am staduit, nu am putut-o imortaliza intr-o singura poza.



Riga nu e un oras dificil de explorat. Aproape tot ceea ce merita vazut se poate face pe jos. Ne oprim in fata Monumentului Libertatii, un loc ideal de intilnire dar si de a incepe explorarea orasului vechi. In jur sunt doua parcuri frumoase in stil Art Nuveau dar si citiva cintareti ambulanti. Intre ei se remarca un tenor cu voce foarte buna care cinta intr-o italiana ruseasca La Donna e Mobile.

De la Monumentul Libertatii incepe un pietonal lat. Putin mai jos trecem o strada mai aglomerata cu cea mai lata trecere de pietoni pe care am vazut-o. Ajungem in piata Laimas. De aici mergem prin exteriorul zidurilor cetatii.

 



Ne atrage atentia un turn inalt de caramida rosie, numit Turnul Pulberariei si o strada foarte pitoreasca ce trece pe linga vechile ziduri si pe linga Baracile lui Iacob, inaltate de ocupantii suedezi.

Ne oprim la Poarta Suedeza, construita in 1698, singura poarta care a ramas din zidurile orasului. Pe aici erau dusi condamnatii sa isi ispaseasca pedepsele. Calaul locuia in casa de linga poarta. Acesta punea la fereastra un trandafir alb in dimineata zilei in care urma sa aiba loc o executie.

De la Poarta Suedeza ajungem mergind pe citeva stradute strimte in cel mai aglomerat loc al orasului, Piata Livu. Intram in ea chiar pe linga Casa Pisicii, o constructie vopsita in galben ce are doua pisicii pe turnurile sale.



Despre Casa Pisicii am auzit doua legende:

Se spune ca proprietarul acestei cladiri a avut o disputa cu puternica breasla de vis-a-vis. Pentru a le arata ce crede despre ei a intors pisicile in asa fel incit posteriorul lor sa fie indreptat catre dusmanii sai.
la începutul secolului XX, un leton foarte bogat care deţinea casa cu pricina a vrut să intre în exclusivista breaslă a negustorilor, care era, însă, rezervată doar germanilor. Cum breasla nu accepta decât germani, l-au refuzat pe bogatul leton. Acesta, pentru a le arăta ce crede  despre ei, a dat ordin să fie construite aceste statui de pisici arcuite şi cu coada în sus pe care le-a poziţionat în aşa fel încât posteriorul acestora să fie îndreptat spre Casa Breslelor, aflată vis-a-vis. Litigiul a fost mai târziu rezolvat, breslaşii l-au admis pe ingeniosul leton cu condiţia să...  întoarcă pisicile.





Piata Livu e un loc foarte fain in care personal m-am simtit excelent. Asta desi este cel mai aglomert loc din oras. Am stat minute in sir pe banca admirind cladirile din jur. Chiar in spatele meu se afla un monument interesant: o piatra mare, rotunda pe care e sculptata o fata.

Mergem in continuare spre o alta piata, Ratslaukums. In centrul ei se afla Casa Capetelor Negre, loc ce gazduieste acum centrul de informatii turistice. Am intrat si am mai aflat cite ceva din ceea ce merita vazut in Riga.




Casa Capetelor Negre dateaza din secolul XIII si era locul de intilnire al negustorilor celibatari veniti de peste hotare. Unul dintre patronii spirituali ai comunităţii a fost Sf. Mauritius, care era negru, de unde şi numele fratiei.

În anul 1941 toată clădirea a fost bombardată de către trupele germane, iar în anul 1948, a fost din nou ştearsă de pe faţa pământului de către trupele sovietice, pentru că o considerau un exemplu al decadenţei germane. Clădirea a fost construită din nou în anul 1995, renovarea acesteia durând până în 1999.



Faţada clădirii este impresionantă, decoraţiunile bogate şi numeroasele sculpturi scot în relief specificul construcţiei. La intrare veghează Madona cu Pruncul şi Sf. Mauriţius. Mai există aici şi figura regelui Arthur şi a Sf. Gheorghe călare. Deasupra figurilor de sfinţi domină un orologiu minunat, cu cadran albastru-auriu.



Vis-a vis de Casa Capetelor Negre se afla primaria istorica si ea recent refacuta si foarte spectaculoasa. Acum este sediul guvernului local.



Lângă  Casa Capetelor Negre, se poate observa o clădire neagră inestetică, este vorba de fostul Muzeu al Puşcaşilor Roşii Letoni, acum sediul înfiorătorului Muzeu al Ocupaţiei. Muzeul reuneşte situaţia grea a Letoniei sub ocupaţia nazistă şi cea sovietică din 1940 până în 1991. Expoziţia descrie viaţa letonilor deportaţi în Siberia şi a celor care i-au înfruntat pe sovietici în păduri.




In fata Muzeului ocupatiei se afla Statuia Puscasilor Letoni un monument masiv din granit rosu.

Puscasii letoni s-au dezbinat in vremea tulbure a primului razboi mondial: unii au ramas credinciosi tarului, altii s-au alaturat lupatatorilor pentru libertate, restul au jurat credinta bolsevicilor. Toata povestea de mai sus e rezumata de acest monument in care sunt reprezentati trei puscasi, fiecare privind catre alta parte.

Iesim pe malul riului Daugava. Circulatia este inchisa pentru ca aici se desfasoara un mare festtival gastronomic. Peste tot se fac gratare ori se gatesc diverse bunatati la ceaun. Bineinteles ca nu ratam ocazia de a gusta cite ceva. Aceasta activitate ne-a confirmat ceea ce stiam mai demult: in Europa de Est se gateste bine si se maninca feluri de mincare foarte gustoase.

În apropiere de Casa Capetelor Negre se înalţă eleganta clopotniţă a Bisericii Sf. Petru. Construcţia a fost ridicată în secolul al XIII-lea mai exact în anul 1209, şi este singura clădire care a rezistat marelui incendiu care a devastat Riga în anul 1350. Această clădire este una dintre puţinele monumente istorice din regiune care prezintă mai multe stiluri arhitecturale, respectiv cel romanic, gotic şi baroc.

In 1709, la 15 ani de la construirea acestei turle, orasul a cazut in mainile rusilor iar Petru cel Mare a facut o pasiune din a escalada turnul pina in virf(122m) . In 1721 biserica a fost lovita de fulger iar tarul s-a implicat personat in stingerea incendiului.

Continuăm drumul şi ajungem în Jana Seta, o piaţă restrânsă învecinată cu o parte a vechiului zid al oraşului din cărămidă roşie, dincolo de care se află Biserica Sf. Ioan, care se distinge printr-un frontispiciu gotic în trepte. Biserica a fost realizată în 1234, ca o capelă pentru o abaţie dominicană. În 1330 a fost mărită, apoi a fost luată din administraţia dominicanilor în timpul Reformei, iar în 1582 a fost oficiată prima slujbă religioasă în limba letonă. Pe peretele sudic, faţă în faţă cu Biserica Sf. Petru, se află un grilaj care acoperă o fereastră în formă de cruce în spatele căreia au fost zidiţi doi călugări în timpul construirii bisericii şi care pentru tot restul vieţii lor au fost hrăniţi printr-o mică fantă.

În faţa bisericii se găseşte statuia Muzicanţilor din Bremen, personajele basmului fraţilor Grimm, care este un cadou făcut de oraşul Bremen episcopului Albert, fondatorul oraşului Riga. Aici turiştii trebuie să netezească botul purceluşului din bronz, pentru că se spune că acesta le aduce noroc.

O ploaie rece si de durata ne reduce brusc cheful de plimbare. Nu e deloc o fericire sa vezi un oras cum este Riga pe o vreme caineasca. Oricum aveam in plan sa revenim la Riga pentru inca o zi la intoarcere.

Asadar mergem sa ne recuperam masina si plecam catre capitala Estoniei, Talin. Peste tot suntem insotiti de o ploaie mocaneasca asa ca nu regretam deloc alegerea facuta. Drumul e prost cu multe sectoare pe care circula doar pe un singur sens.

 

 

 

Toate fotografiile Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2017